Înșelat

Ioan, e un text pe care îl recitesc nu doar cu ușurință, ci și cu plăcere, observând cu invidie simetria structural-semantică a celor trei strofe despărțită fiecare de câte un vers care adunate împreună fac o poezie ele însele, uite:

„Realitatea nu e pentru tine
Nu ai dreptul la viață
Nu există decât o clipă.”

Vezi ce frumos a ieșit?!

Te felicit pentru acest text extraordinar! Un singur lucru ar mai fi, pentru a fi consecvent în consecutivitatea cu care impresionezi aici, parcă „nu”-ul din „Realitatea nu e pentru tine” s-ar cere în față, so that să fie parte integră a șirului din trei, adică „NU ai dreptul la viață” și „NU există decât o clipă”, respectiv, „NU e pentru tine realitatea”, deși e un pic forțat, recunosc, dar, think about it!!!! Oricum, e doar o sugestie la o poezie pe care o înstelez în aplauze!!!

Cu drag,
Constantin

Multumesc pentru cuvintele tale!
Voi tine cont si de sugestia cu \"NU\".

Cu deosebita stima,
Calin