Teo Teofil

Ca o pijama tot trupul să-ți cuprind, Ușoară și strânsă pe tine, ca iubirea mea, Să-ți simt fiorii, ce încet, încet, se aprind. Fiori tăi ce în mine trezesc o chemare, Fremătând în suflet și’n

eu nu mai vreau nimic vreau doar sa trec strada ca s-ajung dincolo unde-s așteptat

Citind prin ziare am aflat, Că-i plină lumea de rahat, Urât, mare, negru, aromat. Mai rău, e și cosmetizat, Pentru ca-n știri, să fie arătat Și așa mulțimea de-mbătat. Prostul să știe că-i

(scrisă împreună cu Valeria) uneori vulcan, alteori cenușă, uneori ploaie, alteori vânt, dar motivat ca inima femeilor să bata o clipa mai repede. uneori eram prea copil,

termină femeie, că ești un drac smolit, eu pic acum somn și tu ai chef de iubit. știi că sticle de bere golirăm o duzină. dacă n-ai somn fugi iute în gradină, că-i senin, e lună, stele și multă

Aseară am aterizat la Târgu Jiu, Invitat de cineva, la nunta-i ca să viu. Dimineața fără voie am surprins, Că fiul spune tatălui pe ton învins. - Tată divorțez si nu-ți mai spun odat’. -

(în grai bănățăniesc) Duminică triecută să viedzî, Mă cemară la bociedzî. D-abe’ trecu ea cununia, Că iacă alta-i bucuria. Da’ acu’ șinie-o purta vina? Că iucie să născu’ Corina. Niepoata me

Dragă iepuraș, venit si tu cu sârma la oraș, Adu-mi jucării, atâtea câte încap pe un făraș. Dacă ai lăsat tu satul, le-ai lăsat pe fete Și cizmele lăsate’n ușă, acuma’s desuete.

(scrisă împreună cu Nico dor_mărunt) Iepuraș de la oraș Fără țarin-ai rămas, Fără fuga pe imaș, Fără de oul cel de Paști. Pentr-o haină de velur Lași iubirea ta sub pruni; Pentru blugii

Fata pe care-o aștept exista numai în mintea mea se iscălește cu vârful limbii de jur împrejurul tâmplei, are întotdeauna tandrețe în pleoapele-nchise, iubirea se numără pe doua voci, cu

Priveam în urmă la această primăvară cu nopțile-i din ce in ce mai mici, mai scurte. Între noi se scurtau nopțile, dar se lungeau poverile. Așa ne-am semnat condamnarea la iubire. Oare a mai

mai simt pe buze sărutul tău, dăruit mie, așa cum doar tu o faci, ca un trandafir galben ce-mi înflori pe buze. tu să fii cea mai dulce între zeițe și veșnic mult să mă iubești, să te sărut

Azi din pura întâmplare, oare o fata oarecare mi-a tăiat și mie calea? Și-ncă tot din întâmplare, Nu-i o fata oarecare. Ea e fata, da e fata, care, o așteptam, doar o apare Să-mi iasă

stau pe-un scaun și mă uit la mine încep să nu mai văd nimic decât doruri și migrene până și munca m-a plictisit