Poezieurban
Mirelui Scris
(text programatic din 2007 - refuzat pentru Tomiseisme de Mircea Þuglea)
4 min lectură·
Mediu
Mirelui Scris
dragule personalul meu Scris
în ochii mei avizi de ștrengării
mai ai până să frămânți reflectat
întreg abisul cuvintelor-mistere
du-mă spre năvodul plin al calmelor tăceri
curse din tușul mării
răcorește-mi în dar scriptural viața
stopând arderile fără însemne ale clipelor
primește-mă doar dezvățat de-a mai fi pedant
în vălurile cizelării Tale suprapuse
*
primăvara de pe cer simțind stolurile
în ape bancurile
și-n păduri cârdurile
rând după rând
mă prefac și eu val migrator
aerian / marin / teluric
sau al Tău barbar mire
Te-ai dezvățat destul de vechea grabă
nevrând așternere seacă
desfășare de rană vie peste hârtie
așa că nu-Þi lași
prea la îndemână
sacrele umbre negre
decât pe lespezi
sau în răsăriturile
din pagode prin pânze
foile de pergament
vin în prezent și pe internet
spre cei ce cred
că pot respecta pe cuvânt
nebunia după Tine
mulți aleargă pe taste măcar inconștient
după un inedit manuscris ”editat” rapid pe net
*
repetându-mă genezic
vino din luna de miere Tu
alcătuindu-mă în stampele cu litere migălite
jucăuș mereu în alt fel
fă-mă să mă văd
în iuțile răsfrângeri ale lumii
de amândoi cutreierată
răsturnându-te ca pe o plajă în plugul zorilor
sau ca pe incineratele secvențe de viață dintr-o urnă
în așternutele-mi pe retine
sclipiri iuți de viață propriu-zisă
dar și meditații cristalizate
grație cărora eu Te-aș înscrie în topuri / expoziții
imperfect dar perfectibil Golem
din țărână și litere incantate
prin carnea Ta albă în detenție infernală gravată cu tuș
Îți survin râvnele mele după viile impresii din jur
ca să accezi prin șoptiri prelungi lângă alții
doar cu-n cântec mai adânc acest real secondând
o dojană / vărgată rană de-a Ta
cred că dă semne spre ajutor
pentru a te scoate pe cauțiune
mai liber din mine
și-ai nădăjdui mai exact refacerea
ștergerea de defecte
a oricărei inimi însetate de atâta cerneală
către care și rostesc un tâlc
un descânt
fiindcă Te vreau oricând urmat din parte-mi
când de alt proscris gând trist
când de-un nou discipol zâmbet
iar în replică vin toate
*
prevăzător inventariindu-te
soluțiile Tale primejdioase le-îmbin tenace
primesc în piept săgetările
din eșecul sau boala veacului
de care eu Te fac să suferi
mustrătoare replici dai petelor mele sufletești
vezi clar unde / când / de ce Te-ai virusat
indiferent nu sunt la mobilul secret
pe care cred că l-ai urmări
și care Te interesează direct
iar când nu mai curgi subteran ieșit din izvor originar
prinzi alte frecvențe cu năvodul intertextual activat
din râul lumii care-Þi vine ca afluent
multe alte idei plimbi cu dexteritate de pantha rei
însă bând apa morții
prin inflamantul lichid scurs din Tine în mine
devorez fuzelajul proprie-mi vieți
din piste textuale de aerodromuri celulozice
pipăind metamorfozele în picaje-ale corpului Tău
nu-i indicat ca în atacuri surprinzătoare
și în haosuri de Viet-Conguri noi să redecolăm
fiindcă nu-i va fi îngăduit pilotajului cu Tine
decât ca eu să te adăp benevol cu necesarele resurse
servind drept material de studiu al păcii precare
pentru prelungirea raidurilor tale-n nedeturnat traseu
ci o iau câteodată nedirijat de sinele meu
săltat de acel vârtej din Tine
ștergând norii ce se-nghesuie
de sub tâmplele albe-ale hârtiei
*
Tu spre mine cu jurăminte Te îndrepți
și încă nestrâns la piept eu te înfășor / te petrec
de-a lungul volutei cearcănului din ochelari
sau a cutei de lângă nas a obrazului meu drept
sau a zării oglindind chipul meu de copilot
pe direcția ducerii la târzie consacrare
pentru că nu văd alte motive / de ce nu ne-am îndrepta
spre alte miracole
MIRI totdeauna
când grădina Ta
are fântânile-n cer
nu doar pentru noi doi / eu și tu Scrisul meu
ci și pentru alți argonauți
ce caută Scrisul cu aripi tăioase / pene de aur
002230
0