Poezie
Trăiesc pe gura unei găuri negre
poezie
1 min lectură·
Mediu
Trăiesc pe gura unei găuri negre,
așteptând în fiecare clipă să fiu înghițit,
un biet meteorit,
printre atâtea spelbe,
pe care universul le-a stârnit,
dar între timp învăț să mă dezic
de tot ceea ce-nseamănă viață,
storcându-o de orice formă de esență,
până ce-o să devină echivalentul a nimic,
dând la o parte timpul, care-mi stă în cale,
lipsindu-mă de soare, stele și de lună,
ducându-mi zilele
și nopțile, ca-ntr-o cavernă,
în care numai sufletul îmi e lanternă,
astfel încât, atunci când totul o să se sfârșească,
să mă găsească gol,
să îi dau morții, drept obol, doar trupul,
fiindcă-am ars de tot pe dinlăuntru...
00609
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ILIE GRIGORE
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 105
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
ILIE GRIGORE. “Trăiesc pe gura unei găuri negre.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ilie-grigore-0018186/poezie/14188212/traiesc-pe-gura-unei-gauri-negreComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.