Alexandru-Nicolae Handuc

„merg cu ochii închiși, simt ce mă-nconjoară, aud speranțele țipând, vreau să mă nasc a doua oară. aici... să trăiești trebuie să mori, să privești înseamnă să ucizi, să suferi ca să

întunericul zgârie inimi, vocile urlă, dar ne-auzim în surdină, ură, iubire, deci război și minuni, trandafirii ținuti lângă fiară-n grădină.

Vrei să pari ceea ce nu ești, Privirea goală trădează râsul fals, Tu doar oglinzii îi mărturisești, Cât de mult ai vrea să simți în pași de vals. O lume-n care sufletul e trist, Unde zâmbetul

Roua dimineții... (buzele tale dulci) O rază de soare mă mângâie, (mă pierd în sărutul tău) Chipul tău, atingerea ta... (mă poartă spre cer) Senină-ți este privirea (mă gasește dintre nori) A

Ochi migdalați pe un cer senin, Vântul adie în înaltul lui, Zâmbetul curge precum un izvor, Susurul lui, mireasma de flori, O șoaptă se-aude, zboară ușor, Dulce ca mierea, roua din

Un înger stă și mă veghează, Păzindu-mi sufletul de muritor, Ce sunt eu.... al lumii care mă trădează? Poate chiar eu-s al lumii trădător... În spațiul care se curbează contemplu al nemuririi

... ca pietrele reci după ploaie, În dimineața unei primăveri pustii, Sufletul zvâcnește, stă să coboare, În haosul lumii cenușii. O tăciune aprinsă.... În bătaia vântului

În puterea nopții, contemplând tăcerea, Îi caut chipul rătăcind prin labirint, Doar ea strângând-o-n brațe îmi aduce alinarea, În Universul debordând, așa sunt eu... un suflet rătăcit, O

Sentiment obscur, o stare latentă... Privesc oglindirea ei într-o ființă inertă... Nori de furtună se-adună pe cer, Dincolo de ei lacrimi pălesc, Cad în ocean, în întuneric, Vibrații se simt

Infinitatea dispare, prezentul descrie, Un amurg de toamnă în sufletul meu, Ca un soare roșu oferit pe-o tipsie, Așa de aprins sunt înlăuntrul meu. Șoapte aromate purtate de vânt Le-aud

Suflet de aur însetat de cerneală, Trecând singur codrii de aramă, Vlăguit de tăcere... Umblând după stele... Lacrima cade a lunii semețe, O veșnica viață, singură, rece... Călător prin noapte

Sângele tău e lumina ochilor mei, Lacrimile mele sunt picături de ploaie... ... cad în oceanul tău... Inima mea e pierdută în abisul lui, Asemeni scufundării Titanicului.