Jurnal
Parodie
1 min lectură·
Mediu
A fost odată ca-n povești
Un băiat deștept și-o fată.
Ce colindau baruri lumești,
Să mai danseze câteodată.
De ce-or fi vrut să ne arate
Luceferii noștri, dansând?
Că nu-s din aur sau carate,
Ci-s doar muritori de rând!
Sfidând c-ajunse împărat
Flăcăul cu a lui fată,
Chiar de-i numai un mandat
El tot că-i proletar, ne-arată.
Și uite așa-ntr-o noapte
Dansând cu nonșalanță
Flăcăul a căzut pe spate
De-a-junse-n ambulanță
Multe au făcut, nu una,
Cei doi cu os de domn.
De ți-aș povesti întruna,
Dar tare mi-e cam somn
012347
0
Poezia ar fi placuta, mai ales ca observ tendinta ei de a reduce povestea luceafarului la niste oameni de rand, care se complac in comun(Dar tare mi-e cam somn), ceea ce plictiseste. O demitizare, cred..asa mi se pare. Se vede ca nu esti eminescu...rimele nu ti-au prea iesit, dar ai timp sa le refaci.Mai trec si sper la o reformulare mai reusita.