Parodiind pe Topârceanu

1 min lectură·12 martie 2006

Mediu

Azi din pura întâmplare,

oare o fata oarecare

mi-a tăiat și mie calea?

Și-ncă tot din întâmplare,

Nu-i o fata oarecare.

Ea e fata, da e fata, care,

o așteptam, doar o apare

Să-mi iasă și mie-n cale?

Chiar dacă și din întâmplare,

să nu fie o oarecare.

Că-ți pierzi noaptea cu cititul!

Te-am văzut din întâmplare.

Și-mi venea, zău ca să intru

și să-ți suflu-n lumânare,

tot așa din întâmplare.

Și avea-i, din întâmplare

ochii negri, fața albă,

păr întunecat și mare,

Inima - un sloi de gheață,

dar topit din întâmplare.

Și daca tot din întâmplare.

Daca nu-ti ieșeam în drum,

Ai fi dat cu bucurie

Altuia străin, nu mie,

Mângâierile de-acum.

Si așa, vezi ce lucru mare

Ca-ntr-o zi ne-am întâlnit

Și ca-s foarte fericit,

Absolut din întâmplare.

Merit oare?

013.687

Teo Teofil. “Parodiind pe Topârceanu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teo-teofil/poezie/170594/parodiind-pe-toparceanu

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Meriti! Pare pura intamplare, dar e-o poezie mare... Si la mai mare.