Poezie
frica
1 min lectură·
Mediu
Îți imaginezi uitarea coborînd într-o groapă cu maci
și atunci intri în cameră obosit și neutru, fața ta
are miros de chibrituri arse, nu te mai interesează nimic
nici măcar indiferența cu care urmele tale de altădată
se răcesc pe ziduri, printre icoane. o stranie împotrivire
jos sub fereastră fiul durerii e plătit cu arginți
- o să vină bijutierul cu mîinile lui false de atîta îndoială și
va lua înapoi totul, încerc eu să te neliniștesc
tu aștepți - într-o magnifică nepăsare
calciul lunii se topește sub ape-
o profeție în urma căreia plîngi
scrisul poate începe chiar în colțul acestei pagini,
îți șoptesc eu cu sfială privești în zare
pasărea a înghițit plumbul și zborul ei atîrnă dintr-odată
greu peste case, ca ugerul vacii atinge pămîntul
o amintire magia visul amar al copilului nenăscut
pe care îl așteaptă o scrisoare pe prag. tîrziu adormi
înnodînd în colțul cearceafului voluptatea femeii
o lebădă în mijlocul patului și uscăciunea
pe căni pe zaruri pe mîini frica de a nu fi prins
încercînd să te supui acestora. totul nesigur
doar timpul trece lăsînd o zgîrîietură fină pe lac…
012.566
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Costel Stancu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 187
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Costel Stancu. “frica.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/183850/fricaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
bijutierul cu mîinile lui false de atîta îndoială
tîrziu adormi
înnodînd în colțul cearceafului voluptatea femeii
o lebădă în mijlocul patului și uscăciunea
pe căni pe zaruri pe mîini frica de a nu fi prins
încercînd să te supui acestora. totul nesigur
doar timpul trece lăsînd o zgîrîietură fină pe lac…
vis-a-vis de faptul că textul este destul de fain
simt un soi de \"îngrijorare\"!
VDG