Timpurile lungi

Ați încercat ceva specific pașadinelor. Nu știu dacă este o întâmplare sau chiar ați citit acele textulețe ale mele. Ultimul vers este ceva mai scurt, de doar 10 silabe, nu de 11.
Sunteți a treia persoană, după mine, care încearcă acest tip de poem; celelalte două, atunci când pașadinele nu aveau această rigoare prozodică, versul fiind liber (măsură inegală). Dacă v-ar fi reușit și ultimul vers - care, de altfel, respectă cerința de a fi sintetic / concluziv - aș fi dat și o bilă albă. :)
Excelsior!

Revin. Cred că în ultimul vers ați putea adăuga adverbul ”lung”. Nu se schimbă nimic, chiar devine astfel mai evidentă relația cu „timpurile lungi” („clipele lungi”, cum le spunea regretatul nostru coleg Ioan-Mircea Popovici). Adică așa: „Două Fecioare se privesc lung în ochi.” Și iese și măsura de endecasilab.
Doar o sugestie.

Rog să fiu scuzat pentru revenire, dar, luat de aspectele ce țin de tehnica literară, am omis să spun de pleonasmul „iar repetate”. Aș zice: „Repetate sunt cuvintele nopții”. Nici așa nu se modifică sensul, ba cred că versul devine mai poetic.