"amurgul nefiintei" – 2104 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
MSMirela Serban
Amurgul unei zile de toamna mi te-a adus in cale..de atunci tristetea a disparut din sufletul meu prafuit de dor
2 poezii, 0 proze
VIVieru Ion
Cind primavara prinse razele in maina ei Si cind amurgul linistit cazu, Venisem eu-un mugur de speranta In amintirea viselor de inceput... Nascut in mijlocul primaverii la sudul Moldovei,am prietenit cu poezia inca din copilarie.Dupa ce am terminat liceul am intrat la universitate,facultatea de relatii internationale.In prezent calatoresc prin lume si caut noi surse de inspiratie...
6 poezii, 0 proze
Nicolae Beldiceanu
Nicolae Beldiceanu (n. 26 octombrie 1844, Preutești, județul Suceava - d. 2 februarie 1896, Iași) a fost un poet și prozator român. Urmează cursurile Academiei Mihăilene din Iași. Ca poet a debutat în ziarul lui Hasdeu, „Lumina”. A colaborat la revista „Convorbiri literare”, unde a publicat poezii de factură romantică și pesimistă, apoi la „Contemporanul”, sub influența căruia a scris cele mai bune poezii ale sale (Vechituri, Lăutarul, Amurgul veacului, Dezmoșteniții). A mai publicat și lucrări arheologice, printre care Antichitățile de la Cucuteni (1885). Fiul său, Nicolae N. Beldiceanu (1881-1923), a fost un reputat prozator și publicist. Opera Tala. Nuvelă contimporană, Iași, 1882 Elemente de istoria românilor, I-III, Iași, 1893-1894 Poezii, Iași, 1893 Doine, Iași, 1893 Poezii, București, 1914
3 poezii, 0 proze
DMDumitru Mălin
Născut: 22 martie 1950, Baia de Arieș, Alba. Profesor de limba franceză, director Palatul Copiilor Alba Iulia, doctor în filologie cu teza: O ipostază a expresionismului poetic transilvănean - V. Copilu Cheatră. Membru al USR - Filiala Sibiu Volume publicte: - ZODIA MÃRTURISIRII,versuri, Editura Facla, Timișoara, 1982 - ZIUA DE TRECERE, versuri, Editura Facla, Timișoara, 1986 - SCRISORI DE DRAGOSTE DIN TOAMNÃ, Editura Altip, Alba Iulia, 1999 - OCHII DIN COPILÃRIE, versuri, Editura Altip, Alba Iulia, 2001 - MUNTELE DINTRE IUBIRI, versuri, Editura Altip, Alba Iulia, 2002 - EXILUL ÎN PÃIANJEN, versuri, Editura Altip, Alba Iulia, 2003 - O IPOSTAZÃ A EXPRESIONISMULUI POETIC TRANSILVÃNEAN - V. COPILU CHEATRÃ, istoriografie literară, teză de doctorat, Editura Risoprint, Cluj Napoca, 2007 - TESTAMENTELE ÎNSERÃRII, versuri, Editura Altip, Alba Iulia, 2008 - AMURGUL PUR ȘI SIMPLU, versuri, Editura Altip, Alba Iulia, 2009 - MÂNIA AMURGULUI, versuri, Editura Altip, Alba Iulia, 2010 - IUBIRI DIN...
335 poezii, 0 proze
amurgul nefiintei
de alex bâcu
în chingi de întuneric se zbuciumă lumina cuvântului ce noima din liniște întrupează și dezlegând căpăstrul sloboade spre amiază copita primei clipe din zbor mușcând țărîna.
Spre infinit…
de Andrei Rautu
Labirint inexplicabil Ce doar sufletul mi-este În lungi nopți de suspin Căutându-mă, m-am pierdut... Și-n astă vreme rece Peste toate doar timpul Poate ușor a trece. În freamătul neființei Amurgul...
Amurgul veacului
de Nicolae Beldiceanu
Cînd spre sară steaua zilei, lin, coboară să se culce, Și cînd apa la izvoare ne grăiește limbă dulce; Întunericul cît crește, ni se face tot mai drag, Și-n afund stelos ne ducem cu sărmanul gînd...
Tablou
de Catalin Bucevschi
Tablou Amurgul viu ruginește sub privirile fixe ale norilor uciși de întuneric. Cerul neutru se-mpreunează cu apa ucigașă a ochilor pământului. Din foșnetul vântului sihastru se zămislesc fantasme...
O noapte cu Dumnezeu
de VASILE CHIRA
I Amurgul se roșește Până devine negru pur, Tot universul bea din cupa morții, Iese furul la pândă, Bufnițele și liliecii Împânzesc văzduhul. Greieri poligloți, Piane cu picioarele înfipte în...
Subt scutul amurgului (motivul umbrei în poezia și aforistica lui Blaga VIII)
de Corneliu Traian Atanasiu
Dacă umbra a fost recuperată și convertită din culpabilă și păcătoasă ispită în oază de taină prielnică vieții umane, este firească pentru poet tentația contemplării momentelor ei de superlativă...
Ironizarea \"matinalului\" prin jocul grafic
de Dragoș Vișan
Ironizarea “matinalului” prin jocul grafic. Spațialism poetic I. \"Lucrurile de dimineață\" – pamflet antisocialist și anticeaușist Adoptând tehnica simili-eseistică cu precădere în trei importante...
Visul calatorului
de SERBAN IOAN DANIEL
Las amurgul să-și topească singur Culorile și focu-n ochii mei, S-adoarmă-n gândurile mele Întinse pe sub crusta mării, Topindu-se-n aâncuri pentru zei. În mine-i zbucium cum este și-n mare Și-atâtea...
Iertare
de grama marius
Acum că plec, iertare-ți cer, și-mi lepăd suferința, iar în amurgul efemer, păstrează-mi neființa. Acum că plec, păreri de rău străbat coliba rece, iar în amurgul timorat, durerea mă petrece. Acum că...
Minuș
de Cirstea Nicolae
Soarele adormise o vreme pe murmurul roșu al mării. Pescăruși întârziați la somn săgetau amurgul și-și strigau perechea. La mal, Minuș își strângea cu grijă năvodul. Astăzi întârziase pe mare, cu...
Poezie de toamnă
de Gheorghe Alionte
Toamna, lumea vegetală are chip de doamnă bătrână, trăindu-și amurgul freneziei și al clipelor fericite, când soarele abia mai mângâie veșteda ei natură. Toamna, verdele frunzelor se face trecut. o...
Îți spun adio
de Simion Cozmescu
Îți spun adio de pe acum cât vara mai atârnă în fâșii prin pruni și copiii încă-s uzi de scalda-n râu iar verdele nu a ruginit la mine-n trup Îți spun adio cum aș putea face altceva se strâng...
două puncte, vorbe goale
de Ștefan Petrea
clipa asta am scris-o ieri, ori alaltăieri, sau poate acu un veac ori când mă băteam cu turcii la plevna: lumile mele interioare dețin umbletul oamenilor neființă acolo bunica face dulceață de mere,...
cititorule
de Ștefan Petrea
cotrobăiesc prin casa sinelui să-ți mai spun câte ceva, cititorule lăuntrul mi-e o amforă goală de vinul cuvântului ți-am zis atâtea la beție de mă-nfior în sevrajul de dumnezeu al vorbei ucigând...
Când viaţa nu se-ncheagă în montură
de Ștefan Petrea
Când viaţa nu se-ncheagă în montură Bijuteria morţii este fadă Şi demonii îs puşi pe lungă sfadă Când îngerii ne strigă-n vorbă pură. Aştept la aşternut femei să-mi cadă Şi dulce fi-va leneşa lor...
Si ingerii se pierd...
de Bajenaru Bianca
Crenguța crudă de iasomie Înadreaz-un surâs în veșnicie E albă, e suavă, naivă și pură O nimfă sfioasă pierdută-n natură. Timidă, se roagă sub cerul albastru Iar după-nserat rămâne un astru...