"Unui fost amant" – 20865 rezultate
0.03 secundeMeilisearchparerea-unui-om-obisnuit
Părerea unui om obișnuit
de Radu Herjeu
nebunul_secolului
Confesiunile unui nebun al secolului
de Gelu Diaconu
profa-la-liceu
Jurnalul unei profe de liceu
clopote
Enciclipedie despre clopote - Trilogia `Proiectul unei limbi universale`
de Ovidiu Oana
RARafael Alberti
Rafael Alberti (n. 16 decembrie 1902, El Puerto de Santa María - d. 27 octombrie 1999, El Puerto de Santa María) a fost poet și dramaturg spaniol, reprezentant al Generației de la '27. Opera 1925: Marinar pe uscat ("Marinero en tierra") 1926: Iubita ("La Amante") 1927: Zorii micsandrei ("El alba del alhelí") 1927: Calcar și cântec ("Cal y canto") 1928: Despre îngeri ("Sobre los ángeles") 1937: Dintr-o clipă în alta ("De un momento a otro") 1938: Capitala gloriei ("Capital de la gloria") 1940: Viața bilingvă a unui refugiat spaniol în Franța ("Vida bilingüe de un refugiado español en Francia") 1940: Între garoafă și spadă ("Entre el clavel y la spada") 1942: Cărarera pierdută ("La arboleda perdida") 1944: Maree ("Pleamar") 1944: Caraghiosul ("El adefesio") 1954: Balade și cântece din Paraná ("Baladas y canciones del Paraná") 1956: Noapte de război în Muzeul Prado ("Noche de guerra en el Museo del Prado") Împreună cu Federico García Lorca și José Bergamín, întemeiază revista El...
108 poezii, 0 proze
ABAndré Breton
André Breton (n. 19 februarie 1896 - d. 28 septembrie 1966) a fost un poet francez, eseist, editor și critic, șef inițiator și unul dintre fondatorii curentului cultural suprarealism, împreună cu Paul Eluard, Luis Buñuel și Salvador Dalí printre alții. Manifestele suprarealiste ale lui Breton contin cele mai importante expuneri teoretice ale mișcării. André Breton s-a născut la Tinchebray (Orne) ca fiu al unui negustor. Și-a petrecut copilăria pe meleagurile britanice începând să scrie de mic poeme – l-a cunoscut pe poetul Paul Valéry. A studiat medicina și mai târziu psihiatria datorită căreia, în 1921, l-a cunoscut pe Sigmund Freud. În timpul primului război l-a cunoscut pe Jacques Vaché, un dadaist înfocat. În 1916 el s-a alăturat curentului cultural dadaist, dar după un timp a formulat o serie de obiecții la adresa asupra dadaismului, declarând: „ Lasă tot. Lasă Dada. Lasă-ți nevasta. Lasă-ți amanta. Lasă-ți speranțele și temerile. Lasă-ți copii în păduri. Lasă-ți substanța...
36 poezii, 0 proze
ASAlexandru Sitar
"pământeștile mele zile curg asemenea unui râu strâmt și sufletul meu stăruie pe pluta vie a trupului pe care am să-l părăsesc atunci când drumul va fi fost stăbătut până la capăt. Atunci? Poate că acolo jos lumina și bezna sunt asemănătoare? ........................................................ tu iți amintești de zilele de altădata și tu te tângui, biata mea inimă! Bucureă-te mai curând de faptul că încă mai sunt zile care vor să vină! " ........................................................ Rabindranath Tagore-"Pământeșile mele zile" fragment
18 poezii, 0 proze
FVFrançois Villon
François Villon (cca.1431 - cca.1474) a fost unul dintre primii mari poeți ai Franței. 1431-probabil la începutul verii se naște Francois de Montcorbier, zis Villon. 1441-Francois Villon, care locuia cu mama sa într-o mahala de lângă mănăstirea Cordelierilor, e adus de către aceasta în casa canonicului Guillaume Villon, unde se stabilește. Poetul își începe studiile la Universitatea din Paris. 1449-Villon este declarat absolvent al Universității. 1451-Celebra strămutare a pietrei numite Pârțul-Dracului din fața casei domnișoarei de Bruyeres, bătrâna pizmașă și rea de gură. Autori: Villon și prietenii săi. Datorită relațiilor canonicului Guillaume Villon, F. Villon îl cunoaște pe Robert D'Estouteville, Marele Prevot al Parisului, și cunoscând-o pe Ambroise de Lore, soția lui Robert scrie Balada dăruită de Villon unui gentilom abia însurat, ca s-o trimită soției sale cucerite cu sabia. Obține iertarea sa și a prietenilor săi. 1452-În urma episodului mai sus amintit, episod cu grave...
38 poezii, 0 proze
FPflorentina pop
Bucureșteancă, licențiată în teologie-limba și literatura română, Universitatea Oradea, căsătorită cu un clujean și mamă a unui viitor paleontolog-medic-egiptolog. In România, am fost un an profesoară de română la Liceul „Aurel Lazăr” Oradea. Din considerente financiare am renunțat la învățământ și am ales munca de redactor la câteva edituri orădene: Ed. „Scriptum”,Ed. „Casa Cărții”, Ed. „Hyporgamus”. În cadrul acestor edituri m-am ocupat de editarea, de stilizarea și de corectarea textelor. În perioada imediat următoare plecării mele din învațământ am colaborat la un proiect internațional (suținut de Societatea Biblică Internațională)de traducere a Bibliei din limbile originale în limba română, ocupându-mă de corectura finală a textului. În prezent, pentru că m-am stabilit cu familia în Belgia, frecventez, pe o perioadă de 2 ani, cursurile de limbă Neerlandeză din cadrul Ateneumului Regal, Turnhout, iar în timpul liber mai colaborez cu una din editurile mai sus amintite și mai scriu...
12 poezii, 0 proze
NDNicolae Davidescu
Nicolae Davidescu (n. 24 octombrie 1888, București - d. 12 iunie 1954, București) a fost poet, prozator și critic literar legat de mișcarea simbolistă. Poezia A debutat la revista Viața nouă cu poezii de factură elegiacă, amintind de Jules Laforgue, George Bacovia și Demostene Botez: 1910 - La fântâna Castaliei: poezii parnasiene cizelate ireproșabil , dar preferința pentru morbid și macabru nu este decât o poză, cum însuși autorul mărturisește. 1916 - Inscripții: imaginea unui suflet scindat între \"vârtejuri albastre de vise\" și resemnare; teme frecvente: toamnele tragice, plictisul duminicilor provinciale. Ulterior, versul său devine mai rece, mai livresc, în stilul cerebral și cultivat al parnasianismului. Un exemplu îl constituie poemul amplu Cântecul omului (1927 - 1945). Acesta este compus din șase părți, cuprinzând momente din istoria omenirii: Iudeia, Helada, Roma, Evul Mediu, Țara Românească, Renașterea. Modelul este Legenda secolelor a lui Victor Hugo, dar lui Davidescu îi...
9 poezii, 0 proze
Cciofu
M-am născut în Iasi, pe data de 30 Decembrie 1984. Era o iarnă foarte grea cu troiene cît casa. Am fost cel mai frumos cadou de sărbători fiind primul nepot al familiei. Am crescut la bunici si mi-a prins foarte bine deoarece am fost educat in spiritul religios. Am urmat Școala Generală Tomești și am fost unul dintre cei mai cunoscuti elevi datorită activităților mele. Pînă în clasa a 9-a am fost cel mai mic de statură din clasă. Diriginta imi spunea "drăgălas". După ce am luat Capacitatea am dat la "Seminar". Am intrat la Colegiul Tehnic "Gh. Asachi" pentru că seminarul nu "m-a vrut". În perioada liceului am participat la revista școlii cu diverse materiale. La începutul clasei a 12-a am facut o poznă incredibila. Am fotografiat-o pe doamna dirigintă în momentul in care îi trăgea o palmă unui coleg. Mi-a luat aparatul,dar mi l-a dat înapoi. La sfîrsitul liceului i-am dat poza de frică să nu mă lase corigent. Îmi aduc aminte de o întîmplare cu diriga cînd a cazut din maxi-taxi ....
1 poezii, 0 proze
APAdrian Păunescu
Adrian Păunescu (n. Adrian Păun, 20 iulie 1943, Copăceni, plasa Bălți, județul Bălți, Basarabia, astăzi Republica Moldova — d. 5 noiembrie 2010, București) a fost un poet, publicist, textier și om politic român. Păunescu este cunoscut mai ales ca poet – debutând în 1960 și fiind unul dintre cei mai prolifici autori români contemporani – și ca organizator al Cenaclului Flacăra, întrunire desfășurată periodic în anii 1973–1985, de regulă în orașele mari ale României, unde artiștii promovați de poet prezentau lucrări muzicale și literare în fața unui public numeros. În cadrul cenaclului, Păunescu a încurajat cultura de masă îndrăgită de publicului tânăr, în ciuda numeroaselor sancționări aduse acesteia de către puterea comunistă; el a inventat sintagmele „generația în blugi” și „muzică tânără” pentru a-și desemna tinerii spectatori amatori ai unui stil vestimentar nonconformist, respectiv sonoritățile iubite de aceștia, ale genurilor folk și rock. Păunescu și-a început activitatea...
240 poezii, 0 proze
CȘConstantin Ștefuriuc
(5.05.1946, Udești, Suceava – 1994, Suceava) „… un nostalgic fragil, cu himera adolescenței în priviri, un imagist volubil, cu ecouri romantice în auz, un liric suav, cu veleități amânate” – Laurențiu Ulici, în „România literară”, 25.01.1984. „Poezia …este expresia unui spirit genuin și iscoditor, naiv entuziasmat de miraculosul spectacol al lumii. De un imagism frenetic, versurile alcătuiesc un tablou antropomorfic, care impresionează prin asociațiile neașteptate, amintindu-l pe Ilarie Voronca…” („Literatura română contemporană”, vol.I, „Poezia”). Studii de ziaristică la București. Debutează cu poezie la ziarul „Zori noi” din Suceava. Colaborator la: „România literară”, „Viața românească”, „Convorbiri literare”, „Tribuna”, „Bucovina literară” etc. Plecat dintre noi înainte de vreme („Timpul trece,/te petrece,/dinspre leagăn,/înspre rece” - manuscris), Constantin Ștefuriuc și-a petrecut ultimele clipe într-un pat de spital, iar ultimele sale cuvinte au fost: „Doctore, te rog, dă-mi o...
2 poezii, 0 proze
SCSergiu Grossu ( pseudonim Simion Cubolta)
Sergiu Grossu (născut în 1920, în satul Cubolta din Basarabia) a făcut studii de filosofie și teologie la București. A activat clandestin, începand din 1948, în mișcarea religioasă Oastea Domnului, interzisă de regimul comunist. Arestat în 1959 și condamnat la doisprezece ani de închisoare, a fost eliberat în 1962, în urma unui decret de grațiere. Soția sa, Nicole Valery-Grossu, a cunoscut la rândul ei teroarea temniței românești, experiență pe care a relatat-o în celebrul volum \"Binecuvantată fii, închisoare\". Împreună s-au stabilit în Franța în 1969 și au denunțat, decenii de-a rândul, în publicații proprii și în mass-media din Vest, persecuțiile la care erau supuși credincioșii din țările comuniste. Întreaga viață a acestei familii de luptători mărturisește despre invincibila forță a credinței. Sergiu Grossu continuă și astăzi, după dispariția soției sale, să amintească \"amnezicilor din conducerile democratice de zecile de milioane de victime care au suferit persecuția...
5 poezii, 0 proze
Unui fost amant
de Andreea
tintesti cu pleoapa-nghetata spre mine ca un Iisus fara spini si cuie caci niciodata nu-mi vei mai desprinde un zambet crucificat
Pila șefului
de nicolae bunduri
Pila șefului O colegă, nouă-n post, Are-o leafă de poveste Că-i soția unui "fost" Și amanta unui..."este".
Ultima...
de diana vlase
Nu am crezut niciodata ca o sa ajung sa fac asta...dar, priveste-ma...pe marginea vietii, ma uit peste umar, a fost bine, a fost rau, nu mai stiu cum a fost...imi amintesc de mama, cum imi pieptana...
Amantul de vineri
de Chironeț Veaceslav Petru
Împrăștiind gânduri negre se apucă înverșunat să facă ordine, scoase aspiratorul din cămară, aspirator mai prăfuit decât cel mai dosit ungheraș al apartamentului, deci șterse pentru început praful de...
Antananarivo! De ce? De aia! (II)
de Bot Eugen Iulian
Mă uitam pe geam, să o văd pe necunoscuta aceea cum urca niște trepte, căzută pe gânduri, cum, din când în când, se întorcea cu fața spre mine și mă fixa cu privirile ei de sticla ferestrei, gata să...
undeva, cândva
de Ligia Pârvulescu
am fugit. vechile tablouri au rămas fără mine, pe trup îmi curge uleiul nuanțelor. nu știu ce-nseamnă azi, nu înțeleg hainele simple mișcările simple și accentele lor ascuțite. îmi plăcea să stau în...