Limită simplă
Suflet sălășluind
Așteaptă trecerea
De la cuvânt la fapt
Suspendată în eter
Materie neoglindită
Tăcută și imobilă
Așteaptă un gest
Ce o poate aduce
De la simbol la
Dacă din ceea ce am fost devenim ceea ce vom fi înseamnă că sufletul nostru l-am răstignit din proprie voință/ purtați de valurile unei mări din lacrimile noastre vărsate pe plajele pustii/
Dacă din
Þipăt
Stea strălucind
Stins
În lumi hibernale
Tăcere
Răspuns la întrebări
Fără rost
Ce omul le pune
Vis
Drumuri închise
Mister
Copilul din tine
S-a stins.
Ce înseamnă
Un copil fără zâmbet?
Într-o lume strâmbă
Nimic sau reclamă!
Ce înseamnă
O lacrimă într-o lume de vis?
Suferință reală
Sau falsul ascuns?
Mi-e frică să cred
Că nu orice
Norii
Nu ne despart
De soare
Și nici nu ascund
Lumina de noi
Răutatea
Și ura
Ne ascund
Soarele
Și ne despart
De lumina
Ce dă sens
Vieții
Nu mi-e frică
De ce știu
Că ne desparte
De
Nu mă lăsa
Să înțeleg
De ce lumea e rea,
Pentru ca nu cumva
Să devin și eu la fel
Nu mă lăsa
Să uit
Ce înseamnă iubirea,
Pentru ca nu cumva
Să devin o simplă iluzie
Nu mă lăsa
Să
Am făcut acei pași
Pe care toată lumea-i face
Încercând să ajung
De la gândul neâmplinit
La bucuria realității născute
Din nimic, din speranțe, din vis
Am învățat tot ceea ce
Lumea
Regret
Eternitatea petrecută
Și liniștea în doi
Pământul
Ce-ți săruta tălpile
Când iubirea îți purta
Pașii spre mine
Văzduhul
Ce inima înfierbântată
Cu mângâieri de zefir o
Pășesc neștiute
Pe străzi tăcute
Privind absente
Spre cei din jur,
Siluete necunoscute
Umbre ce uneori
Trezesc în noi
Amintiri
Reprimate, ascunse
Cine sunt
Sunt oameni
Suntem
Nu plâng doar pentru a deschide suflete/ nu cerșesc milă și respect țînând în mână idoli pe care adeseori nu-i înțeleg /
Întreb și ascult/ privesc și înțeleg/ nu cerșesc zâmbete și simpatie șoptind
Primul sărut
Al soarelui ce se ridică
Trezește la viață
Roua înțelepciunii
Aducând pe buzele tale
Dorința fierbinte
Strigătul deznădăjduit
Al sufletului meu
Ce-n
Strig
Dar sunetul e mut
Nimeni nu mă aude
Privirile trec prin mine
Dezaprobatoare
Dar pe chipul lor nu se citește nimic
Simplă dezaprobare
Tăcere
Mă doare
Sufletul arde
În focul
Timpul,
Odaliscă a vieții
Așteptând mereu
Cinica sosire
A momentelor
Ce nu pot fi uitate,
A clipelor
De care fugim mereu,
Timpul
Limite pe care mereu
Încercăm să le atingem
Uitând de
Vis
Putere de a înțelege
Cine iubește lumina,
Dorința
De a întruchipa speranțele
Celor ce nu au curajul
Să-și dezvăluie inima
Gând
Întruchipat din slăbiciuni
Din ură și dor de
Am crezut
Că am adus
Lumina înțelepciunii
În mijlocul
Zilelor fără rost
Unde tăcerea
E singurul lucru
Ce are valoare
Am crezut
Că am reușit
Să ridic vălul
Ce lăsa să se vadă
Doar
Precum un pictor
Rămas în singurătatea
Atelierului său
Acoperi realitatea cenușie
A unei vieți anoste
Folosind culorile iubirii
Nuanțele fericirii,
Folosind tușele uneori triste
Ale viselor
Rece
Pas greoi
Ce lumea nu îl simte
Strivind
Suavul fir de iarbă
Ce viața acum o învață
Lăsând în urma lui
Suflete fără speranță
O lume cenușie
Ce încearcă să înțeleagă
De unde
Un gând
În care lumina
Învață să acopere
Formele,
Lumea în care știutul
Nu are nici un sens,
Umbrele ce încearcă
Să se ridice
Din nimic,
Din cerul rece
Al unei zile
Ce încă nu a
Nu plâng
Doar pentru
A deschide suflete,
Nu cerșesc
Milă și respect
Þinând în mână
Idoli pe care
Poate nu-i înțeleg
Nu mint
Doar pentru
Ai uimi pe ceilalți,
Nu cerșesc
Zâmbete și
Nu provocăm pe nimeni
Stăm cuminți ascunși
În cuștile noastre
Privind trist în jurul nostru
La cuștile ce se ivesc neîncetat
Nu vrem nimic
Stăm cuminți și așteptăm
În cuștile
Atunci când tăcerea
Va cuprinde trecutul
Când cei ce au fost
Nu mai pot
Nimic să ne spună
Atunci lumina va dispare
Și viitorul
Nu va mai fi
Decât un simplu cuvânt
Iar OMUL
O amintire
AI