Þipăt
Stea strălucind
Stins
În lumi hibernale
Tăcere
Răspuns la întrebări
Fără rost
Ce omul le pune
Vis
Drumuri închise
Mister
Copilul din tine
S-a stins.
Vis
Putere de a înțelege
Cine iubește lumina,
Dorința
De a întruchipa speranțele
Celor ce nu au curajul
Să-și dezvăluie inima
Gând
Întruchipat din slăbiciuni
Din ură și dor de
Rece
Pas greoi
Ce lumea nu îl simte
Strivind
Suavul fir de iarbă
Ce viața acum o învață
Lăsând în urma lui
Suflete fără speranță
O lume cenușie
Ce încearcă să înțeleagă
De unde
Evităm să ascultăm
Vocea ce răzbate
Din adâncul sufletului nostru
Pentru ca nu cumva
Să aflăm adevărul despre noi,
Și totuși
Ascultăm șoaptele șirete
Venite de nicăieri
Din suflete
Un drum ce desparte
lumina de chipul tău
Așezate pe margini de lume
suflete cerșind
o ultimă clipă de bucurie,
Sunt gânduri ce plâng
iluzia sclipirii
în care s-ar fi putut naște
Aproape fără
Am crezut
Că am adus
Lumina înțelepciunii
În mijlocul
Zilelor fără rost
Unde tăcerea
E singurul lucru
Ce are valoare
Am crezut
Că am reușit
Să ridic vălul
Ce lăsa să se vadă
Doar
Nu ar fi mai bine
Să-mi îngrop gândurile
Pe malul unei mări
Din lacrimile
Gândurilor neîmplinite
Atunci cine ar mai putea înțelege
Cine sunt
Și de ce în jurul meu
E doar tăcere
Nu ar fi
Nu vezi
Decât iluzia
Ce se întinde
Ca o umbră
Încercând
Să te facă să crezi
Realitatea nu e pentru tine
Nu auzi
Decât vocile
Ce te înconjoară
Ca un giulgiu
Încercând
Să te facă să
Mă pierd
În culoarea gândului
Pe care nu-l mai înțeleg
Mă regăsesc
În liniștea nopții
Atunci când lumina nu doare
Mă pierd
În tumultul zilei
Cerșind o clipă de liniște
Mă regăsesc
În
Primul sărut
Al soarelui ce se ridică
Trezește la viață
Roua înțelepciunii
Aducând pe buzele tale
Dorința fierbinte
Strigătul deznădăjduit
Al sufletului meu
Ce-n
Regret
Eternitatea petrecută
Și liniștea în doi
Pământul
Ce-ți săruta tălpile
Când iubirea îți purta
Pașii spre mine
Văzduhul
Ce inima înfierbântată
Cu mângâieri de zefir o
Petrecem eternități împreună
Istoria ne face dușmani sau iubiți
Nimic nu ne apropie
Totul ne desparte
Lumina ne învață pe amândoi
Ce trebuie să facem când nu mai iubim
Și lumea-i
Timp să exist
Să fac acel pas
Ce mă apropie de voi
Timp să înțeleg
Adevărul ascuns
Chip atins de lumină
Timp să deschid
Porțile minții
Să nu fiu doar un simplu gând
* LA MULTI ANI!
Limită simplă
Suflet sălășluind
Așteaptă trecerea
De la cuvânt la fapt
Suspendată în eter
Materie neoglindită
Tăcută și imobilă
Așteaptă un gest
Ce o poate aduce
De la simbol la
Simplă limită
În care
Sufletul sălășluiește
Așteptând trecerea
De la cuvânt
La fapt
Opusul materiei
Suspendată în eter
Tăcută și imobilă
Așteptând gestul
Ce o va aduce
De la simplu
Timpul,
Odaliscă a vieții
Așteptând mereu
Cinica sosire
A momentelor
Ce nu pot fi uitate,
A clipelor
De care fugim mereu,
Timpul
Limite pe care mereu
Încercăm să le atingem
Uitând de
Pășesc neștiute
Pe străzi tăcute
Privind absente
Spre cei din jur,
Siluete necunoscute
Umbre ce uneori
Trezesc în noi
Amintiri
Reprimate, ascunse
Cine sunt
Sunt oameni
Suntem
Nu mă lăsa
Să înțeleg
De ce lumea e rea,
Pentru ca nu cumva
Să devin și eu la fel
Nu mă lăsa
Să uit
Ce înseamnă iubirea,
Pentru ca nu cumva
Să devin o simplă iluzie
Nu mă lăsa
Să
Precum un pictor
Rămas în singurătatea
Atelierului său
Acoperi realitatea cenușie
A unei vieți anoste
Folosind culorile iubirii
Nuanțele fericirii,
Folosind tușele uneori triste
Ale viselor
Dacă nu aveți nevoie de ajutor
De ce strigați după el
De ce vă bateți joc
De un gest făcut din inimă
De un sentiment curat
De un om.
Dacă vreți să fiți singuri
Atunci de ce plângeți după un
AI