"acru si acid" – 6049 rezultate
0.04 secundeMeilisearchCodu' Penal
Am vazut si new york si china si omoru lu vecinu'me si pe dracu' acu am sa va vad si pe voi....
1 poezii, 0 proze
IAIulian Andriescu
M-am născut în dulcele (acu vreo sută de ani) târg al Ieșilor, în luna lui Făurar, în a șaptea zi, în anul de la Dumnezeu 1980. Școala am trecut-o destul de greu, că nah, cine era să mai hoinărească prin minunatele păduri ale Ciricului sau ale Buciumului și să hălăduiască pe toate aleile și străduțele târgului, din Tătărași și până-n Copou, de la CUG și până pe dealul Păcurarilor? De ajuns la facultate, am ajuns, ca tot omul, și-am și terminat-o, că deh, au trecut cinci ani. Amu, bunul Dumnezeu știe pe ce căi am s-o apuc...
37 poezii, 0 proze
Maftei Florentin
Evadare (tablou blitz spre un îndemn) Astăzi vremea însorită și al vremurilor caier M-au pornit, din cremenire, dând tribut un fel de vaier După luni de amorțire și noian de supărări, Teamă aspră de prigoană și pericol de-amendări! Cea mai de ales ocoală e spre râul ce îl știu; Scurt îmi asuprii căluțul, bicla-n rol de bidiviu, Înspre *Hatia Domnească, unde stiu eu o răstoacă De era cuibar de pește, lăng-a mănastirii toacă. Ierburile ce-mi lipsiră din timpuri de ghiocel Îs noian de albastrele, cimbrul si-n tufiș acel Fir măcriș cu frunza acră, lăstărișul din zăvoi Ține mura-n înflorire, ne asteaptă, cred, pe noi. Greieri în concert-orchestră masacrând tăcerea luncii, Cucul, numărând strigarea, îmi menește restul muncii, Iar o cucă mai blajină, din aval, un straniu capăt Mă avertizează cinic c-am trecut spre-al vietii scapăt. O înjur si-i strig: „cucoaie, nu mai arde-n glas furii, **Probozenii, or blesteme, că vei răguși-n Florii! Și, oricât, zeloasă cioară, tu încerci ca să mă sperii...
20 poezii, 0 proze
Aanca
am aparut pe lume intr-o zi de 3 august, pe la vreo 11 shi ceva dimineatza; m-am tot perindat prin scoli, pana am ajuns la un liceu, pe care l-m terminat; acu sunt la facultate ( nu conteaza care). de ce scriu ? nu stiu, poate din aceeasi cauza ca si restu : sa ma descarc de miile de ganduri, idei, pareri, ca sa "vorbesc" shi eu cu cineva ( in cazul de fata, tastatura)
1 poezii, 0 proze
TTTeo Teofil
Curicullum vitae – ca-n Bănat Șie potcă să mă fac? După tată mi-s slovac. Numa’ mami-i dîn Măhala, C-aiși avem noi capitala. Io-s născut în Cimișoara, Năince d-o da primăvara. Șî ne-am mutat dă aiși acolo Dân Măhala măi încolo. D-acu’ șăgiem în Șietace Șî-s fălos la patru așe… Că vorbiesc limba șie-m’ plașe
43 poezii, 0 proze
Alexandru Ionescu
nascut la bucuresti nu vreau sa public carti cumva sunt mai mult cititor decat om care scrie. N-am pretentii de poet, doar scriu astea. Imi fac veacul prin Romana. Imi place mai mult Thomas Mann decat Hesse, asta ca sa nu avem discutii. la poezie, sunt cam acru... gust multe, imi plac foarte foarte putine.
19 poezii, 0 proze
AMAciu Marian Marcel
3 poezii, 0 proze
AIAcu Calin Ioan
40 poezii, 0 proze
acu
Nascut in R.Moldova
5 poezii, 0 proze
MAManuel Acuña
Manuel Acuña Narro (27 August 1849 – 6 December 1873) was a 19th-century Mexican writer. He focused on poetry, but also wrote some novels and plays. Even though he was famous at an early time of his life, he decided to commit suicide. It is not certain why he killed himself, but it is thought that he did so because of a woman. Acuña was born in the city of Saltillo, Coahuila, on August 27, 1849 to Francisco Acuña and Refugio Narro. He was taught how to write and read at an early age. Later he studied in the “Colegio Josefino”, in Saltillo. Around 1865 he was transferred to Mexico City to the School of San Ildefonso, where he entered as a full time student. Here he studied mathematics, Latin, French and philosophy. Acuña lived at a time at which Mexican society was dominated by philosophical-positivist intellectuality. Furthermore he was living as a romantic tendency in poetry was occurring. In January 1868, Acuña initiated his studies in medicine at the...
1 poezii, 0 proze
acru si acid
de Andrei GROSOSIU
acru și acid. fiecare sentiment mă arde roșu, ca vinul care iese pe unde a intrat. aș vrea să-mi smulg inima și să o grefez in pieptul tau, in trunchiul fără seve, acru și acid.
Visul zilei de azi - Experiment (III)
de xanthar xan
Lumina e din ce in ce mai puternica... E din ce in ce mai dureroasa, mai chinuitoare. Intra... Dedesupt sunt milioane de stele albe, negre, albastre atarnand uitate de un cer indigo ivoriu. Teroarea...
Primul roman de o sută de pagini
de Adrian Firica
Da, te-am prins. Ce viață duci și tu... agitată!? Ba te ridici, ba te culci! Uite primele fraze din romanul meu de o suta de pagini. Roman obscen. Nu vreau să-mi aud vorbe. Goya a fost surd așa cum...
Minunata maladie a lui Alberto și a Muzei sale
de Victor Potra
Orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare. Caracterele cuprinse în această povestire sunt ficționale și realizatorul vă invită explicit să nu faceți asocieri cu persoane definite de...
13
de Erika Bloj
sunt țăndări ca și cum m-am disipat în tot aerul acru de febră și transpirație bolnăvicioasă flori obosite se întind leneșe și storc din boboc primăvara taci și zâmbește femeile în halate de pânză cu...
Apocalips
de Marcel Cuperman
Pe străzi cu fum, Cu parcuri slute, Cu becuri luminând a groază, E-un greu parfum De hoituri mute, Iar coasa peste tot veghează. În sat e plumb, Și vremea trece, Și plouă cu acidul acru, Pe un porumb...
Licitație cu păsări măiastre
de Maria Elena Chindea
la masa ursitei cu mână magică ne jucăm pietrele în culisele humei soarele este gajul suprem un pahar între noi și-un miros acru de chipuri uitate în debaraua sufletului sticla groasă a timpului face...
dacă n-ar fi
de Ligia Pârvulescu
azimâine ca ieri cuvintele se aliniază în versuri fără cartuș literele se întind curge un aluat pe marginea mesei ceilalți capătă un sens acru trecut prin forma buzelor tale și nimic nu e copt nimic...
Aberația vieții maleabile
de Cornel Alexandru
Se-ntind corzile credinței peste straturi de-alabastru – creieri diluați cu aburi, suflete încinse-n neguri… Noapte adâncită în extazul îngeresc… Serafimi uciși de beznă… Iar în adâncimea serii se...
Trăim niște zile, oho!
de ștefan ciobanu
mamei mele Trăim niște zile, oho!, care îți dau ghes la paralele care mai de care mai de care, la terorii ce n-au văzut aburii gândirii, la extrapolări existențiale cu pielițele necojite. Hi! Hi!...