"Tristetea codrului" – 18696 rezultate
0.02 secundeMeilisearchirina berdila
tristetea si singuratatea unui om sunt asemeni viselor sale: cu cat se adanceste mai mult in ele, cu atat risca mai mult sa uite ca exista si altceva ...
4 poezii, 0 proze
ESEla Solan
...toate au un sfârșit îmi spune tristețea eu zâmbesc mă dezbrac de mine cuvânt cu cuvânt rămân o rană în aerul viu mă gândesc poate ăsta e sufletul poate undeva în substanța lui ruginie mai e vreo sămânță de om neatinsă de șmirghelul lumii cineva a smuls o aripă și clipa s-a prăbușit cineva a crestat lumina și din ea s-a lățit o baltă de întuneric eu încerc să deslușesc în vociferarea lor seacă o zvâcnire de inimă sau câteva raze cu care să-mi leg rana dar nu găsesc bătrâne decat mâinile tale și curg înspre ele curg ca un râu spre ocean...
320 poezii, 0 proze
MSMirela Serban
Amurgul unei zile de toamna mi te-a adus in cale..de atunci tristetea a disparut din sufletul meu prafuit de dor
2 poezii, 0 proze
FPflorin predescu
nascut in sibiu debut literar in sibiu si apoi aparut in publicatii in tara si in germania si canada si sua absolevent de filologie studii in germania si canada un poet exilat la tropice amintind nostalgia si tristetea din pontice
6 poezii, 0 proze
Avalon
Sunt cum sunt, incerc sa nu ma las dus de val. In viata eu spun ca toate vin la timpul lor. (da, cred ca toti avem un destin prescris) Tristetea ma face sa scriu, poate pentru a ma minti si a imi creea lumea mea. Nu ma intreb de ce pentru ca imi place asa cum e. Nu traiesc intr-o lume a viselor doar incerc sa vad aceasta lume mai buna.
1 poezii, 0 proze
nichifor iuliana
Poeziile mele reprezinta starea sufleteasca pe care o am in momentul de inspiratie. Chiar daca plang, chiar daca rad, tristetea din poeziile mele nu o pot inlatura. Mi-e dor de o fericire pe care nu am trait-o niciodata, de o fericire care sa ramana si care sa-mi inlature tristetea din suflet si din poezie. Iuliana
5 poezii, 0 proze
Bivol Vasile
Si numai pentru ca: Departe-n lumea suferintei traiesc cu dorul meu pustiu, azi nu mai stiu ce-i suferinta, fericirea...mi-e dor de tine atata stiu.... Fericirea a intrat în viata mea, o data cu tine...inainte... clipele de tristete, de neliniste, îmi invadau gandurile... ma dominau...acum suferinta s-a încheiat...tu esti langa mine si este de ajuns sa te simt aproape, sa stiu ca ma iubesti pentru a fi o persoana fericita...tu esti acea parte din viata mea care lipsea...acum ca te-am gasit, simt caldura dragostei tale care ma poarta undeva, sus, departe... spre al noualea cer...iti multumesc ca existi... Tu esti cantecul care ma adorme noaptea, vocea ce-mi mangaie tristetea, vantul ce-mi rasfata pielea, o ultima silaba pe care vreau sa o rostesc înainte de a visa si... primul meu gand...Daca viata mea ar fi o clipa petrecuta cu tine, nu mi-as dori alta, o clipa sa ma privesti, sa ma saruti, sa ma atingi...vreau ca tu sa reprezinti visele mele, vreau ca tu sa fi motivul pentru care...
0 poezii, 0 proze
IViulian vadean
...nu-mi plac lucrurile de vazut...ascult muzica de mirosit si ma inchin unghiurilor... imi place sa cred ca exista fosnetul ierbii in crestere... borcanul cu sare din peretele casei ocnasului... ideea de zbor vertical si caderea totdeauna-n picioare... picioarele mele pe picior de plecare... caini manjiti cu sangele sorei mele... tristetea de a nu ma vedea murind... neputinta omului de a nu se naste... tu... eu... noi...
19 poezii, 0 proze
IVIon Iancu Vale
Sunt unul dintre cei care îl știu extrem de bine pe Ion Iancu Vale. Aș putea spune că îl cunosc ca pe propria-mi persoană. Între noi a existat întotdeauna o legătură și o încredere perfecte, totale, devenindu-i cu vremea un confident de neînlocuit. De aceea, pot afirma din capul locului că Ion Iancu Vale a fost, este și va fi un poet. Născut și nu făcut. Mai ales prin felul cum a trăit poezia. Așa i-a fost datul. Cei care nu au avut șansa unei astfel de condiții, cu greu pot înțelege în toată complexitatea lui un astfel de om. Iată ce îmi zicea în acest sens: „Datorită acestei condiții, obsedante și perpetue, bucuria și tristețea, victoriile și înfrângerile, dragostea și ura, curajul și teama, eu le-am trăit la alte cote, până la extaz. Am trăit și trăiesc încă prin și pentru poezie, cum numai prin și pentru Dumnezeu se mai poate trăi. Și nu voi regreta niciodată.” Nu a scris mult pentru că nu avea cum, datorită neastâmpărului său permanent și a unui nebunesc spirit de frondă. Din...
16 poezii, 0 proze
Cuban Paula Stefana
Sunt nascuta in Romania, actual locuiesc la Milano.Profesia mea:estetista.Pasiunea mea:scrisul.Am sa enumar cateva cuvinte ce ma definesc:finete, calm, rabdare, nebunie, dragoste, curaj, speranta.Iubesc: plimbarile lungi in natura, cititul, imaginatia.Nu urasc nimic dar nu-mi plac:oameni fatarnici, televizorul, tristetea, caldura in exces.Ador sa visez cu ochii deschisi si sa-mi traiesc viata asa cum este ea!
1 poezii, 0 proze
Tristetea codrului
de Mariuka
Este pe la sfârșitul lui august. Soarele pătrunde în ascunzișurile pădurii.Miresmele plutesc prin aerul umed. Pășesc pe cărările codrului.Parcă îmi caut o parte din suflet.Pătrund prin diferite...
Scurtă rapsodie tristeții
de Miclăuș Silvestru
Cânt de unul singur Părăsit de ultima dorință Care ieri încă îmi cânta în strună Sub merii înfloriți și Cerul plin cu stele. Doar amintirile Surâzătoare-n bârlogul minții Rotesc în jurul unui loc...
ritmuri melodioase
de FLOARE PETROV
s-au estompat mari dureri și probleme tristețea lungă nu a lăsat urmări sunt gata să compun cântece și poeme sunt gata să ascult a codrului chemări. îmi relaxez sufletul pe un fotoliu gândind că...
Necazuri
de Cosmin Corlan
Iubita mea, prințesă a codrului verde, Privește alcoolul din noi cum se pierde. E nor și e jale... și picură ploi, Iar sticlele-s goale. Ce jale-i pe noi! Ajutorul social încă n-a venit, Șomajul tău,...
fără capăt
de Ursu Marian Florentin
te întrebam mereu dacă simţi dimineaţa curată cum se rupe acut în pupile printre fluturi, te certam tot mai des fiindcă nu-mi vedeai capătul aripilor întinse mai mult înspre tine decât spre buza...
Pandurii tristetii
de Boris Druță
În clipa încecării În clipa grea a încercării Ai apărut în calea mea Drept crizantemă a salvării În toamna tristă ce-ncepea. Cu zîmbet dulce de fecioară Plutei spre visul meu vrăjit Spre-o taină care...
Mărturie
de Nicolae Crevedia
Cred! Cred în cărămida cuvântului taichii Carele-unde-a scuipat nu mai linge — Cruce de voinic, A făcut trei războaie Și-o bătătură de acareturi. Cred în oasele sfinte ale mamii Care nu stau jos din...
Crimă și pace bună
de Marius Marian Șolea
21 Arborii parcului se împodobiseră cu sute de ciori, ca pentru o sărbătoare continuă. Erau atât de multe ciori! Le știa din totdeauna, dar parcă niciodată nu fuseseră atât de multe. Acel oraș își...
În valve iarnă timpurie
de Maria Elena Chindea
Melaniei Briciu nu deschide fereastra tristețea decupează viața din oameni agora cetății și-a rupt planetarele de angoase pe sens giratoriu pasul mumifică timpul dar nu-mi pasă oglinda îmi fură...
PATOLOGUL
de nonciu dragos
PATOLOGUL Marea minune ce curge în sufletul slab, ascunde tristețea ce traversează binemeritatul prag. La adăpostul miniatural al servajului, se aruncă mândru să ia puterea ce vine. Construiește cu...