Spre infinit…

Labirint inexplicabil Ce doar sufletul mi-este În lungi nopți de suspin Căutându-mă, m-am pierdut... Și-n astă vreme rece Peste toate doar timpul Poate ușor a trece. În freamătul neființei Amurgul gândului greu Unde sunt, unde voi merge Să existe un drum mai sper. Neîncetat \"a fi\" îl caut În gramatica propriului eu Regăsind ceva pierdut Mă cufund adânc în efemer. Totu-i vechi, prea vechi acum Și-ntr-o clipă aproape-s toate Rătăcind, pierdut în vise Eu de ele sunt departe. Agățat de timp, prezentul Ca vântul cu-n șuier zboară Viitorul e acum, pe aripi purtat Și tot ce-a fost prezent, e uitat.