Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Durere de clestar

2 min lectură·
Mediu
Într-un târziu al neființei mele,
castele renasc din cenușă și praf
și lumea toată fuge spre nicăieri.
freamăte lăuntrice
născocesc umbre de cleștar.
mi-e dorul lacrimă în suferință
și trecutul drumul spre tăcere.
Doare…
. . .
simt cum gheața cheamă uitare,
cum răul vrea stropii de visare
și lumea mea aș vrea, s-o sting
în cercuri albe;
să uit să cred,
să uit să sper…
. . .
degete moarte au încercat
să prindă viață
pe-un drum fără erori,
dar prea târzie e cărarea
și lumea vie e un mit,
adormit de veșnicia
din cleștarul ce-a murit…
. . .
ai purtat în piept, o clipă,
o altă inimă,
dar n-ai simțit că este-a mea,
că-n tine,altceva,
numea cleștarul nemurire…
Păcat!
. . .
un loc al nostru nu e nicăieri,
nici azi, nici mâine
și nici ieri…
de ce nu vii prin anotimpuri
să privim spre infinit,
să ne fie Carul Mare –
poarta spre Zenit?
Paj de cleștar,
eu nu sunt doar un vis.
. . .
mă apropii de timp
și-l caut în nemurire,
mângâindu-ma-n himere –
E durere de cleștar,
E iar, durere…
. . .
din neant va renaște clipa
și sublimul etern,
iar noi dansa-vom
cu pașii reci ai Negrei Doamne…
ne va chema cu himere,
ne va-ndulci cu amăgiri,
iar noi, uluiți de întuneric,
vom bâjbâi spre uitare,
pentru nimicuri
din Nimic…
. . .
Ghicește clipa
și iarta-mi Durerea!
012.982
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
238
Citire
2 min
Versuri
60
Actualizat

Cum sa citezi

Ana-Daniela Stanescu. “Durere de clestar.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ana-daniela-stanescu-0011976/poezie/110267/durere-de-clestar

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@dana-musatDMDana Mușat
Ana, permite-mi sa-ti comentez eu textul de fata, promit sa le citesc si pe celelalte, dar acesta fiind o poezie, dupa cum ne anunti tu, iar celelalte personale, unde ai mai mare putere de a spune lucruri, o sa ma leg de acesta.
In primul rand o sa-ti spun ceva despre titlu. Este bun, nu foarte bun, dar bun, destul de bine ales. Cand il citesti prima oara gandul te duce la povestile acelea cu zane si palatele lor declestar. Probabil ca si asta ar fi fost efectul cautat.
Apoi, prima strofa, e putin cam subreda.
\"Într-un târziu al neființei mele,
castele renasc din cenușă și praf
și lumea toată fuge spre nicăieri.
freamăte lăuntrice
născocesc umbre de cleștar.
mi-e dorul lacrimă în suferință
și trecutul drumul spre tăcere.\"-citeste si tu textul de fata cu voce tare si o sa-ti dai seama ca nu prea suna a poezie. Oricat ar fi el, versul alb trebuie sa fie profund, plin de simboluri, nu eliptic si sa nu dea impresia de proza(eseu, aici de fata).
Ideea umbrelor de clestar poate ca e putin cam exagerata.
Ambele versuri finale din acesta strofa dau impresia de gol, de faptul ca lipseste ceva. Poate e si vb de fonetica, de cuvinte aici. Sunt aranjate aiurea. Nu sunt inversiuni cum poate ca tu ai dorit sa le faci.
Mai departe.
\"Doare...\"-in loc de cuvantul asta care vrea sa aibe efectul sensului propriu, mai bine aruncai o metafora simpla, dar de efect, ce cuprindea doua cuvinte. ar fi aratat mai bine.
\"simt cum gheața cheamă uitare,
cum răul vrea stropii de visare
și lumea mea aș vrea, s-o sting
în cercuri albe;
să uit să cred,
să uit să sper…\"-la strofa asta sincer as renunta, cum as renunta si la punctele de suspensie dintre strofe si la cuvintele alea cu valori..nu imi dau seama ce fel de valori isi doresc ele sa aibe.( \"doare\", \"pacat\")
Ce mi-a placut mult si ce cred ca este singura parte ce reprezinta poezia este:
\"degete moarte au încercat
să prindă viață
pe-un drum fără erori,
dar prea târzie e cărarea
și lumea vie e un mit,
adormit de veșnicia
din cleștarul ce-a murit…\"-aici cred ca ai fost intr-un moment de inspiratie.
Acum sa-ti spun cate ceva despre finalul textului tau:
\"Ghicește clipa
și iarta-mi Durerea!\"-ar trebui ca aici sa ai ceva cuvinte care sa prouca un efect intens, o strafulgerare, sa patrunda mintea cititorului...cu alte cuvinte, trebuie sa-i lasi o impresie..pe cand, tu, aici..lasi impresia de poezie slaba, de non-poem, cum ii mai spun eu. Mai bine stergi versurile astea, ca si punctele si cuvintele alea, bla bla, deja ai inteles ideea, si lasi finalul cu penultima strofa, care suna ceva mai bine. Sau te poti chinui sa faci doua versuri care sa rasune mai bine.
Spun toate acestea pt ca textul e la sectiunea \"poezie\" si deci se vrea a fi poezie. asadar, te-as ruga sa ai grija si la elementele de ritm, rima(alba, daca tu o vrei asa), muzicalitate..si incearca sa transpui in poezie, prin felurite imagini, ceea ce simti, astfel ca lectorului sa-i transmiti o exaltare, o fericire, un fior cand iti citeste textele. Si, inca un sfat de care tin si eu seama:citeste cat mai mult, e un fel de documentare in studiul literaturii:)
Ne mai auzim.
drag, Dana
0