"Trance" – 1846 rezultate
0.02 secundeMeilisearchAlexandra Alexiu
1 poezii, 0 proze
tranca vasile
romantic incurabil,autodidact,autor de proza si poezie
1 poezii, 0 proze
Vali Tranci
irelevant
2 poezii, 0 proze
andreea tranca09
vreau si eu steluta :(
10 poezii, 0 proze
Mondea Adrian
un fel de selfie... transcendentar. Cuvintele conturează. Cuvintele se conturează, dau naștere, un fel de „țesut” complex, învăluind stările, învăluind emisferele. Cuvintele se „regândesc” adesea într-un minunat vortex al trăirilor, coborând discret pe locurile intime, pe acea bandă a sufletului blocat în vibrație (...și distanța necesară pentru încă o sublimă respirație). Să fie poezia un spațiu vital al regăsirii? Sinele unui paradox în care am visat să avem o altă viață? Poate de aceea „curțile” noastre interioare nu ne aparțin. Nu au granițe. „Aleile” au devenit locuri de joacă, un panteon în jurul căruia nu există decât propriile noastre dorințe, senzații, eul creator și impactul psihic al nuanțelor. Dacă ar fi să investesc într-un selfie având ca fundal un joc teribil de ieșiri de urgență, unde „enclavele” intimității mele ar triumfa în ciuda mâinilor goale, aș putea, stenic, rupe marele pas al subconștientului, despărțit de oracole. Doar gândurile sunt umbrite de pleoape. Așa...
245 poezii, 0 proze
Ralph Waldo Emerson
Ralph Waldo Emerson (n. 25 mai 1803–d. 27 aprilie 1882) a fost un poet și eseist american, liderul mișcării transcendentaliste de la începutul secolului al XIX-lea. Ralph Waldo Emerson s-a născut în Boston, ca fiul reverendului William Emerson, un pastor unitarian provenind dintr-o familie de lungă tradiție pastorală. Cu timpul avea să se distanțeze de doctrinele apropiaților săi, formulându-și pentru prima dată filozofia transcendentalistă în eseul său „Nature” („Natura”). Tatăl lui Emerson, care și-a numit fiul "a rather dull scholar" („un elev cam greoi”), a murit în 1811, la mai puțin de două săptămâni de la aniversarea de 8 ani a băiatului său. Tânărul Emerson a fost trimis la Școala Latină din Boston în 1812, pe când avea doar nouă ani. În luna octombrie a anului 1817 Emerson a fost admis la Harvard și numit președintele bobocilor, o funcție care îi asigura cazarea gratuită. Emerson a primit o bursă, și, pentru a-și completa salariul infim, a dat meditații și a predat în timpul...
1 poezii, 0 proze
Emil Tudorache
Un maltrator de cuvinte, care simte nevoia să scrie (de la 10 ani) și nu știe ce scrie (nici la 25). Trecător printr-o facultate de jurnalistică și un master de comunicare (evident, la SNSPA), actualemente făuritor de site-uri. Atins de șansă la finele anului 2002 când am debutat în revista Convorbiri literare, recidivând în 2003 și 2004, de data asta, și în săptămânalul U.S.R.-ului din ziarul Ziua, ca apoi, epuizat, să iau o scurtă pauză de vreo 2 ani. Devenit membru cu acte în regulă al comunității poezie.ro (așa se numea pe vremea mea) la începutul anului 2002, martor la propria-mi metamorfoză de la simplu membru la tânără nesperată speranță apoi instigator la revoltă și mai apoi martir-dezertor iar la final anonim la -10 nivel, am căzut în capcana de a crede că această comunitate poate fi prima mișcare literară virtuală pentru care poezia transcede granițele cuvântului. Nostalgic după era mea, acum aproape dispărută, cu prieteni câștigați datorită acestei comunități cu care am...
104 poezii, 0 proze
Vlad Colceriu
Poezia este stilul literar care permite gândului să exploreze fără limite – un mediu unde spațiul, timpul și chiar bunul simț devin maleabile, deschizându-se în absolut orice direcție. Ea este suportul pe care cuvântul poate lua orice formă și crea orice conținut, transcendând convențiile și constrângerile obișnuite. Mai mult decât o simplă artă a cuvântului, poezia este un mesaj universal, un limbaj care poate exista independent de receptor. Cititorul poate fi oriunde sau nicăieri, iar prezența sau absența lui rămâne neesențială pentru existența poeziei. Poezia este, așadar, o manifestare a libertății absolute, un univers în care sensul se naște și se conturează liber, rămânând fidel doar sieși.
79 poezii, 0 proze
Walt Whitman
Walter Whitman (n. 31 mai 1819 - d. 26 martie 1892) a fost un poet, eseist, jurnalist și umanist american. Considerat „cel mai mare poet american” de către mulți pe când trecuseră doar patru ani de la moartea sa, Whitman este văzut ca primul poet urban. El a fost unul dintre reprezentanții tranziției de la transcendentalism la realism, opera sa arătându-se influențată de ambele curente. Opera sa a fost tradusă în mai mult de douăzeci și cinci de limbi străine. Walt Whitman este unul din cei mai influenți și controversați poeți din canonul american. Scrierile sale au fost caracterizate drept un „rude shock” („șoc puternic”) și drept „the most audacious and debatable contribution yet made to American literature” (cea mai îndrăzneață și discutabilă contribuție adusă până acum literaturii americane). Așa cum scrie Walt Whitman în „Leaves of Grass (By Blue Ontario's Shore)”, „Rimele și versificatorii pier... America își va justifica existența, dați-i timp...” Walter Whitman s-a născut pe...
53 poezii, 0 proze
Feru Emilia
Trandafirul tainic de Feru Emilia Trandafirul tainic m-a trezit într-o zi Eram doar eu în grădina-nmiresmată Miresme cu flori de câmp și trandafiri Ce mi-au pătruns în inimă și în ființa-mi toată. Cine știe dacă nu parfumul M-a făcut să tresar ca dintr-un somn de moarte, Cine știe dacă nu mormântul Mi s-a deschis ziua în amiaza mare? Și soarele orbit de a sa strălucire Vrea să-i facă loc prin umbra deasă Și, lăsând în urma ei doar iubire- Razele de aur ce o înconjoară. Albul petalelor îmi dau iar aripi Să zbor, să fug în lumea mare Și ca un transcendent al nemuririi Un înger sfânt îmi dă crezare. O lacrimă ce din adâncuri iese Ca un izvor senin al veșniciei Se prelinge lin printre petale Și curge ușor crescându-mi aripi… Plutind în seninătatea măreției Petalele ca o volbură limpede zboară Și-n calea lungă, dură a vegherii Infinitul dragostei o împrospătează. Trandafirul tainic m-a trezit într-o zi Eram doar eu în grădina-nmiresmată Miresme cu flori de câmp și trandafiri Speranță,...
8 poezii, 0 proze
Trance
de Cristian Podină
pe străzi prepuțuri și labii în mișcare căutându-se izbindu-se alunecând parelel cu frecări lascive cu ură cu deznădejde ce priveliște halucinantă nu există pe lumea asta nimic mai adevărat: peste...
TRANCEFORMER (Dual)
de Ionel Catalin Diaconu
TRANCEFORMER Dual To Elisa, my muse -I am the Traveler! he said and in the ninth nanosecond I saw him jumping a few lightyears further. -And I, your shadow! And I was by his side, at his feet....
TRANCEFORMER (Experiment)
de Ionel Catalin Diaconu
TRANCEFORMER Experiment There were many of them and they had gathered there for one purpose: to prove each other they were right. -We have created this spatial-temporal continuum to show you what we...
en-Trance
de Dacian Constantin
când mai vedeți pe stradă o femeie înaltă cu galene gri samsung teniși galbeni converse us made nu încercați să îi ghiciți privirea sub ochelarii de soare paul belmondo în vremurile lui bune sau...
Dance Me to the End of Love (Elders Care & Assyllum trance version)
de Bogdan Geana
dance me to the end of love, dacă binevoie;ti dacă ai dezvoltat fetișuri cu cărnuri căzute și cu accidente și cu remake-uri post-nucleare din și caii se împușcă, nu-i așa, cu noi bătrâni, senili,...
The Killer in Me
de Raluca
It was the cold shiver of sudden understanding that woke me from the trance: had I really done it or was it just my imagination? And with quivering arms I raised the gun, its barrel hot and smoking,...
rupe-te inimă
de bogdan sevra
rupe-te inimă și ține-mă în suspense am șasesutesel și bag dramînbais și dance dimineața-s tehno mai spre seară-s trance la amiază fluier și-mi prepar un ness rupe-te inimă și ține-ne în suspense...
fior de poezie
de FLOARE PETROV
revărs sensibilități din univers lăuntric despic obscuritățile cu trăsnet divin iluminez sufletul meu cu focul tantric viziuni strălucesc stări sublime devin. meditez la principii de trancendență...
Drumul spre Soare
de David Adrian Dinulescu
Prolog Un disc imens și roșu se iți de după orizontul unduitor al eternei mări. Deși o răcoare înmiresmată plutea în atmosferă, vietățile mai matinale îl însoțeau spre o dimineață plină de aur și...
Je ne regrette rien
de Ancuta Morar
regretul ca o întindere imaculată din care vulpile polare scot capetele la marginea lumii durerea desființată înlocuită pe rând de frică disperare apoi pacea în care nu ai nimic de pierdut un dor de...
