Departe
Þipăt Stea strălucind Stins În lumi hibernale Tăcere Răspuns la întrebări Fără rost Ce omul le pune Vis Drumuri închise Mister Copilul din tine S-a stins.
AIAcu Calin IoanCreator și creație
Vis Putere de a înțelege Cine iubește lumina, Dorința De a întruchipa speranțele Celor ce nu au curajul Să-și dezvăluie inima Gând Întruchipat din slăbiciuni Din ură și dor de
AIAcu Calin IoanFără suflet
Rece Pas greoi Ce lumea nu îl simte Strivind Suavul fir de iarbă Ce viața acum o învață Lăsând în urma lui Suflete fără speranță O lume cenușie Ce încearcă să înțeleagă De unde
AIAcu Calin IoanInfluențe
Evităm să ascultăm Vocea ce răzbate Din adâncul sufletului nostru Pentru ca nu cumva Să aflăm adevărul despre noi, Și totuși Ascultăm șoaptele șirete Venite de nicăieri Din suflete
AIAcu Calin IoanÎncercare
Un drum ce desparte lumina de chipul tău Așezate pe margini de lume suflete cerșind o ultimă clipă de bucurie, Sunt gânduri ce plâng iluzia sclipirii în care s-ar fi putut naște Aproape fără
AIAcu Calin IoanAproape Prometeu
Am crezut Că am adus Lumina înțelepciunii În mijlocul Zilelor fără rost Unde tăcerea E singurul lucru Ce are valoare Am crezut Că am reușit Să ridic vălul Ce lăsa să se vadă Doar
AIAcu Calin IoanContinuitate
Nu ar fi mai bine Să-mi îngrop gândurile Pe malul unei mări Din lacrimile Gândurilor neîmplinite Atunci cine ar mai putea înțelege Cine sunt Și de ce în jurul meu E doar tăcere Nu ar fi
AIAcu Calin IoanÎntrebare
Cuvinte nespuse Gânduri nestemate Primul zâmbet Oare există o graniță între tăcere, taină și viață?
AIAcu Calin IoanÎnșelat
Nu vezi Decât iluzia Ce se întinde Ca o umbră Încercând Să te facă să crezi Realitatea nu e pentru tine Nu auzi Decât vocile Ce te înconjoară Ca un giulgiu Încercând Să te facă să
AIAcu Calin IoanSenzații
Mă pierd În culoarea gândului Pe care nu-l mai înțeleg Mă regăsesc În liniștea nopții Atunci când lumina nu doare Mă pierd În tumultul zilei Cerșind o clipă de liniște Mă regăsesc În
AIAcu Calin IoanPrea departe
Atunci când Ultimul dintre oameni Va crede că a înțeles Perfecțiunea Va fi ca un strigăt, Un strigăt fără voință Mișcare Sintaxa sufletului
AIAcu Calin IoanPrimul sărut
Primul sărut Al soarelui ce se ridică Trezește la viață Roua înțelepciunii Aducând pe buzele tale Dorința fierbinte Strigătul deznădăjduit Al sufletului meu Ce-n
AIAcu Calin IoanElemente
Străluciri firave Unduiri ale minții Sunet și culoare Urme ale vieții În alcovul tăcut Al ideilor Ce încearcă Să ne învețe Primul pas Spre eternitate
AIAcu Calin IoanA fost (Regret)
Regret Eternitatea petrecută Și liniștea în doi Pământul Ce-ți săruta tălpile Când iubirea îți purta Pașii spre mine Văzduhul Ce inima înfierbântată Cu mângâieri de zefir o
AIAcu Calin IoanDialog
Petrecem eternități împreună Istoria ne face dușmani sau iubiți Nimic nu ne apropie Totul ne desparte Lumina ne învață pe amândoi Ce trebuie să facem când nu mai iubim Și lumea-i
AIAcu Calin IoanOmul
Timp să exist Să fac acel pas Ce mă apropie de voi Timp să înțeleg Adevărul ascuns Chip atins de lumină Timp să deschid Porțile minții Să nu fiu doar un simplu gând * LA MULTI ANI!
AIAcu Calin IoanStingher
La celălalt capăt Al unei lumi Unde orice gând Caută o împlinire Ceață plutind La marginea lumii Rând rămas singur Dintr-o poezie nescrisă.
AIAcu Calin IoanForma
Limită simplă Suflet sălășluind Așteaptă trecerea De la cuvânt la fapt Suspendată în eter Materie neoglindită Tăcută și imobilă Așteaptă un gest Ce o poate aduce De la simbol la
AIAcu Calin IoanForma
Simplă limită În care Sufletul sălășluiește Așteptând trecerea De la cuvânt La fapt Opusul materiei Suspendată în eter Tăcută și imobilă Așteptând gestul Ce o va aduce De la simplu
AIAcu Calin IoanÎmplinirea timpului
Timpul, Odaliscă a vieții Așteptând mereu Cinica sosire A momentelor Ce nu pot fi uitate, A clipelor De care fugim mereu, Timpul Limite pe care mereu Încercăm să le atingem Uitând de
AIAcu Calin IoanSiluete necunoscute
Pășesc neștiute Pe străzi tăcute Privind absente Spre cei din jur, Siluete necunoscute Umbre ce uneori Trezesc în noi Amintiri Reprimate, ascunse Cine sunt Sunt oameni Suntem
AIAcu Calin IoanRugăciune
Nu mă lăsa Să înțeleg De ce lumea e rea, Pentru ca nu cumva Să devin și eu la fel Nu mă lăsa Să uit Ce înseamnă iubirea, Pentru ca nu cumva Să devin o simplă iluzie Nu mă lăsa Să
AIAcu Calin IoanPictorul vieții
Precum un pictor Rămas în singurătatea Atelierului său Acoperi realitatea cenușie A unei vieți anoste Folosind culorile iubirii Nuanțele fericirii, Folosind tușele uneori triste Ale viselor
AIAcu Calin IoanRăutate
Dacă nu aveți nevoie de ajutor De ce strigați după el De ce vă bateți joc De un gest făcut din inimă De un sentiment curat De un om. Dacă vreți să fiți singuri Atunci de ce plângeți după un
AIAcu Calin IoanFrica
Ce înseamnă Un copil fără zâmbet? Într-o lume strâmbă Nimic sau reclamă! Ce înseamnă O lacrimă într-o lume de vis? Suferință reală Sau falsul ascuns? Mi-e frică să cred Că nu orice
AIAcu Calin IoanȘi totuși (Nu știu nimic)
Am făcut acei pași Pe care toată lumea-i face Încercând să ajung De la gândul neâmplinit La bucuria realității născute Din nimic, din speranțe, din vis Am învățat tot ceea ce Lumea
AIAcu Calin IoanNu vreau să uit
Un gând În care lumina Învață să acopere Formele, Lumea în care știutul Nu are nici un sens, Umbrele ce încearcă Să se ridice Din nimic, Din cerul rece Al unei zile Ce încă nu a
AIAcu Calin IoanSimplu
Condiția Pe care o pun Pentru a nu uita Trecutul Este aceea Ca prezentul Să mă învețe Că nu există limite Pentru speranțe Iubire și vise.
AIAcu Calin IoanAdevăr
Strigăt sau tăcere Învelit într-o formă, Goliciunea adevărului Se ascunde Și astfel Încep să apară Diferite păreri Ce nu ne ajută Să avem curaj. Uităm începutul Puritatea și liniștea Unei
AIAcu Calin IoanTentativa
Am încercat să aflu Care este limita Până la care Sufletul poate să reziste Fără să rupă legătura Cu divinitatea Am încercat să înțeleg De ce adevărul Are două fețe Iar noi dorim să
AIAcu Calin IoanConcluzie
Norii Nu ne despart De soare Și nici nu ascund Lumina de noi Răutatea Și ura Ne ascund Soarele Și ne despart De lumina Ce dă sens Vieții Nu mi-e frică De ce știu Că ne desparte De
AIAcu Calin IoanReflexie
Puține sunt clipele În care poți înțelege Cât de firav Îți este sufletul În care se reflectă Ca într-o apă lină Umbrele suferințelor
AIAcu Calin IoanRâul
Minciunile pe care le spui Rup tăcerea Ce se așterne Peste râul întunecat Ce duce spre locul Unde lumina înțelepciunii Nu ajunge Unde bunătatea și frumusețea Au fost de mult uitate Rupte de
AIAcu Calin IoanParalele
Atunci când tăcerea Va cuprinde trecutul Când cei ce au fost Nu mai pot Nimic să ne spună Atunci lumina va dispare Și viitorul Nu va mai fi Decât un simplu cuvânt Iar OMUL O amintire
AIAcu Calin IoanIzolat in multime
Strig Dar sunetul e mut Nimeni nu mă aude Privirile trec prin mine Dezaprobatoare Dar pe chipul lor nu se citește nimic Simplă dezaprobare Tăcere Mă doare Sufletul arde În focul
AIAcu Calin IoanCartier
Nu provocăm pe nimeni Stăm cuminți ascunși În cuștile noastre Privind trist în jurul nostru La cuștile ce se ivesc neîncetat Nu vrem nimic Stăm cuminți și așteptăm În cuștile
AIAcu Calin IoanUitare
Dacă din ceea ce am fost devenim ceea ce vom fi înseamnă că sufletul nostru l-am răstignit din proprie voință/ purtați de valurile unei mări din lacrimile noastre vărsate pe plajele pustii/ Dacă din
AIAcu Calin IoanCuvinte false
Nu plâng doar pentru a deschide suflete/ nu cerșesc milă și respect țînând în mână idoli pe care adeseori nu-i înțeleg / Întreb și ascult/ privesc și înțeleg/ nu cerșesc zâmbete și simpatie șoptind
AIAcu Calin IoanIarna
Fiecare strop din sufletul meu Cerșește puțină iubire Într-o lume ce nu cunoaște Decât un singur anotimp Al inimilor înghețate Ce și-au construit Cu trudă și sudoare Un zid ce le ascunde De
AIAcu Calin IoanNu sunt eu
Nu plâng Doar pentru A deschide suflete, Nu cerșesc Milă și respect Þinând în mână Idoli pe care Poate nu-i înțeleg Nu mint Doar pentru Ai uimi pe ceilalți, Nu cerșesc Zâmbete și
AIAcu Calin Ioan