"Zidul nevazut" – 3552 rezultate
0.02 secundeMeilisearchmocanu mariana
atunci cand m-am nascut aveam de toate. INOCENTA mi-a rapit-o un demon al intunericului...,INCREDEREA sa rupt din mine farama cu farama atunci cand cei dragi ma tradau...,FERICIREA a pierit dureros atunci cand m-am lovit de zidul dur al neputintei de ami implini un vis...am ramas doar cu SPERANTA ca voi avea din nou ceea ce am pierdut...
1 poezii, 0 proze
PIpoate nu mai pot sa-l readuc la fforma initiala
La arderea hanului Sf Gheorghe din Bucuresti Sfantu Gheorghe, acest han mare Era mai bine sa nu fi fost Decat s-aduca la fiecare Nadejdi desarte de adapost. Ce pote zidul! Ce pote omul! Dupa cuvantul proorocesc: Cand o cetate n-o pazi Domnul Desarta li-i truda cati o pazesc.
4 poezii, 0 proze
Jean Paul Sartre
Romancier, eseist, dramaturg si fondator al unei noi scoli de idei care va fi cunoscuta ca Existentialism Jean-Paul Sartre s-a nascut in Paris la data de 21 iunie 1905. Dupa ce a absolvit Scoala Normala Superioara in 1929 cu doctoratul in filozofie, a servit Armatei Franceze intre anii 1929-1931. Atunci a servit ca invatator pentru cativa ani la Le Havre, Lyon si Paris. A publicat primul volum “Nausea” (Greata), in 1938, si un an mai tarziu, un volum de scurte povesti intitulat “The Wall” (Zidul). Cariera lui literara s-a oprit in 1939 cand Armata Franceva a fost mobilizata. A fost luat prizonier in iunie 1940 si inchis in Staleg XIID langa Trier. Dupa 9 saptamani in inchisoarea Germana, Sartre a reusit sa scape si sa-si gaseasca singur drumul spre Paris. Cumva, in ciuda faptului ca erau sub ocupatie Germana, Sartre a reusit nu numai sa scrie inca o carte cat si sa produca doua piese de teatru in capitala ocupata. In 1943, Charles Dullin pune in scena prima piesa de teatru a lui...
4 poezii, 0 proze
GSGabriela Savitsky
Cu numele administrativ Gabriela Doina Popescu, cu numele secret și drag, Gabriela Savitsky, cu care încearcă împărăția cuvintelor, nu cu intenții neapărat cuceritoare ci, mai degrabă, cu acelea de a o adânci și a o face sonoră. Nu există, cred, întrebare mai chinuitoare pentru omul trăitor pe pământ, sub stelele de la facerea lumii, decât cea asupra rostului propriu. Ce aduce prezența lui, în plus? Ce are de făcut pentru a nu supăra ursitoarele și norocul? Unii își află răspunsul cald și oarecum liniștitor în rutina vieții zilnice în care se așează ca lutul rece în matrița pentru cărămizi crude. Cărămizi care trec prin focul evenimentelor și construiesc, cuminți, zidul omenirii, năzuind să ajungă la cer. Sunt alții mânați de-o dorință stăruitoare și neliniștită. Sunt cei care vor să afle, vor să înțeleagă, vor să-și explice, vor să spună și altora. Sunt cei pe care viața proprie nu-i încape. Fără fals orgoliu ci cu multă umilință, trebuie să recunosc a mă prenumăra printre aceștia....
28 poezii, 0 proze
George Vasilievici
„de o vreme înotai într-un zid. azi ai găsit ieșirea, pe partea cealaltă. eram cu tine când mi-a venit în cap asta: Te iubesc, moarte. Eu tot la tine mă întorc. Viața e doar o simplă aventură. Te iubesc, viață. Eu doar cu tine vreau să fiu. Moartea e doar o căsnicie aranjată. ai râs, tu ai fi inversat strofele. fie, le inversez, întoarce tu zidul”. (Mugur Grosu) A murit George, cu îngerii lui cu aripi de lame de ras care fumează pe la spatele lui Dumnezeu și îi aprind lumânări în față. A murit George, cu copil cu ochi bătrâni, care a privit prea mult în interiorul lumii și a scos de acolo urâtele și frumoasele, fără să aleagă. A murit George, petrecut de necredința prietenilor în dispariția sa... în Săptămâna luminată... „Acum aproape patru ani făceam cunoștință cu George Vasilievici. A trebuit să-mi spună atunci cea mai cruntă veste. Că a murit tata... Nu am putut atunci ajunge acasă și am făcut stenciluri cu Tatăl Nostru în neștire, supravegheat de George, Mugur, Miki, Alina......
0 poezii, 0 proze
IHIon Horea
Ion Horea s-a nascut la 10 mai 1929, in comuna Petea de Campie, judetul Mures; parintii, Ioan si Ana, tarani. A debutat in Almanahul literar din Cluj, nr. 1, decembrie 1949, cu Balada insamintarii griului de toamna. „Scrisa cu patima amanuntului si aproape cu superstitia de a nu lasa neinregistrata in sentiment nici o ipostaza vegetala sau nici un obiect vegetal, poezia lui Ion Horea izbuteste in finalitatea ei sa inalte un ansamblu echilibrat si armonios, de natura apolinica, iar nu dionisiaca, asa cum ar parea la prima vedere. Patima amanuntului, cum spuneam, se structureaza lent, prin acumulari succesive de obiecte, si ea contine intr-adevar ceva din gustul ritualurilor si din feeriile dionisiace, dar tonalitatea poemelor are acea verticalitate a scoartelor oltenesti menite prin forta culorii si stilizarea riguroasa a desenului sa impodobeasca deopotriva si zidul odaii de musafiri, dar si altarul unei biserici…” (Nichita Stanescu) „Pentru Ion Horea, satul este adevarata sa Roma....
12 poezii, 0 proze
Stancu Costel
Nascut in judetul Mehedinti, in anul 1970, Costel Stancu s-a format ca poet in municipiul Resita, asa-zisul \"oras cu poeti\", fiind unul dintre cei mai promitatori poeti resiteni. A participat activ inca din adolescenta la Cenaclul \"Semenicul\", fiind prieten cu regretatul poet Ion Chichere.A publicat o serie de volume de poezie, cel mai cunoscut fiind \"Vanatoarea promisa\" (2003).
3 poezii, 0 proze
George Boldea
George Boldea (n. 16 mai 1905, Cluj, d. 9 decembrie 1934) a fost un poet român din Ardeal. A făcut parte din așa-zisul grup al ”tinerilor poeți ardeleni” (Ion Th. Ilea, Emil Giurgiuca, Mihai Beniuc ș.a.). Împreună cu Emil Giurgiuca a fondat revista Abecedar (1933-1943), la care au mai colaborat Teodor Murășanu, Mihai Beniuc, Pavel Dan, Lucian Blaga, Radu Brateș, Olga Caba, Romulus Demetrescu, Emil Isac, Eugen Jebeleanu, Victor Papilian, George Popa, Octav Șuluțiu, G.M. Zamfirescu etc. Opere * Soliloquii, 1938 * Versuri, Colecția Retrospective lirice, Editura Minerva, București, 1973 (antologie și cuvânt înainte de Nae Antonescu; prefață de Emil Giurgiuca; coperta: Cristian Gheorghiu)
4 poezii, 0 proze
BOBerinde Ovidiu
Mă numesc Berinde Ovidiu,născut acum 29 de ani în orașul ce urmă să fie simbol al Revoluției din 89,oraș al florilor sau mai numit orașul de pe Bega.A fost într-o zi de marți,pe data de 13,tocmai de aceea ,făcând haz de necaz,spun mai mereu că m-am născut într-o zi cu șase ceasuri rele și nu trei.Totuși,nu sunt deloc superstițios ,iar numărul 13 mi-a adus de cele mai multe ori noroc. Încă de mic,din clasele primare am fost atras de materiile umaniste,în defavoarea celor reale,pe care le găseam foarte complicate ,și greu de a le deslus””taina”.Dacă mai ține bine minte,era în clasa a patra,moment deciziv,când a trebuit să particip la un concurs de poezie pe oraș.Atunci mi-am încercat așa zisul talent pentru prima oară,scriind o poezie ,după puterile mele,despr flori.A fost apreciată ,câștigând chiar un loc doi,și am fost încurajat de către doamnă învățătoare să continui.Unele poezii din această perioadă ,cam puține la număr însă,le mai păstrez și astăzi,că o amintire a copilăriei și de...
22 poezii, 0 proze
PVPan M. Vizirescu
A plecat dintre noi Pan M. Vizirescu, decanul de vârstă al scriitorilor români. S-a născut în satul Brăneț, județul Olt, la 16 august 1903. A urmat școala primară în comuna natală, apoi la Slatina. Studiile secundare și le-a efectuat la Colegiul Național din Craiova. A absolvit cursurile Facultății de Litere din București, obținând licența în anul 1929. În anul 1938 și-a trecut în palmares doctoratul în Litere și Filosofie cu mențiunea "magna cum laudae". A intrat în învățământ ca profesor la Liceul Militar din Cernăuți, apoi a fost mutat la Liceul Comercial Carol I din București _ la catedra pe care o avusese George Călinescu. A fost director de cabinet la Ministerul Propagandei sub miniștrii Nichifor Crainic și Alexandru Marcu. Din 1940 până la 23 august 1944 a fost subdirector la radiojurnal în cadrul Societății Române de radiofuziune. În anul 1945, Pan M. Vizirescu a fost condamnat de așa-zisul Tribunal al Poporului, organizație-instrument a guvernului Petru Groza, creată după...
3 poezii, 0 proze
Zidul nevazut
de Marius Rădulescu
Castelul cu monștri Bijuteriile reginei Vulnerabilul ministru Douăzeci de ani Doar un violonist Omul în labirint Zidul nevăzut Cenușă și diamante Domnule Președinte
Pastrama de cuvinte
de Grebenisan Mihai Marian
Ideile curg și se duc Spre munții îndepărtați, Vânez rime încrucișate De-a lungul văilor înflăcărate. Mă împiedic de vorbe Arunc cu idei împerecheate Se lovesc de zidul nevăzut Invizibil focul arde....
Navala vântului de gheață
de Andrei Pavel
Un zâmbet trist îmi trece pe buzele uscate, când vânt uscat și rece îl simt tot mai aproape. E vântul dureros ce-n suflet dă navală cu un cântec duios de forță siderală. Năvalnic se izbește cu coama...
De leac
de Ramaiana Pana
N-ai să poți niciodată înțelege. Jumătate de stâncă prăvălită peste jumătate de pârâu. Fără conținut, abisul te cheamă dar taina lui va fi mereu ferecată. Sălbatică, marea te așteaptă. Vin,...
Zidul
de Grebenisan Mihai Marian
Un minunat nevăzut O pată negăsită, O groapă imensă Ascunse într-un zid Un perete fără glas Invizibil, un zid pustiu..
Zidul nostru
de Iulia Otilia Lazarescu
Băteam la poarta gândului tău. Biet cerșetor, cu mâna întinsă Spre lumină. Băteam în zidul gândului tău, Încercam cu lovituri metalice Să zgudui tăcerea care s-a lăsat între noi Încă de dinainte de a...
Zidul Alb
de Ioan-Mircea Popovici
Gândul întreg, ca o frunză presată lăsată semn de carte, căzu dintre filele întâmplării. Multă vreme a rămas acolo, pe noptieră, până într-o zi când zborul de la far mi-a adus litera alfabetului de...
Zidul tacerii
de cristian george brebenel
Zidul tăcerii I Cineva, dincolo de zidul tăcerii, mă strigă. Acolo, cineva are nevoie de mine, de brațele mele și poate de inima mea. M-am îmbărbătat și pot să-i prind glasul cu arcanul aspru al...
Poezia ca o boală a copilăriei
de silviu viorel păcală
Ca frigurile Sau vocea prietenului Nevăzut de treizeci de ani, Venind parcă din altă lume. Ce vorbesc, Chiar acum Gonește nebunește undeva pe asfalt, Cu bolidul lui prea sincronizat, Vibrând ca zidul...
două cuvinte indescifrabile legate cu cratimă
de Stefania Klein
cum răsuflai în părul meu tăcut nevăzut de nimeni privirea îngăduitoare cu care-ți dădeai ghes era singuru-ți martor furiș stai puțin mai era și zidul pe care scrijelisei demult abia se mai cunoștea...