Poezie
Parodiind pe Topârceanu
1 min lectură·
Mediu
Azi din pura întâmplare,
oare o fata oarecare
mi-a tăiat și mie calea?
Și-ncă tot din întâmplare,
Nu-i o fata oarecare.
Ea e fata, da e fata, care,
o așteptam, doar o apare
Să-mi iasă și mie-n cale?
Chiar dacă și din întâmplare,
să nu fie o oarecare.
Că-ți pierzi noaptea cu cititul!
Te-am văzut din întâmplare.
Și-mi venea, zău ca să intru
și să-ți suflu-n lumânare,
tot așa din întâmplare.
Și avea-i, din întâmplare
ochii negri, fața albă,
păr întunecat și mare,
Inima - un sloi de gheață,
dar topit din întâmplare.
Și daca tot din întâmplare.
Daca nu-ti ieșeam în drum,
Ai fi dat cu bucurie
Altuia străin, nu mie,
Mângâierile de-acum.
Si așa, vezi ce lucru mare
Ca-ntr-o zi ne-am întâlnit
Și ca-s foarte fericit,
Absolut din întâmplare.
Merit oare?
013678
0
I1