florin predescu

Era un timp in periferia joasa cintareata cu sal adus din Kashmir repeta cum erai tu visul meu intirziam mintindu-ne ca a sosit primavara, zapezile –zeite albe dantuind in Sibiul cel mult

Este ca si cum ai citi un poem sau poate la tara sub pomi infloriti ai visat -si asta se intimpla demult; ii simti inca parul rasfirat peste vederea primului fosnet, si acum in marele oras de

Creanga bradului, Podul din lemn si drumul inspre munti inchid visul cu alt vis – o suprapunere de pagini nescrise , neaua cazind. Doarme Cel nou nascut sub stea si cint de magi. Suna

Uitasem forma frunzelor din padurile de acasa, asa cum poemele in memorie se pierd cu fiecare trecere de vagoane trepidind in noapte, si ii re- scrisesem o epistola de la pont.

Arcuirea din adincuri isi cinta biruinte peste ape Sprincenele atitor perle si valuri Precum un cuvint naste dorinta in trup si somnolenta. Infloreste dinauntru urzind matasea, Si

Oglinda si nu numai oglinda Isi tremura argintul, O insotesti de a lungul acelui februarie Sterp cit un astru, privindu-i profilul