Căutare

Vad ca toate textele postate de mine sunt catalogate drept "nesatisfacatoare". comentati-ma, oameni buni, injurati-ma cu patima si spuneti-mi cat sunt de dobitoc, sa stiu si eu ce-mi lipseste(in afara de creier). Despre mine: Am terminat Colegiul Costache Negruzzi din Iasi, locul unde formarea mea spirituala s-a conturat cel mai bine si unde am invatat sa deschid ochii larg. Nu e meritul liceului in sine, cat a oamenilor de acolo, atat colegi, cat si (unii) profesori. In prezent sunt student al Facultatii de Informatica Iasi, univ. Al. I. Cuza, si indiferent de orice ar crede majoritatea, acolo se afla oameni care au imaginatie vie si care pot crea mult mai mult decat programe de calculator.

7 poezii, 0 proze

Cristina Negru

M-am nascut in orasul Tecuci,Judetul Galati pe douazeci si cinci iulie 1986. Acolo am urmat cursurile Scolii Gimnaziale Iorgu Iordan, unde de altfel am compus primele mele compozitii in proza si versuri. Apoi au urmat anii de liceu, tot in Tecuci si cei de facultate la Universitatea Dunarii de Jos din Galati, sectia romana-engleza. In prezent locuiesc in Bucuresti. In ultimii trei ani am adunat majoritatea poeziilor pe un blog personal. Nu am avut curajul sa particip la concursuri literare dar vreau sa incerc acum sa primesc opiniile iubitorilor de literatura.

15 poezii, 0 proze

Cojocari Miroslav

Nascut in R. Moldova in or. Donduseni. Elev la scoala generala Alexei Mateevici de acolo. Mai tarziu elev la liceul Mihai Eminescu din Bacau, unde debutez cu primele poezii "Sfarsit pustiu" si "Unei lumi ce va muri" in revista scolii. In aceeasi revista apare si prima creatie in proza, povestirea "Acestia suntem noi...". Acum studiez la facultatea de medicina generala din cadrul Universitatii de Medicina si Farmacie din Iasi.

15 poezii, 0 proze

Albert Cătănuș

Beam us up, Scotty! Când aveam șapte ani i-au tras pe roată pe trei țărani la sute de kilometri de locul unde m-am născut: într-un cătun din câmpia Bărăganului, nu departe de orașul Brăila. Am fost al optulea copil în familie, iar pentru că eram slab și mă imbolnăvisem de friguri, dar mai ales pentru că nu voiam să sug la sân, la vârsta de opt luni, tata m-a dus la târg la Brăila iar acolo m-a dat unei cuconițe sterpe care voia un copil pe trei saci de grâu și patru găini. Știu șapte limbi în afară de română: greacă, rusă, turcă, bulgară, franceză, germană și albaneză. Înțeleg cam tot pe atâtea limbi cât cunosc. Pe tatăl și pe mama mea naturală nu i-am mai întâlnit niciodată. Toată familia mea a murit când aveam nouă ani. Unii spun că din cauza unei epidemii de tuberculoză care lovise în acele vremuri Bărăganul, alții spun că acel cătun a fost incediat de arendașul locului, iar alții mi-au spus că într-o noapte un batalion de ruși beți a trecut pe lângă el și fără preaviz soldații au...

196 poezii, 0 proze

Radu D. Rosetti

Despre familia Rosettise stie ca e una dintre familiile boieresti foarte vechi din Tarile Romane. Era originara din Italia, unde radacinile ii coborau pana la inceputul secolului al XIV-lea. O ramura a sa si-a continuat existenta acolo, cu succesiuni remarcabile, iar o alta a ajuns la Constantinopol. De acolo, primii reprezentanti ai ei au poposit prin secolul al XVII-lea in Tarile Romane, unde s-au despartit in doua ramuri. Una s-a stabilit in Valahia, iar cealalta in Moldova. In ramura valaha, Radu D.Rosetti (1874-1964) era fiul lui Dumitru Rosetti, deputat si ziarist, cunoscut si sub pseudonimul Max, descendent din contele Nicolae Rosetti, care fusese ginere al lui Constantin Brancoveanu. Radu Rosettia fost, cum scrie George Calinescu, un avocat abil, dar si un scriitor prolific, adaptand pentru literatura romana o maniera franceza a vremii, prin poezii sentimentale ce ilustrau viata celor de jos. Potrivit aceluiasi George Calinescu, "cu Radu D. Rosetti se inaugureaza la noi o...

1 poezii, 0 proze

Constantin Oprișan

Constantin (Costache) Oprișan (n. 1921 - d. iunie 1958, închisoarea Jilava, București) s-a născut la 16 martie 1921, în comuna Oncești, județul Bacău. După liceu, în anul 1940, se înscrie în Frățiile de Cruce. Începând prigoana regimului Ion Antonescu împotriva legionarilor, este nevoit să plece o vreme din țară, mergând în Germania. Acolo audiază cursurile de filozofie ținute de Martin Heidegger. Revine în țară și preia șefia Frățiilor de Cruce, la nivel național. În anul 1946 se înscrie la Facultatea de Litere și Filozofie din Cluj. Este arestat în data de 15 mai 1948, judecat și condamnat la 25 ani muncă silnică. Până în anul 1951, este deținut în închisoarea Pitești, unde trece prin procesul de reeducare, fiind unul din cei care au fost cel mai rău torturați. Transferat la Gherla, este bătut în continuare și, din cauza regimului de detenție, se îmbolnăvește de tuberculoză. În anul 1955 petrece o perioadă în Spitalul Penitenciar Văcărești. În anul 1958 este transferat la Jilava,...

3 poezii, 0 proze

Jean de La Fontaine

Nascut in Franta intr-o vreme de ravaseala si durere in provincia Champagne acolo unde cresc strugurii din care se face un foarte bun vin spumos.Este nascut din parinti burghezi, care se ingrijoreaza vazand ca baiatul e cam zapacit si nu prea pare menit a face cine stie ce treburi temeinice in viata.Tatal , om practic doreste sa-l faca om de manastire dar tanarul nu are inclinatie catre viata calugareasca In ultima instanta parintii il insoara si il trimite sa invete dreptul la Paris. în 1674 este influentat de filozofia lui Pierre Gassendi in 1664 apare prima culegere de fabule.

27 poezii, 0 proze

Jean de La Fontaine

0 poezii, 0 proze

Harry White de Danciu

din Prefață lui Ștefan Doru Dăncuș la cartea: Sânt pentru ca Este Harry White de Danciu s-a născut într-o lume a lacrimei terestre, satul Trestia din Maramureș. Acolo unde copilăria nu se pierde niciodată pe ulițele satului pline de praf, în luna când florile se rup din mugure prevestind învierea lui Isus. S-a risipit în parfumul universului, cu o chitară adesea sub braț, trecănd trist pe străzile întunecate ale unui oraș din România. Un steag, o mașină de tors, o lampă de mină, o piatră de la Chiuzbaia și alte câteva obiecte rustice, reprezintă pentru el zestrea româneascăa printre străaini. Dacă ar fi judecat după acestea, nu poate fi considerat un om bogat; în rest își trăieste viața pentru a putea răspunde la căteva întrebări esențiale pe care și le-a pus. Imaginea lui este mereu aceiași din vremea când a fost învățător în lumea copilăriei sale, pentru că nu există nicăieri pe pămănt un tablou mai frumos decăt acel al întoarcerii Învățătorului. Cartea de față (Sânt pentru ca Este)...

0 poezii, 0 proze

acolo de unde năvoadele s-au prăbușit

de bucur alexandra-emilia

acolo de unde febra curge, “curgem toți laolaltă din același craniu, spui, ca niște zebre rătăcite în preerie” rânjind fad spre maluri, “dacă nu ne-am întoarce, nu ne-ar întoarce nimeni spre noi...

PoezieAtelier

Adoris și Kromia (1)

de Viorel Darie

Adoris și Kromia (1) Dacă spiritul cititorului din zilele noastre ar putea face abstracție de tot ce s-a creat în lumea largă în ultimele două milenii; dacă s-ar putea imagina o lume fără...

coloană prezidențială

de Vasile Munteanu

aici tremură o inimă – nu vă pasă nici mie nu mi-ar păsa de-nu-știu acolo nu e nimeni mai viu decât fulgerul sticlelor goale decât sufletele voastre pahare fără mână și fără picior aici de aici până...

PoezieAtelier

Sache si meduza multicolora

de Sorin Teodoriu

De 1 mai am fost invitat la Vama Veche, la noua casa a Vasilestilor, fosti colegi la Mecanica Fina. Descurcareti, prietenii astia. Acum patru ani, vazand ca la noi nu-i nevoie de ingineri...

derizio-fan și casa uitării

de Ottilia Ardeleanu

Eu nu mă gândisem să-mi încep viața din pântece. Să caut singurătatea tocmai acolo. Să-mi număr zilele de la embrion încoace. Să privesc dimineți, înserări ori nopți dintr-un unghi inexistent pe...

ArticolAtelier

Jilțul lui Dumnezeu

de Mihai T. Ioan

Jilțul lui Dumnezeu Scaunul pa care stă Dumnezeu nu e un tron, ci mai degrabă un jilț. Un jilț de modă veche . Nu e făcut din lemn scump. Nu e bătut cu pietre prețioase. Nu are poleială de aur și...

Snowman și Grandpa sau Ochii de cărbune ai bunicului

de Nitu Maria

Bunicul s-a afundat în pernele fotoliului, în fața televizorului și pare să nu se lase dus de acolo prea curând. De fapt, picioarele-i, care au străbătut Europa de la Prut până-n Crimeea și-napoi, nu...

Ioan-Petru Viziteu, limbă de clopot în tăcerea solstițiilor

de Plopeanu Petrache

Gânduri profane și Alergat de solstițiu, sunt cele două puncte de sprijin pe care ni le-a dat Ioan-Petru Viziteu, în volumul Tăcerea de clopot, Editura Fundației Culturale Cancicov, Bacău, 2008,...

ArticolAtelier

Mai departe

de Gabriel Nita

*** *** *** Vă dau axiomele: ...1. Nimeni nu stie unde duce Drumul cel Strâmb. ...2. Bulinentinzii au ocupat deja pătrățelul cenușiu din centrul jocului. ...3. Biletenalții alearga după verde. ...4....

Păpădia

de Daniela Luminita Teleoaca

Mă trezisem, după toate probabilitățile, altfel. Era ca și cum ceva miraculos de blând se petrecuse pe fieful nopții mai niciodată trecute la „cei mai buni prieteni”, ... nici măcar sfetnici. Mă...