"asternut in apele oglinzii" – 9847 rezultate
0.04 secundeMeilisearchTone Anca Viorica
Mi-am transformat lacrimile în cuvinte și le-am așternut pe pânze țesute din vise. A venit vremea să înfrunt realitatea.
5 poezii, 0 proze
Cris Tina
hmm...nu pot spune prea multe despre mine pentru ca sunt o incepatoare pe un lung drum :) M-am nascut acum 16 ani la Cluj... Simplitatea e o comoara de nepretuit si de aceea doar pentru ca scriu versuri nu inseamna ca ma consider o artista! multi se considera artisti si nici macar nu fac ceva ca sa-si dovedeasca identitatea! Indemnul sau impulsul de a scrie poezii s-a nascut acum 5 ani cand nu aveam o iarna asa cum imi doream...si atunci mi-am asternut pe hartie primele mele trairi in versuri care s-au publicat apoi intr-o revista. Nu ma dau in vant dupa citit ...mai degraba scriu eu randuri, randuri sa ma distrez putin pe seama celor care nu reusesc sa priceapa cuvintele mele cheie:))
8 poezii, 0 proze
Vasile Cretu
Nu m-as numi poet, deoarece scriu numai cind ma loveste muza, si atunci, doar in \"pasa alergator\", fara sa \"imbunatatesc poezia, o data asternuta pe \"coala alba electronica\".
1 poezii, 0 proze
Alexandru Man
M-am nascut, Imi astern in viata asa cum societatea ma lasa, Incerc sa las ceva in urma mea, pentru ca altii sa isi aminteasca trecerea mea pe aici, Si-am sa mor, Pacat!!!
4 poezii, 0 proze
IGIuliana Ghioca
Sunt aici și sunt acolo, pretutindeni mă rasfir O particulă-a iubirii mă hrănește și-o respir. Când în sufletu-mi sămânță ai dat rod și-ai încolțit Sunt acolo și aici, fir de dragoste sădit. Sunt născută să iubesc și-aș iubi să fiu născută, Viața-i rochie-n dantelă cu fir de argint cusută Și îmi ia cât o secundă, ori un secol sau un veac Uneori cât un sărut, ca de ea să mă dezbrac. Sunt un leagăn ce cu brațe către viață mă înclin, Doar spre tine cât trăiesc, toate gândurile-mi vin. Sunt de toate și nimic, cât un punct în Univers Dar nimic nu mă oprește ca să te aștern în vers.
18 poezii, 0 proze
Alexandru-Nicolae Handuc
Nascut in Tecuci, jud. Galati la 6 dec. 1989, un copil al Revolutiei Decembriste. Am copilarit pana la 12 ani in Moldova, in orasul natal Tecuci, apoi m-am mutat in Ardeal, Cisnadie, jud Sibiu, in casa tatalui meu vitreg, unde a petrecut aproape jumate de an marele Constantin Noica. In prezent astern emotii pe hartie.
12 poezii, 0 proze
DAdascalu alexandra
Ce s-ar face lumea fara cuvinte, caci ele inseamna si ce nu inseamna, vorbesc, chiar daca nu au glas si, mai ales, nu cunosc varsta, raman in timp si in inimile oamenilor! Cand aveam 11 ani, am inceput sa astern cuvinte impletite in versuri si in urma condeiului a aparut prima mea poezie. Scriam atunci despre un lucru care mi-a tulburat copilaria… O persoana foarte draga mie pleca dintre cei vii la doar 11 ani. Sufletul imi era gol… Nu intelegeam de ce un copil ce inca nu gustase din bucuriile vietii trebuia sa moara!Si singurul mod in care puteam sa-mi manifest durerea si zbuciumul sufletesc a fost scriind versuri:„Cand floarea~florilor s-a stins/Cazut-a inc-o stea/Afland si iarna cea cu parul nins/A lacrimat si ea./Cand floarea~florilor s-a stins/Cocorii au strigat/Plangand departe au zburat/Spre cerul innorat si-ntins. ” [„Floarea-Florilor” ] Mai trebuia lucrat la elementele de versificatie, insa Dumnezeu mi-a dat talentul si imaginatia necesare pentru ca, putin mai tarziu, sa...
30 poezii, 0 proze
CGcrisan gabriela
REZUMAT MESCHIN Rezumatul meu Privind in depàrtare /cum candida ninsoare , Se-asterne peste noi /purtìndu-ma ‘napoi, In timp...si ma-nspàimìnta ,/Tacerea ce se-‘mplìntà, Atunci ìn viata mea… Vad zari de catifea, /Si gìnduri sìngeroase, Cu degete paroase,/Pocnindu-mi ochii grei…/de lacrimi si tristete, si zìmbete razlete… _Reci mìmgìieri materne,/_Zàpada ce se-asterne,/ Si ploi ce o topesc… Barbati ce nu-i iubesc; Poi prietene perfide/ce linistea-mi ucide, si case de straini_ecouri de haini… Ce-aluneca pe-o scarà,/cu trepte ce-ntr-o doara / ma chinui sa le spal.. Si-apoi un tainic val,/de flori mirositoare Si dulci si tematoare;_Gradina ce-o iubeam_ Iar marul de la geam,,/cu crengile-agitate, de merele stricate/ce cad cu zgomot greu. Iar dupa, _ tatàl meu/ cu vocea lui blajina, si inima meschina…/strivindu-ne auzul… Vad parca troleibuzul/ ce trece iar si iara; Si-‘nfecta mea càmarà… Imi pare ca aud / Latrìnd cu glasul surd,/un cìine din gradina; O ploaie ce suspina/ìncet ìn viata mea...
10 poezii, 0 proze
viorica iliescu
Nascuta in 1972, intr-o luna in care natura crea o explozie de verdeata...fiind, un copil iubit de parinti si cu o dorinta enorma de a intelege dintr-o data esnta vietii si si a universului... am terminat liceul si, iubind frumusetea , am incercat sa ma dedic ei.Desenam ,scriam raslet cate o poezie... il iubeam pe Tonita si pe Eminescu...as fi vrut sa pot face o parte infima ,din cat au facut ei...dar , nu am hranit aceasta sete de frumos expusa in nici una din cele doua variante.In timp, dragostea ,m-a facut sa scot la iveala ramasite de ganduri, si inspirata adusade etapa vietii in care ma aflam, uneori ma ajutau sa astern pe harie ...versuri.
3 poezii, 0 proze
IBilona braica
M-am născut în Cluj-Napoca, la data de 11 iulie 1964, unde îmi trăiesc zilele una după alta și încerc să supraviețuiesc. Arta m-a atras mereu sub orice formă ar fi fost, îmi place să găsesc frumosul și acolo unde altcineva vede doar un lucru banal. Îmi place mult să citesc, să-mi aștern gândurile pe hârtie. Îmi place să mă pierd în visare, în contemplarea frumosului; să apreciez frumusețea gesturilor, a naturii, frumusețea oamenilor, frumusețea fiecărei zile din viața mea. Iubesc frumosul, iubesc copiii, iubesc oamenii, florile, natura cu toate minunile ei, iubesc viața. Poezie la modul mai serios am început să scriu acum doi ani, când mama mea se lupta cu cancerul. După o lungă suferință, după agonia dinaintea morții, s-a stins sărmana, așa cum a trăit, în liniște. Mi-a fost așa de greu s-o văd cum se chinuie, cum se stinge și eu să nu pot face nimic, încât într-o zi stând la calculator și plângând sfâșiată de durere, am deschis o pagină nouă și-am început să scriu ca după dictare....
26 poezii, 0 proze
asternut in apele oglinzii
de Madalina STATE
de doua ori am tinut chipul in fata oglinzii cand aerul se risipea ca un praf pe ganduri si cand radacina se albastrea in cerul ei de sub pamant vedeam tacute siluete printre gene asezate in randuri...
Dan Mitruț - un orizont plin de constelații
de Maria Prochipiuc
Poezia se naște la vama dintre gând și lumină la înălțimea de unde nu mai vezi decât : anotimpurile nimănui / perechile de aripi de lemn sprijnite de un deal / zborul în graiuri neînvățate încă /...
A doua poveste
de Tudose Dragos
“Cetitoriule, nu vreu să te spariu, sau să te întristez foarte, nice nu vreu să crezi că toate cele ce-ți voi așterne în fața ta, prin cuvinte, sunt simple închipuiri, ci vreu să zăbovești o clipă,...
Cale-ntoarsă
de Ion Vinea
Nici azi, nici mâine : ziua cea de ieri. Unde sunt orele pierdute-n veac ? Mi-e dor de stinsele priviri, mă cheamă glasuri ca stafiile prin amintirea fără timp. Vreau sângerarea soarelui sleit pe...
Dintr-un jurnal al poemuririi
de Dragoș Vișan
Din trupuri Ikebana Nu mi te-ai dovedit neprimitoare, încă bizantină cetate, Constantiana, tu, suflet scăldat în ape... tu, trup tăiat (τωμις) care mă prinzi seara de...
Fulguleț
de Sandrina-Ramona Ilie
Fulguleț era mezinul mamei Zăpadă. Bineînțeles că era cel mai năzdrăvan și cel mai curios, dar și cel mai alintat dintre toți fulguleții. - Mamă? Și eu va trebui să ies din castelul nostru de gheață...
sare gemă în urmă*
de Daniel Bratu
sare gemă gemândă în ochi genele ei bat strigând un număr de la cabină de la vapor de la o singură stea apele mării altădată îi primeau revărsările acum mai încet de ce înainte țipetele ei se făceau...
cearșafuri de nisip
de dana constantin
Construim case cu mâinile îmbibate în ciment Seara așternem cearșafuri de nisip în camere Servim feliile de pâine cu unt și ne întindem la soarele din mijlocul tavanului Privim lucrurile oblic apoi...
Cred că o să iasă la spălat
de Marcel Vișa
în patul meu a murit cineva îi simt zâmbetul plutind prin cameră mi se lipește de buze ca un sărut și-atunci mă caut în toate oglinzile văd urme de fum sub candelabrul tăcerii luminile se sting și-n...
BLESTEME
de Viorela Codreanu Tiron
Peștera Blestemelor M-am așternut ploaie de vară pe umerii sufletului tău lăsînd lacrima să despice ura iubirii din iubirea urii de unde scutur toate blestemele în peștera nemuririi – ce o acoperă...