"adormind în uitarea lumii târziu" – 11604 rezultate
0.04 secundeMeilisearchEugenia Vasiloae
Sunt vantul care adie bland peste orasul adormit,sunt crivatul puternic ce rascoleste zapada in miezul iernii,sunt uraganul care zdrobeste totul in calea sa,sunt briza marii intr-o seara de mai...sunt copilul trist care priveste pentru ultima oara la gradina copilariei sale,sunt fata care viseaza la dragoste,sunt femeia care si-a pierdut visul si incearca sa il regaseasca...Sunt planeta al carei soare s-a stins si care pluteste in deriva...
6 poezii, 0 proze
Mihaela Butnaru
\\\"(...) decade piatra în inima mea./ rămân în centrul unor margini ce se schimbă/ desigur, eu sunt un cuvânt adormit la tine pe limbă.\\\" - N. Stănescu
2 poezii, 0 proze
roxana
Scenariu scris în graba... În jurul tău aceleasi discutii, aceleași roti zgomotoase, multime plictisita și senzatia de sufocare binecunoscuta… Imaginea îti aminteste de aglomeratia din statia de autobuz pe care ai parasit-o cu trei minute în urma. Timpul se transforma într-o asteptare cumplita. Astepti rabdator… gasesti că orice ar fi mai bun de facut acum… Asteptarea asta te intristeaza cumplit... Astepti, nestiind sigur ce ar fi mai potrivit. Intreaga existenta, viața toata îti pare cateodata o asteptare incerta… Scenariu fals, spectatori obositi… O vanzatoare de flori în primul rand, un iluzionist plictisit ascuns undeva, în randul al doilea, în spatele soferului adormit; lânga el, o trecatoare frumoasa. Îti intorci privirea spre cortina care aduce întunericul. Seara, plimbări lungi printre aceleasi chipuri, calatorii care incep și se sfarsesc aici… Astazi ești regizorul în masura să critice ultima repetitie. Continui să astepti, sperand că maine piesa va avea succes. Noapte… În...
7 poezii, 0 proze
Alexandra Alb Tătar
~ n. 15 iulie 1981 ~ locuiește în Tg. Mureș ~ psihoterapeut/ profesor psiholog ~ licențiată a Facultății de Psihologie, Universitatea din București; Master în Psihodiagnostic, Consiliere și Psihoterapie; Formare în Psihoterapii cognitiv-comportamentale; Formare în Psihoterapie pozitivă ~ e-mail: alexandratatar@gmail.com * dă-mi un nume ce-a adormit într-o barcă plutind înspre ceruri în noapte cum te caut esență de mult dinainte s-o știu te zbăteai printre șoapte ** aș fi o poveste fără sfârșit și toți ar cunoaște-o fără s-o citească o carte scorțoasă din care-ar cădea albastre petale de nu-mă-uita *** când te trezești în penumbra umană privește mâinile ce modelează chipul pseudooamenilor oamenii se cunosc după problemele pe care le sculptează dimensiunea forma spiritul singurul algoritm inalterabil cioplit doar din lumini **** suprarealitatea se pedepsește cu închisoare în demență e o infracțiune asupra minților ce nu au inocență nici înălțimea s-o atingă lărgimea s-o cuprindă lumina...
148 poezii, 0 proze
Dan Laurențiu
Dan Laurențiu (n. Laurențiu Ciobanu la Iași pe data de 10 august 1937 - d. 21 decembrie 1998) a fost un poet și eseist român din generația anilor '60. Volume publicate: Poziția aștrilor (1967), Călătoria de seară (1969), Imnuri către amurg (1970), Poeme de dragoste (1975), Zodia leului (1978), Privirea lui Orfeu (1984), Ave Eva (1986), Psyche (1989), Călătoria mea ca martir și erou al timpului (1991), 101 poezii (1993), Femeie dormind (1993), Mountolive (1994), Patul metafizic (2000). „Hieratică și solemnă, poezia sa a impresionat prin gravitatea orgolioasă a rostirii, care a impus un poet singular, al cărui tonus filosofic era, în contextul dat, cel mai înalt de la Lucian Blaga și Ion Barbu încoace.” (Marin Mincu)
6 poezii, 0 proze
Ene Stefan
Optimistul: –Eu știu că ești sătul de mine, Aceeași voce prea subțire, Ce scârțâie pe scăriță Pană sus la muzicuță... Da` n-am ce să fac, NU tac, că-s pui de dac, și pac, plac! Și mâine, când n-oi mai vrea să vorbesc, Parcă-n inimă-ți clipesc... Neutrul: –Da! Eu, pe el, îl vreau! Să-mi cânte l-aspirator, Mor! de plâns, când ia ficatul, Și spală de noroi păcatul... Optimistul: –Ca’așa-i în poker, sa iei asu’, la-nceput Ca dup-aia să spui: „Mut!”... E și-un final de catapult. Neutrul(menținând sinfonia aprobării): –De când așa ceva am vrut! Pesimistul: –Da` nu-i bine, că numai ține: Același om, cu alta poantă, Aceeași inimă curată, Același sictir valabil, Și-altă-ntorsătură de scalpabil! Resemnatul: –Nu-i la fel, să vorbești cu-n pix și-o hârtie Vreo două ore la beție... Furiosul: –Nu!... Stop! Mai taci odată! Că nu poti vorbi de lumea toată... Și filosofia ta-i cam’lată! Și se zbate, adormită, Și-a ta găină-i coc-codăcită! Paranoicul: -Da! așa e, că-i o glumă Și-o glumă va ramâne,...
7 poezii, 0 proze
necunoscut
6 poezii, 0 proze
beatrice rodica giosan
viata mea a adormit pe-o treapta uitata de timp suspendata-ntr-o lume bizara care nu e a mea si nici a destinului meu ratacit undeva intr-o coma profunda stingher uitat ... doar virtual varful penitei mai spera cateva secunde intr-o trezire albastra o atingere intre spiralele timpului meu care-mi stie destinul trecerea arderea prizoniera... viata mea
35 poezii, 0 proze
L. R.Claudia
....am parul de culoarea frunzei adormite, am ochii stravezii, locuiesc la malul marii, iubesc: frumosul, viata! ...sufar, citesc, scriu, lucrez, ma plimb... ma intreb daca pomii infloresc singuri sau trebuie sa fie casatoriti inainte de a lega rod, ma intreb cand a aparut sentimentul, sensibilitatea, zambetul, sarutul... oare au fost inainte de noi, dupa noi...sau odata cu noi... ma intreb cum reusesc unii sa traiasca fara ele... ma intreb daca diavolul este un strain fara chip sau este de printre noi... ma intreb daca frunzele vorbesc intre ele... ma intreb de ce pe unii oameni reusim sa-i scoatem din noroi dar nu reusim sa scoatem noroiul din ei... ...................................................... sunt corecta, punctuala....dar am un mare defect: vreau ca toti oamenii sa fie la fel..... Sunt omul care doresc dincolo de necesitatea momentului actual si stiu ce am de dat si ce am de primit. http://www.trilulilu.ro/folkforever/35b254a58ae034
13 poezii, 0 proze
adormind în uitarea lumii târziu
de Dana Banu
dacă aș fi trecător prin blânde Veneții acum ți-aș scrie despre gondolieri zvelți și flașnete cântându-ne alb neauzită de nimeni tristețea praf de lună prin perdeaua aceasta a iernii sunt însă doar...
Dorinta in sange
de Albu Marius Silvan
Rupând vălul grației începe povestea miresei nopții Veșnica regină a lunii cântate de urletul lupilor, Spaima minților abătute de apropierea morții, Dulcea tortură a sufletelor fără de viață....
Doar tu, lumină lumii
de nicolae silade
Vezi, stelele se sting și-ncep să cadă iar soarele se-ascunde în trecut. De-acum și orbul ar putea să vadă în urmă iarbă și în față lut. În locul lunii sus, pe metereze, un înger negru iată s-a ivit...
psalmodieri
de nicolae silade
vezi, stelele se sting şi-ncep să cadă iar soarele se-ascunde în trecut de-acum şi orbul ar putea să vadă în urmă iarbă şi în faţă lut în locul lunii sus pe metereze un înger negru iată s-a ivit şi...
VI
de Andrei Dobrowensky
21. după rănire devenisem astfel că puteam zbura câteva clipe din mine și să mă privesc fără suflet cum mă căutam năucit. (Sfârșitul deschis) 22. treceai prin mine ca o flacără și abia te atingeam cu...
Din gândurile lui Ieronim
de Felix Moga
Despre mecanismul păcatului Ne întoarcem veșnic la aceeași scuză: aceea că suntem oameni. Ar trebui, probabil, niciodată să nu ne oferim șansa să greșim. Ca specie dominantă a acestei lumi, ca ființe...
Totul despre clopote
de Ovidiu Oana
Partea I - “SUFLETUL” Motto: “Prin clopot nu dai veste Doar unui singur om Ci zvoană - ’mpărățită Ce vine de la Dom” Zurgălăi - poeți români 1.Vasile Alecsandri Iarna … Dar ninsoarea încetează, norii...
Tangerine tango ori cea care mă simt(e) o altă lume
de Ottilia Ardeleanu
Anul se termină cu mine. Anul începe cu mine. Cum aș spune... Regele a murit, trăiască regele! E o zi de muncă nouă și oamenii par noi, deși îi cunosc de mult. Cred că au o nouă atitudine. Mai...
frica
de Costel Stancu
Îți imaginezi uitarea coborînd într-o groapă cu maci și atunci intri în cameră obosit și neutru, fața ta are miros de chibrituri arse, nu te mai interesează nimic nici măcar indiferența cu care...
Prins între două lumi - II -
de Emil Iliescu
Cum poți trăi fără un prieten devotat? Este oare amintirea singurul lucru, cu ajutorul căruia, din când în când, la ceas tainic să-l regăsești prin spuma vremurilor ce s-au prelins peste zilele și...
Mihai Zabet - cu brațele deschise umplute de dorințe
de Maria Prochipiuc
Elia Ghinescu cioplește în lemnul cel mai dulce și dă-mi drumul în lume să cresc fir de apă printre pietre cu suflet a doua zi mă voi trezi umbră liană pe ziduri părăsite de palme de om fantomatică...
