"Un fara chip" – 22529 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
LRL. R.Claudia
....am parul de culoarea frunzei adormite, am ochii stravezii, locuiesc la malul marii, iubesc: frumosul, viata! ...sufar, citesc, scriu, lucrez, ma plimb... ma intreb daca pomii infloresc singuri sau trebuie sa fie casatoriti inainte de a lega rod, ma intreb cand a aparut sentimentul, sensibilitatea, zambetul, sarutul... oare au fost inainte de noi, dupa noi...sau odata cu noi... ma intreb cum reusesc unii sa traiasca fara ele... ma intreb daca diavolul este un strain fara chip sau este de printre noi... ma intreb daca frunzele vorbesc intre ele... ma intreb de ce pe unii oameni reusim sa-i scoatem din noroi dar nu reusim sa scoatem noroiul din ei... ...................................................... sunt corecta, punctuala....dar am un mare defect: vreau ca toti oamenii sa fie la fel..... Sunt omul care doresc dincolo de necesitatea momentului actual si stiu ce am de dat si ce am de primit. http://www.trilulilu.ro/folkforever/35b254a58ae034
13 poezii, 0 proze
ATAlexandra Alb Tătar
~ n. 15 iulie 1981 ~ locuiește în Tg. Mureș ~ psihoterapeut/ profesor psiholog ~ licențiată a Facultății de Psihologie, Universitatea din București; Master în Psihodiagnostic, Consiliere și Psihoterapie; Formare în Psihoterapii cognitiv-comportamentale; Formare în Psihoterapie pozitivă ~ e-mail: alexandratatar@gmail.com * dă-mi un nume ce-a adormit într-o barcă plutind înspre ceruri în noapte cum te caut esență de mult dinainte s-o știu te zbăteai printre șoapte ** aș fi o poveste fără sfârșit și toți ar cunoaște-o fără s-o citească o carte scorțoasă din care-ar cădea albastre petale de nu-mă-uita *** când te trezești în penumbra umană privește mâinile ce modelează chipul pseudooamenilor oamenii se cunosc după problemele pe care le sculptează dimensiunea forma spiritul singurul algoritm inalterabil cioplit doar din lumini **** suprarealitatea se pedepsește cu închisoare în demență e o infracțiune asupra minților ce nu au inocență nici înălțimea s-o atingă lărgimea s-o cuprindă lumina...
148 poezii, 0 proze
AMalexandru matei
Lacrimi, in fond... A trecut atata timp de cand cu ura Si pistolul in mana ai strigat :"va urasc pe toti in mod egal!" Si-ai tras... regreti? A trecut atat timp de cand tot rogi un zeu sa-ti fie tata Dar tatal te inseala... te ucide... te sugruma. A trecut atata timp de cand sangerezi cuvinte fara sens De cand in oglinda nu ti se mai arata chipul De cand inima ei e stearpa.... Si te doare si tipi... inspaimantat... Dar, ce ciudat, te-ai injunghiat! Incruntare... curmare? cine stie VIATA, lacrimi, in fond..
25 poezii, 0 proze
RCRadu Cosașu
Radu Cosașu (născut Oscar Rohrlich, 29 octombrie 1930, Bacău) este un scriitor român contemporan, unul dintre cei mai apreciați autori români de nuvele. Născut într-o familie din mica burghezie evreiască, după 23 august 1944 Radu Cosașu pornește prin a fi un admirator sincer al socialismului real, pentru ca, după evenimentele din Ungaria din anul 1956 și, mai cu seamă. după Primăvara de la Praga (1968), să-și reconsidere ferm opțiunile. Autor, după 1956, al faimosului imperativ al "adevărului integral", este concediat de la redacția unde lucra și rămâne fără loc de muncă mai bine de un deceniu. Colaborează la diverse reviste și publică numeroase volume de nuvele sau romane (v. ciclul "Supraviețuiri"). I se acordă Premiul Uniunii Scriitorilor pentru romanul Un august pe un bloc de gheață (1971). După 1989, este co-fondator, alături de Andrei Pleșu, Tita Chiper și Zigu Ornea, al revistei de cultură Dilema (astăzi, Dilema veche) și colaborează la diverse alte publicații. Cariera de...
1 poezii, 0 proze
AAAlexandru Adrian Ardelean
Iată-mă. Colindând meleaguri blânde ori de-a dreptul vrăjmașe, pendulând între frumuseți mărunte și mizerii de necuprins, mă deprinsesem să potrivesc în gând cuvinte măiestre, cuvinte a căror vrajă, fără nici o îndoială, ar fi subjugat până și pe cel mai pretențios cititor. Le întorceam pe toate părțile, căutând armonia și-o muzică numai de mine auzită, le înnobilam cu freamătul cel mai de taină al simțirii mele, chipurile, pentru când voi ajunge la masa de scris, să le aștern dintr-o răsuflare. Adevăruri unanim acceptate se oglindeau, iată, limpezi și de neclintit, în cugetul meu. Nu am nici o îndoială, nu este om care să nu fi trăit acest sentiment, această bucurie arareori împărtășită. Mai întotdeauna se ivea însă ceva neprevăzut, o cunoștință pusă pe bârfe, un detaliu aproape neînsemnat și-n clipa aceea fugară vraja se risipea, cuvintele se destrămau din îmbrățișarea suavă. Uitarea își râdea atunci de mine, amintirea zăbovea haotic împrejurul unei taine ce n-avea să se mai...
3 poezii, 0 proze
lefter sorana
Cand simti ca totul iti scapa,pamantul iti fuge de sub picioare,opreste-te o clipa,inspira,apoi expira si striga:asta e!Chiar daca totul iti pare un chin fara sfarsit,gandeste-te ca intr-o zi va lua sfarsit si va fi la fel ca la inceput:pur,cald,linistit.Nimeni si nimic nu te va deranja. Si ce daca totul e intors,totul iti merge rau,viata poate lua o alta turnura.Asta daca vrei cu adevarat!Daca te complaci in situatia in care esti,totul va fi pierdut. Trebuie sa speri,mereu sa crezi ca va fi bine!Pentru ceva te-ai nascut,dar pentru ceva bun,nu pentru chin!Fi tare,fi tu insati,fi asa cum ai fost mereu:nepasatoare,rece,dura.De ce te-ai schimbat?Nu erai asa!Unde esti,unde te-ai pierdut?Pe care drum ai ratacit?Regaseste-te! Vino!Simti ca totul e altfel?De ce lasi grijile sa te copleseasca,lasii sa te domine,raul sa te inraiasaca? SUNT DOAR UN SUFLET NEBUN CU TRUP DE FUM!
3 poezii, 0 proze
Valentin Georgescu
Sunt un drum fara sens. Nu incerca sa ma urmezi, ai sa ma impacientezi si te voi rani. Nu incerca sa speculezi…ai sa ramai profund dezamagit de finalitatea mea circulara. Nu incerca sub nici o forma sa ma iubesti. Ar fi cea mai mare greseala a vietii tale! Nu incerca sa minti. Chiar daca vei reusi, te voi crede… Incearca sa accepti, sa critici, sa vezi, sa SIMTI! Atunci vei putea sa-mi spui ce vrei de la mine…
2 poezii, 0 proze
VCVlad Colceriu
Poezia este stilul literar care permite gândului să exploreze fără limite – un mediu unde spațiul, timpul și chiar bunul simț devin maleabile, deschizându-se în absolut orice direcție. Ea este suportul pe care cuvântul poate lua orice formă și crea orice conținut, transcendând convențiile și constrângerile obișnuite. Mai mult decât o simplă artă a cuvântului, poezia este un mesaj universal, un limbaj care poate exista independent de receptor. Cititorul poate fi oriunde sau nicăieri, iar prezența sau absența lui rămâne neesențială pentru existența poeziei. Poezia este, așadar, o manifestare a libertății absolute, un univers în care sensul se naște și se conturează liber, rămânând fidel doar sieși.
79 poezii, 0 proze
ACAlexandrina Chelu
Fiinta mea este conceputa spre a crea, spre a aduce pe fata oamenilor un zambet si o speranta. Nimic nu-mi doresc mai mult decat fericirea pe chipul celor dragi - asta ma face fericita.
5 poezii, 0 proze
ICIordan Chimet
Iordan Chimet (n. 18 noiembrie 1924, Galați - d. 23 mai 2006, București) a fost un eseist, prozator, poet, scenarist și traducător român. Este fiul lui Aurel Chimet, grefier, și al Paraschiței. Urmează Liceul la Galați, (bacalaureat în 1944), apoi Facultatea de Litere și Filosofie, licența în 1948, și Facultatea de Drept a Universității din București, absolvită în 1957. Este amicul de corespondență al lui Michael Ende, autorul german al romanului Poveste fără sfârșit, cel care a introdus personajul lui Chimet, Elli, din romanul Închide ochii și vei vedea Orașul în povestea sa. Cu acest scriitor german, cu Michael Ende, unul dintre cei mai mari autori de literatură pentru copii din lume, românul Chimet poartă o susținută corespondență, dincolo de Cortina de Fier care îi despărțea. După 1989, Iordan Chimet a considerat ca prioritară educația democratică a românilor, reînnodarea istoriei noastre europene. A ințiat la Editura Dacia colecția "Ieșirea din labirint", în care a publicat un...
1 poezii, 0 proze
Un fara chip
de mircea trifu
Încoronează-mi fruntea aplecată, Și dragostea în slăvi o răspândește, Căci grea îți este lacrima de fată Și patul meu de piatră mi-l topește. Văd drumul ce-i acum la cotitură Și tot aici este...
Balada unei prințese fără nume
de Diana Elena
Pe-un tărâm cu zori de sticlă Și cu fluturi de peliculă, S-a născut din vis și spumă O fată fără chip, doar cu o sumă. Avea părul ca Rapunzel, Lung cât drumul fără țel, Vocea dulce ca Ariel, Dar cu...
Elegie pentru iubire și-un prieten imaginar, omnipotent, pe nume Mihai
de adrian pop
dacă ți-e frică de bărbați nu le fuți femeile zice Mihai mă uit direct în ochii lui bronz-vatman sictir bocanci 45 geacă lucioasă glugă de ceață glugă de moarte pîndind a venit pînă la urmă ca...
Încă un braț o să-mi crească-n toamna vieții
de Dragoș Vișan
#1 Cuvintele au aerul de-a tot bate din brațe false în văi depărtate gureșe precum lăstunii cu puii ouați pe lângă balcoanele unui bloc incubator ad-hoc zap-zap aduc păsările vorbitoare gângânii în...
Zâmbind la cer
de Negru Razvan
Sunt doar un Narcis fără chip, Pictând satanic îngeri morți, Pe bolta neagră de nisip, Trâgînd culorile la sorți.. Sunt doar poet răpit de abis, Cu buze reci, sinucigașe, Ce se'aruncă'n trup de vis,...
horoscopul unui prostituat
de Vasile Munteanu
buștean fără cârmă trupul cuvântul insulă a iluziei mai sete îmi este mai aproape îmi pare țărmul mai grele îmi sunt mâinile și picioarele sorb apa mințindu-mă apropierii de fapt mă înec în propria...
figurine de ceramică
de Florin Andor
când nu mai ai ce salva n-ai decât să dormi învelită de un părinte fără chip cu o piele de oaie n-ai decât să colinzi lumea și să nu mai iubești pentru vorbe șlefuind teama ori pentru un dram de...
intermediat
de Daniela Luminita Teleoaca
azi mă ghicești de departe dintr-un cuvânt fragil prins într-un enunț fără predicat, postat undeva pe un site anonim găsit accidental când, aproape distrat, ai tastat un corp sonor omonim cu mine și...
când timpul ne pândește ca o fiară
de Casandra Marilena Adam
n-aluneca în veșnicii de umbră într-al clepsidrei mișcător nisip ne manevrează-un un clown fără chip cu hohot straniu sau cu voce sumbră dă-l naibii… și mai bate-mi în ferestre lovind cu inefabila-ți...
o reflectare
de Petru Teodor
sunt umbra unui zeu și praful drumul strivit sub tălpile murdare e templul lor - un templu fără chip și făr' de-asemănare nimic nu sunt, dar curg atât de mult încât răcoarea mea pătrunde-n toate până...