"Urma de parfum" – 20543 rezultate
0.02 secundeMeilisearchFeru Emilia
Trandafirul tainic de Feru Emilia Trandafirul tainic m-a trezit într-o zi Eram doar eu în grădina-nmiresmată Miresme cu flori de câmp și trandafiri Ce mi-au pătruns în inimă și în ființa-mi toată. Cine știe dacă nu parfumul M-a făcut să tresar ca dintr-un somn de moarte, Cine știe dacă nu mormântul Mi s-a deschis ziua în amiaza mare? Și soarele orbit de a sa strălucire Vrea să-i facă loc prin umbra deasă Și, lăsând în urma ei doar iubire- Razele de aur ce o înconjoară. Albul petalelor îmi dau iar aripi Să zbor, să fug în lumea mare Și ca un transcendent al nemuririi Un înger sfânt îmi dă crezare. O lacrimă ce din adâncuri iese Ca un izvor senin al veșniciei Se prelinge lin printre petale Și curge ușor crescându-mi aripi… Plutind în seninătatea măreției Petalele ca o volbură limpede zboară Și-n calea lungă, dură a vegherii Infinitul dragostei o împrospătează. Trandafirul tainic m-a trezit într-o zi Eram doar eu în grădina-nmiresmată Miresme cu flori de câmp și trandafiri Speranță,...
8 poezii, 0 proze
Popescu George
iată urma de lup, e adâncă. mai jos, un om a murit în gând, un altul a început să se lingă din vârful unui copac, crezând că e lup. lupul cu coama răsucită, purtând între măsele iluzia din trupul omului răstignit pe pământ.
14 poezii, 0 proze
daniel giurca
aceste cateva pagini mi-au ramas cu multi ani in urma de la un prieten. Eu le-am cercetat din vreme in vreme si le-am pretuit adesea,ma gandesc sa le vada si cineva avizat si eventual sa spuna cateva cuvinte despre acest sa-i spunem >jurnal< Despre acest vechi prieten nu se mai stie nimic si cred ca prin asta imi fac o datorie de memorie!
1 poezii, 0 proze
mihaela alexandra gherman
un porumbel purtat de ape care candva a cunoscut atingeri de ingeri si demoni...si care s-a pierdut acum in lacrima lasata in urma de marea durere din suflet..de marea iubire ce o poarta pretutindeni...cu aripi inegrite de furtuna...
1 poezii, 0 proze
AEArtur Enășescu
Artur Enășescu (1889 - 1942) Artur Enășescu a trecut prin viață atât de umil încât nici măcar locul de naștere nu-i este cunoscut. După unele opinii este vorba despre Burdujeni; conform altora, de Botoșani. Se pare că tatăl i-a fost un oficiant P.T.T., Alexandru, după numele de botez, devenit ‘conu’ Alecu’ (ca și Alexandru Paleologu) odată cu înaintarea în vârstă și în ierarhia poștelor (șeful oficiului din Botoșani). Viitorul poet era văr cu viitorul actor Ion Manu. Școala nu prea l-a atras, ducându-se la cursuri pe apucate, neîmpins din urmă de mama naturală, aceasta decedând. Artur era rebel la constrângeri de orice fel. A urmat și doi-trei ani la liceul Național din Iași. Bacalaureatul l-a luat cu mari întârzieri, în 1913, după ce a plecat la Paris (1911-1912), pasă-mi-te pentru studii superioare, unde, totuși, după părerea lui Tudor Vianu, care-l prețuia deosebit de mult, a audiat niscaiva cursuri de filosofie. Îi plăcea eleganța vestimentară, adora florile și femeile. Dacă...
4 poezii, 0 proze
ABAida Boldeanu
Născută într-o banală, caldă zi de 23 iulie, când bătrânul pământ avea miliarde de ani, iar noul calendar număra 1985, când se mai adăuga incă o zi la existența tuturor, eu o începeam pe a mea! Am primit rolul principal în toate cele 22 de reprezentații ale vieții. Am avut toate momentele ce alcătuiesc garanția veșniciei fericite, diluată la infinit, nezdruncinată de acțiuni sau simțiri omenești. Iubesc tot ce e frumos, orice artă în care se pune suflet, îmi place să scriu. Nu o să renunț niciodată la asta! Prin scris, mă pot considera un om cu puteri supranaturale. Pot transforma sentimentele în ceva real, palpabil, vizibil. E minunat… Urăsc răutatea și nedreptatea. Aș vrea să aud tăcerea muților, muzica surzilor, aș vrea să pot șterge lacrimile din suflete de copil abandonate, pătrunde chemarea înțelepților. Voi rămâne spirit rătăcitor, gură mută, privire uitată în colțul unor ochi triști, pierduți printre imagini groaznice cu mine vie și clară; braț de gheață, urmă de pas, de un...
12 poezii, 0 proze
Virgil Maxim
Virgil Maxim (4 dec. 1922, după unele surse 1923-1997) Elevul Virgil Maxim reprezintă unul dintre numeroșii foști deținuți politici care au lăsat urmă de aur în conștiința colegilor de detenție și în închipuirea celor care au auzit doar de el, fără să-i cunoască direct. Numele câtorva dintre aceștia sunt: dr. Traian Trifan, Traian Marian, studenții Valeriu Gafencu, Ion Ianolide și viitorul ieromonah Arsenie, pe atunci: Anghel Papacioc, tineri total dedicați vieții creștine Maxim Virgil s-a născut în anul 1922. Ca elev al Școlii Normale din Buzău, a fost arestat în ultima clasă, și condamnat, în 1942, la 25 ani muncă silnică, pentru apartenența la Frățiile de Cruce. Amnestiat prin Decretul din 23 august 1944, a fost ținut în continuare, timp de 20 ani, într-o detenție ilegală. Smuls din penitenciarul destinat elevilor – Târgșor –, socotit un element ‘periculos’, este aruncat în brațele reeducatorilor din Gherla, unde suferă chinuri indescriptibile. Totuși a supraviețuit torturilor și a...
2 poezii, 0 proze
Bangau Cristina Simona
hmm... i can be whatever you want me to be... ...ador zilele de toamna tarzii, in care simt ca e ultima zi cu soare care va mai exista... cred ca intr-un final vom ajunge cu totii sa suferim de depresii, degradandu-ne treptat, pentru ca aceea entitate suprema sa poata savura momentul in care ne vom autodistruge prin combustie interna... imi place teatrul de calitate, lectura, intr-o zi in care s-a intrerupt electricitatea din cauza furtunii, la lumina unor lumanari pe cale sa se stinga. imi place sa cred ca exista sfarsitul lumii... lipsit de paradis totusi. as vrea sa pot crede in basme cu creaturi fantastice, in care mai exista o farama de speranta in zambetele schingiuite de caldaramurile mizerabile. cand voi simti prima urma de fericire adimensionala, nedistorsionata, ma voi arunca de pe o stanca, in speranta ca voi reusi sa strang in gheare, nemurirea. pana atunci, iubesc...un nu stiu ce, nedefinibil, pe o margine de banca deformata de imaginea soarelui oglindit in ghetarul pe...
1 poezii, 0 proze
ATAlexandru Mălin Tacu
Alexandru Mălin Tacu, fiul unui bibliotecar fost deținut politic și dizident cunoscut în perioada dictaturii comuniste, s-a născut la Onești la 19 noiembrie 1969. A făcut studiile liceale, până în clasa a XI-a la Liceul “Mihai Eminescu”, Iași. La vârsta de 9 ani, Mălin debuta în “Cronica” cu prima poezie. A fost apoi laureat al mai multor concursuri de literatură, a publicat în ziare și reviste, a citit deseori în cadrul emisiunilor culturale radiofonice. Cu o conformație fizică atletică, bazată pe o stare a sănătății care nu prezenta nici o urmă de îngrijorare și care nu prevedea evenimentele ce aveau să urmeze, în seara de 21-22 decembrie 1986, s-a prăbușit într-o comă stranie. În urma unui telefon pretins din partea familiei, a fost scos de sub terapie intensivă de la Spitalul de urgență și plimbat pe străzile Iașului. A murit în mașina Salvării la ora 2,17 minute. La câteva săptămâni după aceea de la Ministerul de Interne, i-a sosit pașaportul pentru plecare definitivă în Statele...
65 poezii, 0 proze
MVMihai Vogoride
Am descoperit că mă bucur de fiecare dată când mai apare câte o scriere proastă, ba chiar îmi face plăcere să citesc astfel de texte. Publicatul e opțional, nu obligatoriu. Singurul lucru care contează până la urmă este de fapt mesajul de profunzime, dincolo de formele care de la o zi la alta își schimbă înfățisarea. Și asta pentru că o adevarată cultură este întotdeauna centrată pe valori, nu pe chestiuni perisabile.
12 poezii, 0 proze
Urma de parfum
de Dana Iuliana
Am pierdut vibratiile de la tine. Cum sa fac sa te redeschid in mine? Stiu ca te-am invaluit cu nuanta mea cea mai pura, ca tu esti umbra mea tresarinda, cea care ramine in urma pasilor mei, mica mea...
fără pretenții de vedetă
de Sandrina-Ramona Ilie
cu mult timp în urmă, când încă mai alergai desculț ai văzut la televizor o imagine ceva anume te-a făcut să te oprești la ea poate buzele, poate umerii albi și sidefați, poate ochii mari, poate...
fulgi de vis...
de Murariu Claudiu
Cad, tăcute, dintr-un univers absent petale de întuneric; lipsite de parfum, lipsite de culoare, lipsite de sunet. Fiecare noapte își are întunericul si liniștea sa precum si lumina sau zbuciumul...
Albastru de Prusia
de Cristina-Monica Moldoveanu
femeia în rochie albastră lucioasă ca beteala strălucitoare ca ochii de pisică artificiali răsucește o buclă de păr pe degetul inelar ține mereu piciorul drept peste cel stâng prin colțurile buzelor...
Þara Părinților cu Inimi de Aur
de Elia David
Unde este Þara Părinților cu Inimi de Aur? E acolo unde roua copilăriei strălucește pe toate florile tristeții și bucuriei Acolo unde, în grădina secretă a inimii, o balanță micuță poate să țină în...
Amintirea unei seri de octombrie 1984
de Mircea Cărtărescu
mi-aduc aminte: va fi o înserare de octombrie din anul 1984 în piața palatului va cădea noaptea și carul mare, din ce în ce mai înclinat pe oiștea sa va arde pe toată bolta cu flacără încremenită....
Vis perpetuu
de grinczveig daniel cosmin
Pe tristul zid ce-nchide viața de dincolo de gânduri și-a pus amprenta și urma de parfum, apoi s-a adâncit în larga libertate lăsând ca testament o singură privire- Vis perpetuu... Din clipele acelea...
Ingerul fara nume
de MARILENA MIHAI
Úneori se anina din creanga in creanga rasul acela deschis,fara urma de nor,cu picaturi de soare in clinchet.Si-i vedeam mana bronzata,mult prea bronzata ca si cum toate verile se ingramadeau...
Poem în alb
de Iulia Elize
Îmi sunt ochii înlănțuiți în spectacolul luminilor albul surâde în pleoape de crini curat fără nici o urmă de alt fard colorat Atât de puternic sunt încleștate brațele crinilor pe sufletul meu încât...
Capriciu
de Pantea Cristiana
Cauta-ma Intr-un tainic ungher De ratiune incerta, Printr-o simpla bucla Prelinsa pe umar, Intr-un banal accent Din monologu-mi spart, In puhoaiele gesticii Si fosnetul patetismului Involuntar, Prin...