"Traseul secret al morții după 1 aprilie" – 1798 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
GGalina
Am avut o bratara de aur extraordinara - maistru energetician - dar si un hobby : literatura scrisa in fel si chip, pornind de la poezie si mergand pe traseul schitei, piesei de teatru, romanului. Fiind autodidact si avand serviciu permanent pana la pensie nu am acumulat destula practica din cenaclurile pe care le-am frecventat in Bucuresti si in Iasi. Am participat la un concurs de proza scurta si am fost apreciata cu mentiune. Am editat neinspirata un roman la o editura care, prin contract trebuia sa-l promoveze dar nu a facut-o astfel ca raman o anonima chiar si pentru cei care ma cunosc din moment ce nu au aflat de nicaieri despe aparitia in librarii a romanului meu. Nu stiu daca e bun pentru ca nu a fost lecturat de persoane competente. Totusi am curajul sa-l prezint: Si pestii vorbesc in somn, autor Galina Mihoc Nedelcu. M-am gandit sa mentionez si numele de la parinti in speranta recunoasterii mai usor in cazul ca cineva dintre cunoscutii vechi ma vor descoperi. Nu stiu daca...
11 poezii, 0 proze
BDBarbu Ștefănescu Delavrancea
Barbu Ștefănescu Delavrancea (n. 11 aprilie 1858, București; † 29 aprilie 1918, Iași) a fost un scriitor, orator și avocat român, Membru al Academiei Române și primar al Capitalei. Este tatăl pianistei și scriitoarei Cella Delavrancea, precum și al arhitectei Henrieta (Riri) Delavrancea, una dintre primele femei-arhitect din România. S-a născut la 11 aprilie 1858, în mahalaua Delea-Nouă, din bariera Vergului, București, mezinul unei familii modeste. Tatăl, Ștefan „căruță-goală“, pe numele adevărat Ștefan Tudorică Albu, era coborâtor din familia unor ciobani vrânceni, „strămutat în marginea Bucureștilor, în căutarea unei munci mai rodnice“, devenind căruțaș de grâne pe traseul București-Giurgiu și „staroste al cărăușilor din barieră“. Tatăl lui Delavrancea a fost împroprietărit la Sohatu-Ilfov, ca urmare a legii rurale elaborate de Cuza-Vodă și M. Kogălniceanu: „Eu nu pot să uit că sunt copilul țăranului clăcaș împropietărit la '64 ... Străbunii mei se pierd în haosul iobagilor,...
7 poezii, 0 proze
NVNeguș Vasile
Pictorul VASILE NEGUȘ, s-a născut în anul 1967 în Pucioasa și locuiește de la început, și își dorește până la sfârșit, în satul Dealu-Frumos, com. Pietroșița, jud. Dâmbovița. Pictorul și teologul VASILE NEGUȘ este un pictor de factură mistică, bizantină, și este cu creionul în mână de la vârsta de 3 ani, iar traseul vieții îl poartă lucrând și abordând mereu tehnici și stiluri diversificate, ajungând cu darul lui Dumnezeu, ca în a doua parte a vieții, să poată studia și picta mai ales pictură bisericească, iconografică, dar și o pictură de creație proprie, în stilul suprarealist mistic. Tehnicile sunt pe diferiți suporți, de lemn, pânză, piatră și zidărie, și poartă în ele o îndelungată experiență și studii asupra tehnicilor vechi, consacrate. Dar, parcă lipsindu-i ceva, domnul Vasile Neguș, a început să cocheteze și cu scrisul, în special poezia creștină, îmbinând foarte bine imboldul artistic prin “hrana” pentru vedere, adică pictura, și “hrana” pentru auz,...
1 poezii, 0 proze
DCdana constantin
coodblu@yahoo.com http://www.youtube.com/watch?v=YVrOE39KT5A Tom Baxter - Skybound Toamna... traseu involuntar ...si nu am unde sa opresc mi-am spus pasul sau piatra pe care voi calca fara margini ca un apus fara bucurie ma va propti de umerii tai si am cazut in dorinta in dorinta de a avea frati printre copaci milenari dar unde mi-am infipt radacinile se facea ca era o inima vie ce rosogolea pamantul aratandu-ma lumii pe dinauntru afara de mine era inca liniste...
19 poezii, 0 proze
TAtodor adrian
Rebut Cu tălpi demonice calc tărâmul surpat intr-o clepsidră Pe mâini, nisip dinspre apus, moment nocturn Mă scutură o stea lățită în galaxii spumoase De-o daltă anonimă, eu răzvrătit în turn. Mă zbat între lățimea clipei prea devreme, prea nepotrivit Închis în sensul lamentabil, în turn, un ger satanic Ferestre dezgolite, să pot privi un interior Și bat ploile dezgustător în turnul falnic. Un trup cristalin se ascunde cu un etaj de-asupra mea Și bate sacadat în pragul tavanului meu Își revendică turnul ce l-am închiriat Și mulțumit mă roagă să mă abat de la traseu. Mă-mpiedic de o stâncă, se cutremură peretele dinspre nord Când ies, un curcubeu m-atinge violent La capăt e comoara, îmi spun, dar n-ajung prea departe De-odată-n jur doar turnuri, doar turnuri de ciment. Se clatină pereții spre care obosesc s-ajung tărziu Și mă târăsc pe cotul stâng, pe dreptul, pe amândouă Se-nchide nisipul spre răsărit cu o oră întărziere, Uitasem, s-a schimbat ora, cu un secol sau cu două.
60 poezii, 0 proze
GGGheorghe Grigurcu
Gheorghe Grigurcu (n. 16 aprilie 1936, Soroca, Republica Moldova) este un poet, critic literar, eseist și comentator român. Născut în stânga Prutului, a parcurs un traseu biografic care l-a purtat prin Oradea, unde a urmat cursurile liceului, apoi la București, unde a fost timp de un an cursant al Școlii de Literatură "Мihai Eminescu", apoi la Cluj, unde a studiat Literele. A revenit la Oradea, unde a lucrat ca funcționar la „Societatea de Științe Istorice și Filologice” și ca profesor de școală, după care a devenit pentru un deceniu redactor la revista „Familia”, pentru ca, după ce a fost îndepărtat din redacție, să se retragă la Târgu Jiu, unde locuiește și în ziua de azi. Nu s-a considerat însă niciodată un provincial. În prezent este director al revistei „Acolada” din Satu Mare. Scrie de aproape patru decenii cronici literare la cărți de poezie sau de critică, eseistică, teorie literară etc. (nu și la proză) și le risipește în presa din toată țara. A publicat în „Familia”,...
63 poezii, 0 proze
Traseul secret al morții după 1 aprilie
de Dragoș Vișan
După un accident electoral cusut până-n pânza cea mai albă a nevinovăției simulate discursul lui Voronin stă spânzurat de-un picior diplomatic tras în aer c-un cordon de parcă înalță catargul în...
Au trecut nouă luni de la evenimentele din Basarabia
de Dragoș Vișan
Fruntaria riverană însângerată Convoiul morților, deținuți sau deportați, patrulează-n contingente. Dispariția vieții se simte pe cele patru maluri triste-nsângerate ale Prutului și Nistrului....
Șarpele de aramă
de Sorin Coadă
Imdiola continua să existe. Părea o entitate apăsătoare, a cărei prezență, dezvăluită doar pe jumătate, îi accelera ritmul inimii. Șoapte străvezii îi străbăteau perdeaua de gânduri ajungând la...
Sucirea din 22 decembrie, uitarea, libertatea
de Marius Marian Șolea
Sucirea din 22 decembrie, uitarea, libertatea Ce s-a întâmplat în 22 Decembrie 1989, cu de la vremuri îngăduință, se poate numi revoluție numai din respect pentru morții de atunci și mai puțin pentru...
Mirelui Scris
de Dragoș Vișan
Mirelui Scris dragule personalul meu Scris în ochii mei avizi de ștrengării mai ai până să frămânți reflectat întreg abisul cuvintelor-mistere du-mă spre năvodul plin al calmelor tăceri curse din...
Arta figurativă, arta non-figurativă și arta desfigurativă în romanul lui Eric-Emmanuel Schmitt “Pe când eram o operă de artă”
de Veronica Văleanu
TRUNGHIUL În geometria sacră, în triunghi se manifestă 3 câmpuri de forță: acțiunea, reacțiunea și neutralitatea. Arta, ca spațiu de creație, preia cu exactitate matricea triunghiului prin 3 ipostaze...
Novecento și exercițiul renunțării
de heghedus camelia
Mecanismul de comunicare cu cititorul, bazat pe prospețimea stilului și mesajul direct, este cât se poate de eficient în cazul lui Alessandro Baricco . Prin lipsa de alambicări și ostentații,...
Dinescu si rivulutia
de Petre Anghel
Primul care a aparut la Televiziunea română, în 1989, a fost chiar revoluționarul de profesie Mircea Dinescu. Era cel mai indicat să reprezinte poporul, fiindcă venise de la Slobozia (născut în...
nebunia, ca fandoseală (2)
de Eugenia Reiter
Alt medic. Mă privește din cap până în picioare, aproape că mă adulmecă. Înfloresc în zâmbete Să fie boală? În ochii oricărui trecător este mai curând înfumurare. La ce ar fi corespuns aerul meu...
Trece lebăda spre gratii
de Alina Tacu
Nervul politic românesc se întețește în ritm de călușari cu muzica interpetată la alămuri bine lustuite, ca o altă tranziție cu măști de carnaval grotesc. Clasele politice, antrenate în alegoria...
Hotel Eden 4
de Vlad Solomon
Un imens buchet de flori. Niciodată n-am știut denumirile florilor, în nicio limbă. Nu erau garoafe, nici trandafiri, erau albe și galbene, deschise larg, acopereau ușa de intrare a camerei din...
Întoarcerea acasă
de Emma Greceanu
Plouă de câteva zile, picături mici și dese, sunt primele ploi de toamnă iar eu simt cum îmi încetinesc parcă reacțiile. Un soi de hibernare timpurie, un reflex al subconștientului de a se reseta...
Melancolia culegătorului de fructe moi 2
de Pestrea Ion-Daniel
Bat câmpii iar, constată Eh Oh Haralb. Văzu soarele scufundat în cafea. Bău, sorbi. Berzele pozau, orhidee într-o ikebana, pe roata lor mare din paie uscate, instalată deasupra stâlpului din...
Autobuzul de „și douăzeci”
de Nicolae Szekely
În cele mai limpezi ape am iscodit mișcarea. Am văzut fluturi zburând cu încetinitorul. Și la numai doi-trei metri de fereastra despărțitoare, alții zburau liber, dar prudenți, departe de râul de la...