Poezie

Depresie de octombrie

1 min lectură·1 octombrie 2010

Mediu

M-am așezat pe banca ruginită

Ca să văd cum cad frunzele copacilor

E frig și norii se plimbă pe cer.

În parc copiii se joacă de-a războiul

Se lovesc puternic cu bețele

Și apoi plâng cu brațele învinețite.

Anii se vor duce ca țigara pe care o fumez

Iar copiii veseli de azi vor deveni

Adulții plictisiți de mâine.

Suntem cu toții sculptori și modelăm realitatea

Însă sculptura noastră e deformată

De aceea căutăm să o retușăm cu alcool

Pentru a o face să pară capodoperă timp de câteva ore

Monument falnic al tristeții.

Tristețea...

Sentiment inevitabil.

Pune-ți fața zâmbitoare și nu-i lăsa pe alții

Să-ți vadă durerea

Ascunde anxietatea, grijile

Tristețea provocată de

Iubirea pe care nu ai primit-o niciodată.

Mă fut în iubirea pe care nu am primit-o...

Mă debarasez de toate dorințele neîmplinite

Ascultând corbii care cântă un blues macabru

Acompaniați de lătratul câinilor vagabonzi

Octombrie cenușiu...

Norocul nostru e că ne-am născut

Ghinionul nostru că n-am murit încă.

001.668

Nae Catalin Florian. “Depresie de octombrie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nae-catalin-florian/poezie/13955531/depresie-de-octombrie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.