Căutare

Evadare (tablou blitz spre un îndemn) Astăzi vremea însorită și al vremurilor caier M-au pornit, din cremenire, dând tribut un fel de vaier După luni de amorțire și noian de supărări, Teamă aspră de prigoană și pericol de-amendări! Cea mai de ales ocoală e spre râul ce îl știu; Scurt îmi asuprii căluțul, bicla-n rol de bidiviu, Înspre *Hatia Domnească, unde stiu eu o răstoacă De era cuibar de pește, lăng-a mănastirii toacă. Ierburile ce-mi lipsiră din timpuri de ghiocel Îs noian de albastrele, cimbrul si-n tufiș acel Fir măcriș cu frunza acră, lăstărișul din zăvoi Ține mura-n înflorire, ne asteaptă, cred, pe noi. Greieri în concert-orchestră masacrând tăcerea luncii, Cucul, numărând strigarea, îmi menește restul muncii, Iar o cucă mai blajină, din aval, un straniu capăt Mă avertizează cinic c-am trecut spre-al vietii scapăt. O înjur si-i strig: „cucoaie, nu mai arde-n glas furii, **Probozenii, or blesteme, că vei răguși-n Florii! Și, oricât, zeloasă cioară, tu încerci ca să mă sperii...

20 poezii, 0 proze

Mircea Ivănescu

Mircea Ivănescu (n. 26 martie 1931) este un scriitor, poet, eseist și traducător român contemporan. A absolvit în 1954 Facultatea de Filologie (secția franceză) a Universității din București. A fost, pe rând, redactor la Agerpres, la revista „Lumea”, la Editura pentru Literatură Universală și la revista „Transilvania” din Sibiu. De la volumul de debut din 1968 și până la versurile recente, incluse în selecția „din periodice și inedite” a antologiei de autor Poesii vechi și nouă (1999), de-a lungul a peste trei decenii, poezia lui Mircea Ivanescu a rămas egală cu ea însăși, atât în ritmul producerii, cât și în calitatea ei estetică. S-a spus despre el că e un poet „care nu încape într-o antologie” (Ion Bogdan Lefter). Titlurile volumelor sale de poezii sunt banale, puțin spectaculoase. A scris poeme despre personajul Mopete, numele acestuia conține o anagramă a cuvintelor poet și poem. Este considerat a fi unul dintre cei mai importanți poeți români contemporani și un pionier al...

40 poezii, 0 proze

Ligia Pârvulescu

Motor: sunt tinerr duamnă am / puță de om serios / îmi place veșnicia de la buric în jos (G. Azstalos) Texte publicate în revistele: Oglinda Literară 2007 Arcada 2008 24:ORE 2010 EgoPHobia 2011 Feed-Back 2011 Litere 2011 Familia 2011 Negru pe Alb 2014 Din întâmplare, ca orice se întâmplă :) ...iar din 2009 m-am întâmplat mai rar pe-aici. Când am început să-mi revin, m-am temut că-mi voi pierde integritatea mintală. Îmi amintesc că mama voia să-mi citească dintr-o carte pe care i-o cerusem eu, "Dincolo de planeta tăcerii", de C.S. Lewis, dar timp de două-trei nopți n-am lăsat-o să-mi citească. Până la urmă am acceptat și, după ce am ascultat-o ceva mai mult de o pagină, am izbucnit în plâns. Mama m-a întrebat de ce plâng. Fiindcă înțeleg, i-am zis. Apoi m-am întrebat dacă voi mai putea să scriu vreodată. (J.L. Borges) Pe drumul lung de la pește, pasăre și maimuță până la animalul belicos al timpurilor noastre, pe drumul acesta lung la capătul căruia sperăm să devenim oameni și zei, nu...

213 poezii, 0 proze

iulian

roman,33 ani,locuiesc in frantade ceva timp, iubitor de frumos si adevar, admirator al Luceafarului poeziei romanesti din toate timpurile, inegalabilul Eminescu.Cred ca poezia poate face inca simtit mesajul sau, aducand mangaiere si speranta in inima omului.

1 poezii, 0 proze

veronica popa

Născută în 1973 în Oradea, îndrumată în tainele poeziei de profesorul meu Gheorghe Șuteu, tot de el tăbăcită cu timpurile verbului și cazurile substantivului, am absolvit Facultatea de Litere, licențiată în litere și teologie.În prezent sunt profesor de Limba și literatura română. Scriu sporadic doar atunci când o poezie mă bântuie insistent, altfel ele (poeziile) îmi fac vizite scurte pe care însă nu mă străduiesc să le materializez. Singura mea ieșire la public a fost participarea la Festivalul Național de Poezie Nichita Stanescu ediția 2005.

59 poezii, 0 proze

donisan irina oana

nu am o biografie speciala , scriu poezii .o vreme am crezut ca scrisul face rau si m-am oprit . Dar acum , la varsta mea si in timpurile traite , poezia inseamna purificare

5 poezii, 0 proze

George Călinescu

George Călinescu (n. 19 iunie 1899, București — d. 12 martie 1965, Otopeni ) a fost un critic, istoric literar, scriitor, publicist, academician român, personalitate enciclopedică a culturii și literaturii române, de orientare, după unii critici, clasicizantă, după alții doar italienizantă sau umanistă. Este considerat drept unul dintre cei mai importanți critici literari români din toate timpurile, alături de Titu Maiorescu sau Eugen Lovinescu. Își semnează întotdeauna articolele cu pseudonimul G. Călinescu, după o modă destul de răspândită în perioada interbelică. A fost profesor universitar la Facultatea de Litere din Iași și la Facultatea de Litere și Filozofie din București, în două etape. Devine conferențiar al Facultății de Litere al Universității din Iași în 1937, la un an după moartea predecesorului său, Garabet Ibrăileanu, unde predă cursuri de literatură și de estetică. În 1944 devine profesor titular la Universitatea din Iași și un an mai tîrziu, din 1945, devine profesor...

18 poezii, 0 proze

Mihail Sadoveanu

Mihail Sadoveanu (n. 5 noiembrie 1880, Pașcani - d. 19 octombrie 1961, București) a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician și om politic român. Este considerat cel mai mare prozator român din toate timpurile, fiind supranumit Ceahlăul literaturii române. Părinții lui Mihail Sadoveanu au fost avocatul Alexandru Sadoveanu din Oltenia și Profira Ursache, fată de răzeși. Urmează gimnaziul "Alecu Donici" la Fălticeni. În timp ce studia la gimnaziu, în 1896, intenționează să alcătuiască, împreună cu un coleg, o monografie asupra lui Ștefan cel Mare, renunțând, însă, din lipsă de izvoare istorice. Urmează apoi cursurile Liceului Național din Iași, iar la București studiază dreptul. Debutează în revista bucureșteană Dracu în 1897. În 1898 începe să colaboreze la foaia Viața nouă alături de Gala Galaction, N.D. Cocea, Tudor Arghezi ș.a., semnând cu numele său, dar și cu pseudonimul M.S. Cobuz. Se stabilește la București, în 1904, se căsătorește, și va avea unsprezece...

6 poezii, 0 proze

Brel Jacques

Jacques Brel, născut Jacques Romain Georges Brel (8 aprilie 1929, Schaerbeek (Belgia) - 9 octombrie 1978, Bobigny (Franța)) a fost un cantautor, actor și realizator de film belgian de expresie predominant franceză. Datorită calităților literare ale versurilor sale a fost considerat de asemenea poet. Într-un sondaj din 2005 a fost desemnat de publicul francofon din țara natală drept cel mai mare belgian din toate timpurile. Brel s-a născut în Schaarbeek, Belgia, un cartier din Bruxelles, dar a trăit o bună parte a vieții sale la Paris. A murit la Bobigny, o suburbie a Parisului și este înmormântat în Insulele Marchize, alături de Paul Gauguin. Născut dintr-o familie de industriași flamanzi (catolici), ca cel mai tânăr dintre doi frați (celălalt, Pierre, cu 5 ani mai în vârstă, nu i-a împărtășit atracția pentru muzică), nu a arătat interes pentru afacerile familiei ci mai degrabă un apetit pentru cultură. După absolvirea școlii primare, în 1941 este înscris la colegiul Saint Louis,...

1 poezii, 0 proze

Timpurile lungi

de ovidiu todoran

Ne vedem o dată pe săptămână, îți întorci privirea-n goluri de apă, singur mă arunc în timpurile lungi. Le-ncarc cu ce m-am dorit dinainte, cuvintele nopții, iar repetate. Două Fecioare se privesc în...

sirop de tuse

de George Pașa

o arsură în gât. la o lungime de braț, inima ta precum orașul în trafic intens. adu-ți aminte că există muguri de plop și-o amărăciune de seară, că e suficient să tușească un măgar, și zece acoliți...

GRÃDINA PARADISULUI

de Elena

„De mult pe când Dumnezeu făurise întreaga grădină a paradisului suflând viață asupra unui bulgăre de tină, întâiul om își ducea zilele lungi și triste printre florile și păsările care încercau în...

Frați de suferință

de Viorel Darie

Frați de suferință Misionarul valdenz Lucas avea cea mai mare bucurie când, în lungile pelerinaje peste munții Apenini, reușea să ajungă la acest popas minunat, de unde avea o priveliște...

Aoleu

de Wolfgang Klein

Aoleu, Ce fund fermecător! Nu puteam să-mi iau ochii de pe fundul din fața mea. Parcă se lipiseră pe bucile seducătoare care se mișcau excitant dintr-o parte în alta. Erau așa pline de farmec, încăt...

Ora de Gramatică

de qasman

În orele ce urmează, O să-nvățăm la Gramatică, Dragi copii, Niște lucruri fantastice despre Timp. Nu chiar aceleași ca la Astrologie, Pe care o sa le învățăm, Dragii mei, Abia mîine. În Trecut, Care...

În România acest mod de a fi nu este de loc ciudat

de Anton Potche

Profesorul emeritat de pedagogie școlară de la Universitate din München, Helmut Zöpfel , își face griji de starea de sănătate a germanilor. „Ne îndreptăm spre cea mai mare catastrofă a sistemului...

Atelier

Doresc României alte timpuri

de Dragoș Vișan

Doresc prima oară să fiu cu iubita într-un gând copilăresc, să ieșim amândoi într-un landou dublu, pe alei și prin parc la pitici. Iubită-mea cântă acum. Ce mâini lungi, iar chitara… răsună! - Uite...

Oră de gong

de Iulia Elize

aș fi vrut să îți mai spun ceva acolo chiar lângă temple odată priveai cu mine cum se arcuiesc pagodele îmi spuneai "draga mea, vezi cum s-a adunat polenul pe fiecare dintre cele șapte terase" nu,...