Vieru Ion

Ratacit,iti caut urma Si te strig printre vapai, Respirind pe jumatate Vad in minte ochii tai. Zapacit de-atitea ginduri Spun in soapta rugaciuni, Iar imensul-nemilosul Scapa-n cala mea

Sa te iubesc ar fi pacat, Sa te insel ar fi banal, Sa plec- n-ar da un rezultat, Sa-ti uit privirea nu-i real. Sa cred in tine as dori, Sa ma deschid nu stiu ce-ar da, Ce-as face daca m-ai

Straini si departati de vremi, Ragaz sa dea a noastra minte, Nedeslusitele carari De doruri sufletu-mi cuprinde. Sraini si departati pe veci, Durerea o incearca marea, Iar noi raminem tot

Te numesc cu sfiala stapin Si te chem sa-mi conduci ratacirea, Ma supun alor tale prunci Si incerc sa-ti raspund cu privirea. Te conduc sa-mi rezolvi existenta, Iar a ta nesecata putere Cu

Numele-ti va fi o mare Tulburata de suspine Cind te va chema aproape Soarele sa te aline. Numele vei sti sa-l aperi Cind te va striga furtuna, Si vei bate cu privirea Ploaia ce-ti va plinge

Nu-nceraca sa-mi vindeci dorul Ca-ti va trebui o mare De suspine indreptate Inimii spre descintare. Nu-ncerca sa vinturi fumul Ce-l respir si ma domina, Nu-l va scoate nici furtuna Din