Căutare

"Unde și când m-am ivit în lumină nu știu, din umbră mă ispitesc singur să cred că lumea e o cântare. Străin zâmbind, vrăjit suind, în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare. Câteodată spun vorbe cari nu mă cuprind, câteodată iubesc lucruri cari nu-mi răspund. De vânturi și isprăvi visate îmi sunt ochii plini, de umblat umblu ca fiecare: când vinovat pe coperișele iadului, când fără păcat pe muntele cu crini. Închis în cercul aceleiași vetre fac schimb de taine cu strămoșii, norodul spălat de ape subt pietre. Seara se-ntâmplă mulcom s-ascult în mine cum se tot revarsă poveștile sângelui uitat de mult. Binecuvânt pânea și luna. Ziua trăiesc împrăștiat cu furtuna. Cu cuvinte stinse în gură am cântat și mai cânt marea trecere, somnul lumii, îngerii de ceară. De pe-un umăr pe altul tăcând îmi trec steaua ca o povară." (Lucian Blaga)

13 poezii, 0 proze

cristian oprea

IERTARE Am pe cineva,un prieten,care se simte atunci cand iarta ca o gaura intr-un zid. “E un zid inalt ? “,il intreb. “Mai degraba o ruina”,tine el sa-mi limpezeasca nedumerirea. “Si atunci ce-ti pasa,dragul meu,oricum o sa se prabuseasca intr-un fel, nu?”. “Mi-e frica”,spune el,”sa nu ma obisnuiesc cu spartura...” LINISTE “Cum poti sa traiesti fara DUMNEZEU?”,am intrebat-o. Paream amandoi dealtfel,destul de mirati de intrebarea mea.... “Traiesc si-atat,am un rost,o lume in jur de suportat,si as complica inutil jocul asta cu o pedeapsa in plus‘’,mi-a strecurat printre dinti aproape dintr-o rasuflare. O prapastie grea imbracase parca,de tot,cuvintele...Am insistat: “atunci de ce imi spui mereu ca ma iubesti?”. “Pentru ca vreau‘’,zise ea ridicandu-se de la masa,’’sa te stiu linistit...” SA NU DAI NUME RAULUI Sa ii dai buna dimineata,si sa-l trezesti la timp.Sa-l tii pe langa tine si sa-l asezi la masa.Sa nu-l vinzi.El te va cumpara oricum.Sa nu-l lasi totusi sa tuseasca cu zgomot.Iti...

2 poezii, 0 proze

Mihai Chiriță

... ochii porți vii ale sufletului ... Trăiesc pe www.biomateriale.ro și visez pe www.poezie.ro N.B. Interzis a se introduce texte din această pagină pe blog-uri personale, alte site-uri sau publicarea sub orice formă fără acceptul expres al autorului

83 poezii, 0 proze

Dinu Ruxandra

Un copil mare intr-o lume si mai mare. Privesc prin ochii vietii si traiesc pe meleagurile intunecate, privind pe geam de fiecare data cand o idee imi luceste mintea. Dezvolt nimicul in roade bine alese si le storc zeama in paharul de pe birou.

2 poezii, 0 proze

Negoita Dorin Laurentiu

21 de ani, in prezent student la geografie, macabru dupa cum spun unii oameni, sarcastic si unul din cei multi care traiesc pe acest pamant incercand sa-mi creez propria perfectiune imperfecta.

2 poezii, 0 proze

Alexandra Mihaela Munteanu

"Artiștii buni există doar în opera lor și, drept urmare, sunt cu totul neinteresanți în ceea ce priește personalitatea. Un poet mare, un poet cu adevărat semnificativ, este ființa cea mai lipsită de poezie dintre toate făpturile. Dar poeții inferiori sunt absolut fascinanți. Cu cât versurile lor sunt mai proaste, cu atât mai pitorească este înfățișarea lor. Simplul fapt de a fi publicat un volum de sonete de mâna a doua îi face irezistibili ca pesonalitate. Ei trăiesc poezia pe care nu o pot scrie. Ceilalți scriu poezia pe care nu îndrăznesc s-o transpună în viață"(Oscar Wilde - Portretul lui Dorian Grey). Sunt un copil de abia 16 ani(fac 17 în aprilie).Cu siguranța nu contează că sunt redactor-șef adjunct la revista "Adolescent" sau că am fost la multe olimpiade. Momentan tot ce ar putea conta e că îmi place să scriu, deși, recunosc, mi-e îngrozitor de frică să o fac. Poezia nu e punctul meu forte, dar nu aș putea să spun că excelez în proză. Probabil mă integrez în categoria de...

8 poezii, 0 proze

Bratu Ana Larisa

In maniera specifica lui Carl Gustav Jung, consider ca viata mea este o poveste a realizarii de sine a inconstientului. Am trait inca de cand imi aduc aminte de mine insami, o viata interioara cu intrebari autoadresate si cu raspunsuri, de cele mai multe ori neasteptate. Sunt un om care scrie din nevoia de a intelege aceasta lume de procese interioare si de a reusi de a reusi sa le reflecte in exterior. Incerc in mod constant sa-mi inteleg scopul in lume, iar nevoia de a scrie este o parte importanta a acestui scop. Am avut o lunga perioada in care am renuntat la scris, lucru care m-a ajutat sa ma inteleg, dar care m-a si rupt de mine. Acum am revenit la ceea ce unii oameni considera un dar, o sansa, dar si la ceea ce eu traiesc ca pe o nevoie spirituala: a-ti face un scop din a-ti pune in versuri lumea interioara.

37 poezii, 0 proze

Popa Raduca

Traiesc pentru ca asa a vrut altcineva - pe mine nu m-a intrebat nimeni. Dar imi convine. Traiesc de 16 ani. Destul ca sa-mi dau seama ce vreau, destul ca sa-mi dau seama ce simt. Si sa scriu. Scriu pentru ca simt. Si pentru ca traiesc. De ce traiesc? Pentru ca asta vreau acum. De ce? Pentru ca trebuie. De ce? Pentru ca simt. Si pentru ca iubesc. Si pentru ca vreau. Si pentru ca stiu. Si pentru ca vreau sa cunosc mai mult. Si pentru cei din jurul meu. De ce simt? Pentru ca altceva nu stiu sa fac. De ce? De ce nu? Mai, 2006

4 poezii, 0 proze

ancuta oprescu

"Locuiesc pe un munte și îmi trăiesc poemele" spune autoarea volumului “Apă de Ploaie” povestind despre calea deschisă de poezie spre întoarcerea la simplitatea și frumusețea lumii interioare . În anul 2010 volumul Apă de Ploaie al scriitoarei Anca Oprescu a apărut într-o ediție limitată,la Editura Innocenția din Iași. Pentru că poemele Apei de Ploaie i-au bucurat si i-au uimit pe cititori, în 2011, volumul a avut parte de o a doua ediție, înnobilată de albumul muzical al compozitorului Walter Dionisie, care, urmând linia senzuală și profundă a poeziei, a compus opt piese de o simplitate si o lumină surprinzătoare. Volumul de poeme și albumul muzical s-au bucurat de lansări de excepție la Sala Palatului - București, Club A - Contempora 3, Biblioteca “Ion Heliade Rădulescu “Târgoviște, Festivalul National Vlahia,Clubul Român Baden, Asociația Românilor din Viena,Biblioteca Județeană George Barițiu Brașov, Biblioteca ASTRA Sibiu, reunind poeți de valoare , muzicieni de excepție și stând...

4 poezii, 0 proze

Trăiesc pe gura unei găuri negre

de ILIE GRIGORE

Trăiesc pe gura unei găuri negre, așteptând în fiecare clipă să fiu înghițit, un biet meteorit, printre atâtea spelbe, pe care universul le-a stârnit, dar între timp învăț să mă dezic de tot ceea...

Ursul Carpatin

de Constantinescu Gabriel

Povestesc de parcă aș fi eu, dar la fel de bine pot scrie și la persoana a doua pentru că nu mai sunt eu, trăiesc o existență paralelă, fiind doar o unealtă folosită și aruncată la fier vechi, o...

Despre singurătate - I -

de Emil Iliescu

Despre singurătate „Cerul deasupra-ți schimbi, nu sufletul, marea trecând-o!” M. Eminescu Uneori, simțim nevoia să ascultăm povești. Povești despre locuri și oameni. Despre sentimente pierdute sau...

Dilemă

de Adrian Dorie

În urma scanării, la bordul navei spațiale ‘Mens Potentia 3’ s-a detectat existența unui virus cu viteză mare de răspândire, pe cale telepatică. Este vorba de o idee fixă ce perturbă grav, până la...

Dansul fulgerelor albastre

de Dragoș Vișan

Dansul fulgerelor albastre (O pădure virgină. Un munte hipnotizat. Creste prăjite de vara aceasta. Augustul se pregătește să se mărite cu toamna peste o lună. Înăuntru – răcoare. Suntem într-o...

scenariu

de Ioana Barac Grigore

generic azi voi ucide toate personajele război încheiat fără victorie lagărele se vor împăienjeni ecouri de crivăț celule pustii niciun ostatec niciun rănit nicio cucerire doar un tratat de pace umed...

Când taci prea mult te prefaci în stană de piatră

de Ruxandra Magdalena Manea

Soarele e o dungă în ochi care taie. Ușa cancelariei stă pe perete. E legată de coaste cu inele de fier. Inelele scârțâie. În inelele ei strălucește stingherită tăcerea sălii profesorale, așa cum nu...

deus ex machina

de Veronica Văleanu

Ah, ființele ramificate conviețuiesc fantastic cu ființele stratificate. Dumnezeu vine să le amestece numaidecât, că doar trebuie și el întrucâtva să mestece: fiecare tentaculă de-a lor are în vârf...

Grupaj de poezii publicat în revista Timpul

de Ciupureanu Dan

fetița care târa o păpușă nu plângea niciodată avea un carnețel în care trăgea linii când se uita spre cer și câte un vapor trecea pe deasupra ei fetița care târa o păpușă era foarte serioasă mergea...