Teo Teofil

Cu trupu-ți mlădios ca o cadână, Și cu mișcări feline insinuând amoruri Cu ochii de zeiță, privirile-ți de zână, Ai reaprins in mine, uitatele-mi fioruri. Stau nopțile de veghe pe tine să

un trandafir și-un dor, în noapte am simțit petale parfumate mă mângâiau confuze. o voce tremurândă și tandră mi-a șoptit în timp ce roua-n noapte îmi picura pe buze. spunea că din iubire -

Onorat gavăt! Fi-țî pă fază, C-am fost la un concurs dă gază. Să pun câce doi la mese, Șî pă rând înșiep a bese. Unu-nula, unu-unu... Că iuce le mai mere tunu’. Dar după v’o jiuma’ dă șeas, Nu

Astăzi, cum mi s-a terminat vacanța, Să mai dau o fugă până la Constanța. Dar cum pe afară, mai e timp frumos, Intru să-mi cumpăr ceva de la Selgros. Mă plimb încet, privesc în jurul meu,

Aseară, o blondă, spune mamei cu vocea-ngrijorată: - Mămico, mi-e tare teamă, c-am rămas însărcinată. - Of! Mamă dragă, dar unde naiba ți-a fost capu’? - Pe pernă, dar spune, tu unde ai crezut?

Ce-i cu zarva asta mare Ce se-aude de pe stradă Întorc toți capul să vadă Că la inimă…tu n-ai intrare

Draga mea frumoasă fată, Astăzi ți-ai făcut transplant Și de acu’n fiece dată, Inima ta-i…loc vacant.

Marele și puternicul nostru padișah, Invită-ntr-o zi vizirul, la un joc de șah. Câștiga sultanul, chiar bine s-a dispus, Atunci să întrebe, îndrăzni al lui supus. - După ce petreci ziua, dând

Îngropai pușca-n grăgină Lângă dor, la rădășină, În grăgină mândrii miele S-o pădzască dă-le riele Șî la-ngemână ca să-i fie, Când o fi la viclenie. Câcie-un plumb să bajie-n toțî, Care-au

Roua ochilor mei e ploaia de stele ce cade, în zori, pe ghioceii iubirii aducând speranța fericirii.

Citind prin ziare am aflat, Că-i plină lumea de rahat, Urât, mare, negru, aromat. Mai rău, e și cosmetizat, Pentru ca-n știri, să fie dat Și mulțimea de-mbătat. Prostul să știe că-i de-nvățat

Cad fulgi în suflet și-n privire, Mi-e dor nemărginit de tine. Cad fulgi pe chip și fulgi în palme, De suflet drag, de ierni, de toamne... Cad fulgi de dor, de dor de tine, Cad fulgi de lacrimi

O dedic doamnei Sanda - adnas, cu prilejul lansării din 27 ianuarie, a 12 poezii în suplimentul „Debut poetic” al revistei „Intercultural” - nr. 2/februarie 2007. Aș merge frumos Pe Dunăre-n

mi-ai răsărit tu-n cale ca un vis. să te ating mi-e temă, ești mai frumoasă ca un paradis. mă vei primi la tine? iubirea născută-i oarbă ca-n abis, iar doru-i de nestins. în paradisul meu ai

A fost odată ca-n povești Un băiat deștept și-o fată. Ce colindau baruri lumești, Să mai danseze câteodată. De ce-or fi vrut să ne arate Luceferii noștri, dansând? Că nu-s din aur sau

În cale mi-a apărut, pesemne să-mi arate, Că-n lume ar fi iubiri nenumărate Și-n drumul vieții însăși întâmplarea Din suflet poate-ți scoate nepăsarea. Ea mi-a apărut, anume să-mi arate, Că