"Umbre de vis" – 20086 rezultate
0.01 secundeMeilisearchNiculescu Ioana
Sunt cerul sau marea din priviri .. Sunt calea ta de lumină Sunt mâna ce visu-ți poartă Sunt ziua caldă și senină, Sunt a nopții geană vrăjită Sunt pasul tău pe-al plăjii drum Sunt zefirul dimineții înmiresmat Sunt al primăverii parfum. Am îmbrățișări de rouă Am chemări înfocate în suflet, Am susur în inimă când plouă. Am umbre de val,colorat pamflet Am stropi de vise în privire Am zbateri de aripi închise-n timp, Am pașaport spre nemurire... Asta sunt...un castel de nisip Sunt un castel de nisip zgribulit, De furia valurilor mă feresc, De soare, și de răsărit, Și doar cu stelele mă sfătuiesc! Dar dincolo de umbra ta, Sunt plină de banalul eu, Și cândva îmi doream perfecțiunea, Și azi, și maine...și mereu Și când mă-nalț până la stele, Acolo sufletul e-o poartă.. E poarta ce m-asează între ele, Și ele îmi citesc în soartă! Dar, doar un val... e deajuns, Să mă dărâme, să-mi ia visul, Să-mi fure al meu nepătruns, Și să mi-l ia pe dânsul... Și dacă-mi ia visarea, zborul, Nu mai sunt, nu...
17 poezii, 0 proze
CNConstantin Nisipeanu
Constantin Nisipeanu (n. 10 octombrie 1907, Craiova, d. 1999), cunoscut și sub pseudonimul de C. Olteanu, a fost un poet suprarealist român. A debutat în 1928 în Bilete de papagal. A fost redactor al revistei unu (1931-1940), director al Muzeului Peleș (1953-1957), îndrumător la Muzeul de Literatură din București (1957-1958). Cartea cu grimase, 1933 Metamorfoze, poeme, editura unu, București, 1934 (tiraj de 226 exemplare) Spre țara închisă în diamant, editura unu, București, 1937 (tiraj de 199 exemplare) Femeia de aer. Un poem și două desene, București, 1943 Moș Ioniță Făt-Frumos, București, 1956 Cartea cu oglinzi, Editura tineretului, București, 1962 Să ne iubim visele, București, 1967 Stăpâna viselor, Editura pentru literatură, București, 1968 (cu prefață de Miron Radu Paraschivescu și portret de Jules Perahim) Păstorul de umbre, Cartea Românească, București, 1971 (copertă de Langada Zoe) O lăută de frunze, Cartea Românească, București, 1977 Păsări de fum, Cartea Românească,...
23 poezii, 0 proze
GMGabriel-Vincențiu Mălăescu
Născut în București la data de 12 februarie 1948. A absolvit Facultatea de Electrotehnică, secția Electromecanică, la Iași, în anul 1970. Debutează în 1969, în culegerea „Viori Moldave”, editată de Consiliul Județean al Sindicatelor Botoșani. Volume de poezii: - „Singurătatea din noi”, Editura LVS Crepuscul, Ploiești, 2010; - „Neștiutele pierderi”, Editura RawexComs București, 2011, ediție bilingvă româno-albaneză, în traducerea poetului Baki Ymeri; - „Pavilioanele umbrei”, Editura Amanda Edit, Sinaia, 2012; - „Templul nevăzut”, Editura Amanda Edit, 2012; - „Marea de vise”, Editura Armonii culturale, Adjud, 2013 Prezent în antologiile: - „Daimon din reflex”, Editura Prahova, 2011, a cenaclului „Atitudini” al Casei de Cultură – „I.L.Caragiale” a Municipiului Ploiești, - „Trup și suflet”, Editura Amanda Edit, Sinaia, 2012, ediție bilingvă româno-albaneză, în traducerea poetului Baki Ymeri, - „Generația așteptismului, al treilea val, a șaptea poartă, a 11-a poruncă”,supliment „Vama...
134 poezii, 0 proze
Georgiana
traiesc ca o planta fara durere,fara vis,fara dorinta.tanara ca luna plina, copilaroasa.sunt o inchipuire,un vis o umbra a noptii zugravita cu zapada luminei de luna..sau sunt eu?
1 poezii, 0 proze
ionascu mirela
traiesc intens prezentul,visez spre viitor,insa trecutul cu pasajele sale cidate dau uneori tarcoale prin mintea mea,prin inima si sufletul meu care mocneste...undeva...pitulat la umbra unui vis rebel,al copilariei mele,vise,lacrimi si trairi intense care si acum imi dau fiori,si imi aduc aminte cu drag,caci doar amintirea ma mai leaga de trecut si de tot ce nu mai am...cel mai greu este dorul,off,dorul nebun de tot ce am pierdut...e greu,trec noptii,trec zile,imi par veacuri cosmarurile...insa incerc sa ma gandesc...ce m-as face fara tine...
1 poezii, 0 proze
KVkeller victor-theodor
nascut intr-o zi de joi iarna 1996 Imi moare timpul după ce mi-am fotografiat cuvintele de abia mai respiră sub umbra îngerilor mei îl simt supărat trist cu povara febrilă oprit în gâtlejul amintirilor ce nu mă iartă ele imi ies din puhoiul viselor undeva pe frunte lângă vanitatea bățoasă ce călărește pe coama melodramei realului o viață-n tablouri ale cărei culori mi se strecoară printre degete sub povara sangvină ........................ tedik9@yahoo.com
32 poezii, 0 proze
IKIsmail Kadare
- s-a născut pe 28 ianuarie 1926, la Gjirokastër, un mic orășel din Albania. - a absolvit Facultatea de Filologie la Tirana - studii literare la Moscova, la Institutul de Literatură Maxim Gorki - a debutat cu poezie: - ,,Visări juvenile\" - 1954 - ,,Melancolie\" - 1957 - roman ,,Generalul armatei moarte\" - 1963 îi aduce recunoșterea internațională - ,,Cetatea\" - ,,Cronica în piatră\" - ,,O capitală în noiembrie\" - Iarna marii însingurări\" - ,,Concert la sfârșit de toamnă\" - între 1990-1999 locuiește la Paris - în 1999 se reintoarce în Albania - ,,Piramida\" - ,,Umbra\" - Spiritus\" - ,,Florile reci din martie\" - cărți de memorialistică - ,, Moartea care ne-a unit\" - evenimentele din Yugoslavia ultimilor ani - în ultimul deceniu propus de patru ori pentru Premiul Nobel pentru literatură.
2 poezii, 0 proze
SNStăncioi Natanael
"Unde și când m-am ivit în lumină nu știu, din umbră mă ispitesc singur să cred că lumea e o cântare. Străin zâmbind, vrăjit suind, în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare. Câteodată spun vorbe cari nu mă cuprind, câteodată iubesc lucruri cari nu-mi răspund. De vânturi și isprăvi visate îmi sunt ochii plini, de umblat umblu ca fiecare: când vinovat pe coperișele iadului, când fără păcat pe muntele cu crini. Închis în cercul aceleiași vetre fac schimb de taine cu strămoșii, norodul spălat de ape subt pietre. Seara se-ntâmplă mulcom s-ascult în mine cum se tot revarsă poveștile sângelui uitat de mult. Binecuvânt pânea și luna. Ziua trăiesc împrăștiat cu furtuna. Cu cuvinte stinse în gură am cântat și mai cânt marea trecere, somnul lumii, îngerii de ceară. De pe-un umăr pe altul tăcând îmi trec steaua ca o povară." (Lucian Blaga)
13 poezii, 0 proze
IIIon Iuga
Ion Iuga (10 ianuarie 1940, Saliștea de Sus, Maramureș-1994), poet român neomodernist. Opere * tăcerineprimite, Editura pentru Literatură, București, 1968 * Almar, Editura Albatros, București, 1970 * Țara Fântânilor, Editura Eminescu, București, 1971 * Irosirea zăpezilor, Cartea Românească, București, 1974 * Cămașă patriei, Editura Albatros, București, 1975 * Din Marmația, Editura Eminescu, București, 1977 * Conștiința revoluționară, Editura Politică, București, 1979 (colaborare cu Andrei Sida) * Binecuvântata civilizație, Cartea Românească, București, 1980 * Casa poemelor, Cartea Românească, București, 1980 * Ieșire din vis, Editura Eminescu, București, 1982 * Fântâni pentru bronzul eroilor, Editura Militară, București, 1983 * Povara umbrei, Cartea Românească, București, 1987 * Cântece, Cartea Românească, București, 1989
2 poezii, 0 proze
Demostene Andronescu
Născut la 3 decembrie 1927, în comuna Cîmpuri, județul Vrancea, deci într-o zonă ce constituie un fel de ținut de cumpănă între Moldova și Muntenia, Demostene Andronescu are parcă și ceva din blîndețea molcomă a moldoveanului, dar și ceva din încăpățînarea iscoditoare a munteanului: e un amestec oarecum paradoxal de contemplativism liric (prin care se explică poetul) și de activism neastîmpărat (din care se nutrește luptătorul). Cuminte și necuminte totdeodată, pare să nu se simtă în firea lui decît pe răzoarele inefabile dintre realitate și visare, dintre real și ideal. Prin poezia lui trece adeseori – cu o tristețe mai senină, de dor românesc – umbra lui Don Quijote. Omul însuși are, la rîndu-i, ceva donquijotesc, un amestec îndărătnic și indefinit de „visătorie” și „nebunie”, în sensul nobil (și adesea uitat) al acestor cuvinte. Donquijotismul apare de altfel, în viziunea sa, ca însemn paradigmatic al unei întregi generații: aceea a tînărului...
0 poezii, 0 proze
Umbre de vis
de Roxana Anamaria Zeldea
Aseara m-ai invitat la dans, am valsat pe o nova apoi ne-am strecurat impresurator printre ploi. Mi-ai mangaiat trairile, m-ai pierdut in genune si m-ai ridicat printre nori. Ti-am atins chipul...
Umbre de vis
de mircea trifu
În câte vieți te-am căutat, Sub fiecare strop de clipă, Sub orice frágilă aripă, Ai fost, spuneau, dar ai plecat. Pe tronul din eternitate, Pândindu-ti nașterea sfioasă, La braț cu soarta nemiloasă,...
Umbre de vise
de Iuliana Serban
Mi-e teamă uneori că n-am să mai pot striga. Ecoul cuvintelor va prinde rădăcini în umbre de vise în care îmi voi găsi casă, veți închide frumosul în aripi de clipe ce vor zbura între noi prin...
Vis pribeag de contopire
de Stelian STANCU
Umbre de vis, culori de vânt Absorbție de înalt gând Armonie de bizar Contopire de mult har Greutate de infern Valuri dalbe se tot cern Din pustia trecătoare Unde nu e loc sub soare Decât a trece cu...
Babeta de vis-a-vis
de Bot Eugen Iulian
cu urechea lipită de zid, în spatele ușii întredeschise, stă și ascultă, înnebunită de liniște, vrea să audă ce gândește Raskolnikov, atunci când tace-ndelung și nu face nimica ... Dar nu se aude...
de Ida
de Miruna Gavaz
Avea pe cap umbre de vise gri, pe frunte creionate-i stau felii de flori și realism și tot felul de fire: blonde-cenușii; Iar ea sârguincios pe toate le umplea, scriindu-le cu apă. Cum așa? Păi își...
adiere de primăvară
de Anisoara Iordache
și-a ascuțit toporul pe umbre de pietre. în livada Cuvântului taie crengi de smochin fără roade. rădăcini de Chivot absorb din pământul tăcerii dulcea înseninare. printre muguri de zori pe crenguțe...
Portret pentru o zi de marți
de Adriana Camelia Silvia Popp
se-nchină la rugul bătăii de pleoape; răsfoind valurile oglinzii – secundă după secundă, fascinant, fascinat prefiră picuri de rouă pe brațele amforei răsturnate în iarbă. pulberea sună în miezul...
De ce să mai râd, de ce să mai plâng?!
de Bejliu Anne-Marie
Am uitat să mai râd, am uitat să mai sper, De când viața-mi se-nșiră pe-un ghem de dureri De vise deșarte, de zâmbete false. De ce să mai râd, de ce să mai plâng?! Când aștept un final \"fericit\",...
Durere de clestar
de Ana-Daniela Stanescu
Într-un târziu al neființei mele, castele renasc din cenușă și praf și lumea toată fuge spre nicăieri. freamăte lăuntrice născocesc umbre de cleștar. mi-e dorul lacrimă în suferință și trecutul...