Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

adormind în uitarea lumii târziu

1 min lectură·
Mediu
dacă aș fi trecător prin blânde Veneții acum
ți-aș scrie despre gondolieri zvelți și flașnete
cântându-ne alb neauzită de nimeni tristețea
praf de lună prin perdeaua aceasta a iernii
sunt însă doar cel cu pasul flămând
alunecând cvadragenar pe Calea Victoriei Magheru sau Carol
nu cînt nu fluier nu scriu
nu-ți povestesc despre morți adolescentine și tramvaie trase de cai
prin Lipscani trec dricuri și duc spre departe tinerețea și trei versuri jumate
vino și spune-mi că am ochi de cafea și tăceri ca ale vulcanului Popocatepetl
ultimii boemi ai unui secol de fum pensionați prematur dăruind inocență în rate
vocile noastre vârfuri de șiș iute arzând prin perdeaua aceasta a iernii
sfâșiind-o cu dragoste aspră și grea dospită și coaptă prin lumi de cenușă trecute
prin Lipscani trec dricuri și duc spre departe tinerețea și trei versuri jumate
să pornim la pas agale printre stele prieteni cu niciundele frați cu departele
doar timpul cel galben ne va stingheri trecător vom înierna apoi pe la casele noastre
troiene înalte ne vor face stăpâni peste ele
lin și cu grație vom adormi în uitarea lumii târziu
0124903
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
185
Citire
1 min
Versuri
18
Actualizat

Cum sa citezi

Dana Banu. “adormind în uitarea lumii târziu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dana-banu/poezie/220867/adormind-in-uitarea-lumii-tarziu

Comentarii (12)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@florin-caragiuFC
Distincție acordată
florin caragiu
Este o elegie a dragostei „prin perdeaua aceasta a iernii”. Expresia citată se repetă emblematic, împreună cu refrenul „prin Lipscani trec dricuri și duc spre departe tinerețea și trei versuri jumate”, semn al unei imagini de sine „mișcate” de conștiința trecerii, de conștiința cercului ce se închide, al celor trei vârste. Eul liric își ascunde „alb neauzită de nimeni tristețea” ce pulsează în suflet spre a înfrunta și a străbate ca un boem „cu pasul flămând”, într-o căutare orfeică a cuvântului de iubire. Asprimea iernii și asprimea dragostei se reflectă reciproc într-un clarobscur al prafului de lună străpuns de glasurile ca niște „vârfuri de șiș”. Comunicarea e fracturată de imaginile morții și ciocnirilor de pe câmpul de luptă străbătut de carul iubirii, luntrea timpului se sfarămă de neputințe și limitările proprii și ale acestui „veac de fum”. Boemul ajuns la hotarul lumii, dă semnul unei plecări în altfel, în departe și niciunde, dorul de a sfâșia perdeaua iernii de pe ochiul sufletului, salvând totodată în însăși memoria iubirii cele de preț, „cu dragoste aspră și grea dospită și coaptă prin lumi de cenușă trecute”. În pâlpâirea conștiinței că „iubirea e viață”, peregrinajul apare ca o căutare a casei dumnezeiești a ființei: „timpul cel galben ne va stingheri trecător vom înierna apoi pe la casele noastre”. Troienele și uitarea au rezonanțele unei copleșiri a minții martor de „noutatea absolută” a tainei divine, în care lumina acoperă a iertare rănile deschise. Ele sunt aici metafore ale răpirii celui consumat de dor în căutarea nestăvilită a iubirii de către însăși iubirea ce „va fi totul în toate”: „lin și cu grație vom adormi în uitarea lumii târziu”. Zonele abrupte alternează cu treceri line într-un peisaj ce invită nu numai ochiul ci și pășirea spre a-i degusta frumusețea și a trăi suspansul odată cu pre-gustarea bucuriei ce se între-vede. Acestea fiind spuse, las aici un „bănuț” de stea spre exprimarea aprecierii, nu numai a acestui poem, ci și a stilului format al autoarei.
0
UA
Uln Aron Alex
Este un poem neindurator venind din tristetea iernilor si din inima, iata ca asez cateva cuvinte pios si cu nostalgia
unui copil alergand descult prin poezie!
0
@lucian-sturzuLS
lucian sturzu
Troiene inalte ne vor face stapani peste iele
Lin si cu gratie vom adormi in uitarea lumii tarziu
Ai ochi de cafea si taceri de vulcan
Dar nu pentru asta nu-ti cant nu-ti fluier nu-ti scriu
Eu am venit din zapezile mele doar atata sa-ti spun
Esti mai frumoasa mai calda cand razi
La Multi Ani cu Sarbatori Fericite

lucian
0
@dana-banuDB
Dana Banu
Florine, un cititor atât de atent și un comentator cu harul tău mă onorează;

Uln, bătrâne, aceste \"câteva cuvinte\" înseamnă mult pentru mine;

Lucian, ca de fiecare dată, dovedești și acum o bunătate extremă față de textele mele, să ai parte și tu de sărbători luminoase

vă mulțumesc
0
@cristina-rusuCR
Cristina Rusu
....ci doar tragi perdeaua iernii peste aceasta poveste scrisa in versuri, peste aceasta venetie peste care nu s-a asezat inca uitarea. Florin ti-a scris un comm atat de frumos...este greu sa mai adaugi ceva. prietenesc, bia
0
@dana-banuDB
Dana Banu
îți mulțumesc pentru lectură și însemnarea lăsată
0
@stefan-ciobanuȘC
ștefan ciobanu
poezie cu imagini bogate.o citesc sepia si ma uit in zare sa vad unde vor poposi dricurile
numai bine
0
@dana-banuDB
Dana Banu
de vezi dricurile celea oprește-le și ți-oi rămâne pe veci îndatorată:))

mulțumesc de trecere și vorbă bună
0
@valeriu-d-g-barbuVB
Valeriu D.G. Barbu
ultimii boemi ai unui secol de fum pensionați prematur dăruind inocență în rate
Dana
ai în urma ta când treci
un parfum particular și îmi dilată nările, un fel de iarbă udă, ploaie de oraș vechi cu străzile cu macadam - în dimineți de sâmbătă, violete și mosc puțin...!
Și ar mai fi ceva necunoscut mie...
îmi place lunecarea
și chiar și graba
și
gata...
valu trecu
stima rămase
0
@dana-banuDB
Dana Banu
Valu, ce să mai spun în fața unor asemenea cuvinte, mulțumesc cu parfum de iarbă udă și ploaie de oraș:)
0
@daniel-gherasimDG
Daniel Gherasim
Mi-am pierdut tolba. Ca iti dadeam si eu o stea la textul asta. Sincer mi-a placut. \"prin Lipscani trec dricuri și duc spre departe tinerețea și trei versuri jumate\" - asta m-a doborat psihic. Vorbind serios. Cred ca am sa ma culc. Poate imi revin. Oricum, a fost o doborare fericita, pozitiva. Chiar iti multumesc. Mai trec. Cu mult drag, DAniel.
0
@dana-banuDB
Dana Banu
dragii mei, se pare că v-am țintit bine cu versurile astea:)

Iulia, ca să o dreg ardelenește, hai să spunem că dricurile acelea sunt de epocă, mă bucur să te aflu și să te știu citindu-mă;

Daniel, clujeanule, stai liniștit și ascultă la baba ce spune, psihicul nostru rezistă la intemperii, bucuroasă de ochi tânăr pe poezeaua mea la ceas târziu

salut,
0