"Tristețea copacilor" – 18696 rezultate
0.01 secundeMeilisearchirina berdila
tristetea si singuratatea unui om sunt asemeni viselor sale: cu cat se adanceste mai mult in ele, cu atat risca mai mult sa uite ca exista si altceva ...
4 poezii, 0 proze
ESEla Solan
...toate au un sfârșit îmi spune tristețea eu zâmbesc mă dezbrac de mine cuvânt cu cuvânt rămân o rană în aerul viu mă gândesc poate ăsta e sufletul poate undeva în substanța lui ruginie mai e vreo sămânță de om neatinsă de șmirghelul lumii cineva a smuls o aripă și clipa s-a prăbușit cineva a crestat lumina și din ea s-a lățit o baltă de întuneric eu încerc să deslușesc în vociferarea lor seacă o zvâcnire de inimă sau câteva raze cu care să-mi leg rana dar nu găsesc bătrâne decat mâinile tale și curg înspre ele curg ca un râu spre ocean...
320 poezii, 0 proze
MSMirela Serban
Amurgul unei zile de toamna mi te-a adus in cale..de atunci tristetea a disparut din sufletul meu prafuit de dor
2 poezii, 0 proze
FPflorin predescu
nascut in sibiu debut literar in sibiu si apoi aparut in publicatii in tara si in germania si canada si sua absolevent de filologie studii in germania si canada un poet exilat la tropice amintind nostalgia si tristetea din pontice
6 poezii, 0 proze
Avalon
Sunt cum sunt, incerc sa nu ma las dus de val. In viata eu spun ca toate vin la timpul lor. (da, cred ca toti avem un destin prescris) Tristetea ma face sa scriu, poate pentru a ma minti si a imi creea lumea mea. Nu ma intreb de ce pentru ca imi place asa cum e. Nu traiesc intr-o lume a viselor doar incerc sa vad aceasta lume mai buna.
1 poezii, 0 proze
nichifor iuliana
Poeziile mele reprezinta starea sufleteasca pe care o am in momentul de inspiratie. Chiar daca plang, chiar daca rad, tristetea din poeziile mele nu o pot inlatura. Mi-e dor de o fericire pe care nu am trait-o niciodata, de o fericire care sa ramana si care sa-mi inlature tristetea din suflet si din poezie. Iuliana
5 poezii, 0 proze
Bivol Vasile
Si numai pentru ca: Departe-n lumea suferintei traiesc cu dorul meu pustiu, azi nu mai stiu ce-i suferinta, fericirea...mi-e dor de tine atata stiu.... Fericirea a intrat în viata mea, o data cu tine...inainte... clipele de tristete, de neliniste, îmi invadau gandurile... ma dominau...acum suferinta s-a încheiat...tu esti langa mine si este de ajuns sa te simt aproape, sa stiu ca ma iubesti pentru a fi o persoana fericita...tu esti acea parte din viata mea care lipsea...acum ca te-am gasit, simt caldura dragostei tale care ma poarta undeva, sus, departe... spre al noualea cer...iti multumesc ca existi... Tu esti cantecul care ma adorme noaptea, vocea ce-mi mangaie tristetea, vantul ce-mi rasfata pielea, o ultima silaba pe care vreau sa o rostesc înainte de a visa si... primul meu gand...Daca viata mea ar fi o clipa petrecuta cu tine, nu mi-as dori alta, o clipa sa ma privesti, sa ma saruti, sa ma atingi...vreau ca tu sa reprezinti visele mele, vreau ca tu sa fi motivul pentru care...
0 poezii, 0 proze
IViulian vadean
...nu-mi plac lucrurile de vazut...ascult muzica de mirosit si ma inchin unghiurilor... imi place sa cred ca exista fosnetul ierbii in crestere... borcanul cu sare din peretele casei ocnasului... ideea de zbor vertical si caderea totdeauna-n picioare... picioarele mele pe picior de plecare... caini manjiti cu sangele sorei mele... tristetea de a nu ma vedea murind... neputinta omului de a nu se naste... tu... eu... noi...
19 poezii, 0 proze
IVIon Iancu Vale
Sunt unul dintre cei care îl știu extrem de bine pe Ion Iancu Vale. Aș putea spune că îl cunosc ca pe propria-mi persoană. Între noi a existat întotdeauna o legătură și o încredere perfecte, totale, devenindu-i cu vremea un confident de neînlocuit. De aceea, pot afirma din capul locului că Ion Iancu Vale a fost, este și va fi un poet. Născut și nu făcut. Mai ales prin felul cum a trăit poezia. Așa i-a fost datul. Cei care nu au avut șansa unei astfel de condiții, cu greu pot înțelege în toată complexitatea lui un astfel de om. Iată ce îmi zicea în acest sens: „Datorită acestei condiții, obsedante și perpetue, bucuria și tristețea, victoriile și înfrângerile, dragostea și ura, curajul și teama, eu le-am trăit la alte cote, până la extaz. Am trăit și trăiesc încă prin și pentru poezie, cum numai prin și pentru Dumnezeu se mai poate trăi. Și nu voi regreta niciodată.” Nu a scris mult pentru că nu avea cum, datorită neastâmpărului său permanent și a unui nebunesc spirit de frondă. Din...
16 poezii, 0 proze
Cuban Paula Stefana
Sunt nascuta in Romania, actual locuiesc la Milano.Profesia mea:estetista.Pasiunea mea:scrisul.Am sa enumar cateva cuvinte ce ma definesc:finete, calm, rabdare, nebunie, dragoste, curaj, speranta.Iubesc: plimbarile lungi in natura, cititul, imaginatia.Nu urasc nimic dar nu-mi plac:oameni fatarnici, televizorul, tristetea, caldura in exces.Ador sa visez cu ochii deschisi si sa-mi traiesc viata asa cum este ea!
1 poezii, 0 proze
Tristețea copacilor
de Augustin Radescu
Ca un cireș îndrăgostit Și înfiorător de trist Ce-ar renunța la rădăcini Să poată face-un pas Către magnolia de lîngă el Visînd la o boare de vînt care i-ar zvînta Lacrimile mari roș-aurii Și-ar face...
Ora poemului
de George Pașa
Privesc tristețea copacilor, și tristețea lor este în consonanță cu umbrele. Ce tristețe, mă? - zice-al lui Biliboc. Ce naiba, ai văzut tu umbră care să nu încerce să-și ascundă tristețea? Și-apoi...
ploi de octombrie
de Ursu Marian Florentin
Doar ploaia mai mângâie uitarea iar uneori prin estomparea memoriei naşte un buchet de lacrimi, important este să nu-i privești cutremurarea decât printre pleoape Ploaia nu trebuie să o vezi, trebuie...
Revenirea primaverii
de Cristina
Este o dimineață plăcută de primăvară.După ce mă scol alerg la fereastră și privesc peisajul.Acolo jos,in fața casei,observ un ghiocel alb ca spuma laptelui ieșind incet...,incet din zăpada argintie...
Revenirea primaverii
de Cristina
Este o dimineață plăcută de primăvară.După ce mă scol alerg la fereastră și privesc peisajul.Acolo jos,in fața casei,observ un ghiocel alb ca spuma laptelui ieșind incet...,incet din zăpada argintie...
Tristețe
de Cioban Stela
îmi concediez tristețea fără preaviz o izgonesc desculță cu lacrimi în brațe îmi dă târcoale ca un câine flămând atunci când nu ești lângă mine îmi linge degetele latră și mușcă din inimă tristețea...
de parcă n-ar avea altă treabă
de angela furtuna
îmi place să le vorbesc copacilor și cărților scrise sau cărților încă nescrise. îmi place să vorbesc cu Dumnezeu despre copaci și chiar să-mi fie frică de îmbrățișarea copacilor (mă dau mare pentru...
Poate-ntr-o iarna...
de Anne Marie
Poate intr-o iarna … E frig … Vantul a smuls frunzele copacilor uscate.Sunt toate Naruite si putrezite.La pamant . Toate sperantele.In mine vei auzi gemand tristetea singuratatii tale, Si … Poate...
Tăcerea plânge în orașul răvășit de sărăcie
de Silviu Somesanu
Aud cum fluieră oasele vântului prin somnul copacilor, fântânile singurătății ascultă sunetele cântecului. Tăcerea plânge în orașul răvășit de sărăcie cu pensionari blestemnând orânduiala nedreaptă...
Depresie de octombrie
de Nae Catalin Florian
M-am așezat pe banca ruginită Ca să văd cum cad frunzele copacilor E frig și norii se plimbă pe cer. În parc copiii se joacă de-a războiul Se lovesc puternic cu bețele Și apoi plâng cu brațele...