"Te Deum" – 20202 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
BDBabette Deutsch
S-a născut în 1895, la New York City. A ținut prelegeri asupra “Poeziei secolului douăzeci” la Universitatea din Columbia. Babette Deutsch este autoarea mai multor volume de poezie și critică literară. A tradus din opera lui Pușkin, Rilke și alții. Pentru operele sale literare a obținut numeroase premii, precum și titlul de Doctor honoris causa. E membră la National Institute of Arts and Letters și e considerată a fi decana literelor americane. A fost căsătorită cu scriitorul A. Jarmolinski. Poemele Babettei Deutsch au fost înmănuncheate în volumul “Selected Poems”. Caracteristic pentru opera autoarei este stăpânirea de sine în fața emoțiilor de tot felul cu care te întâmpină viața. Lirica ei dramatic picturală oferă momente ale vieții de fiecare zi, din care străbat convingerile și experiența sa, dar fără sentimentalism. Poemele, exemplare în sens clasic, înfățișează aspirațiile unui adevărat artist. Pe lângă harul poetic, ea deține și forța de a-și struni poezia, însușindu-și...
1 poezii, 0 proze
petrescu veronica mihaela
gandeste-te la tine si la mine, la noi ca la un bulgare de nea si apoi realizeaza ca ne contopim si topim impreuna
1 poezii, 0 proze
MKMiron Kiropol
s-a născut la 29 octombrie 1936 - București "Cuminte cititor îti promit ca aventurile acestea te vor lega nu numai de lumea terestra, ci nazdravan de lumea cealalta, daca vei avea rabdare sa le urmezi. Cred ca descrierea lor te va apropia de asemenea de scriitorul acestor rînduri ce te binecuvînteaza pe tine, dar mai ales pe acela care l-a împins în prapastia oraculara a scriiturii (Miron Kiropol)" Miron Kiropol e un capitol aparte al literaturii romane. Plecat demult din tara ("transfug" al comunistilor), dupa peregrinari prin Europa, stabilit in Franta si devenit poet de expresie franceza, nu-si tradeaza in nici una din limbile operei sale filonul orfic, viziunea esentiala despre om ca fiinta implicata in Dumnezeire, chiar daca balanta mantuire-decadere este rareori echilibrata. Evident, poezia lui Miron Kiropol e una a insistentelor raportări la lumea fizică, tensionată de reflectarea subiectului în oglinda oarbă a lucrurilor, care-i redă candoarea specifică, adică una lirică: "Mă...
5 poezii, 0 proze
ITIonelia Tugui
Suferința nu însumează altceva decât momentul unic în care se instalează. Apogeul ei este demn de a fi simțit și atât, căci orice intenție de a povesti sau reaminti de acel moment va fi degradantă. Vei vrea să povestești a doua zi cuiva, și mânat de dorința de a expectora acea trăire înecăcioasă, îți vei căuta cuvintele potrivite. Și chiar de cuvintele nu ar fi cele potrivite, chiar de ai exagera, tot nu o să te înțeleagă nimeni, căci a simți nu este egal cu a povesti. Vei fi privit cu o milă tâmpă, zi mersi și de aia, și cel din fața ta te va considera patetic sau mincinos sau nebun sau câte puțin din toate. Agonia acelui moment nu înseamnă nimic din ceea ce dai afară atunci când povestești, sau din ceea ce explodează poate fără voia ta, ci înseamnă să realizezi că esti un Cineva pe care nimeni nu îl va putea vreodată înțelege, și din acest motiv să te suporți și să te asculți pe tine însuți. A povesti ceea ce suferi este o ofensă la adresa acelor simțiri, căci interiorul nimănui nu...
14 poezii, 0 proze
ATAlexandra Alb Tătar
~ n. 15 iulie 1981 ~ locuiește în Tg. Mureș ~ psihoterapeut/ profesor psiholog ~ licențiată a Facultății de Psihologie, Universitatea din București; Master în Psihodiagnostic, Consiliere și Psihoterapie; Formare în Psihoterapii cognitiv-comportamentale; Formare în Psihoterapie pozitivă ~ e-mail: alexandratatar@gmail.com * dă-mi un nume ce-a adormit într-o barcă plutind înspre ceruri în noapte cum te caut esență de mult dinainte s-o știu te zbăteai printre șoapte ** aș fi o poveste fără sfârșit și toți ar cunoaște-o fără s-o citească o carte scorțoasă din care-ar cădea albastre petale de nu-mă-uita *** când te trezești în penumbra umană privește mâinile ce modelează chipul pseudooamenilor oamenii se cunosc după problemele pe care le sculptează dimensiunea forma spiritul singurul algoritm inalterabil cioplit doar din lumini **** suprarealitatea se pedepsește cu închisoare în demență e o infracțiune asupra minților ce nu au inocență nici înălțimea s-o atingă lărgimea s-o cuprindă lumina...
148 poezii, 0 proze
Culidiuc Andrei
Nu sunt perfect,nici nu vreau, nici nu pot…Sunt incapatanat si imi place asa cum sunt… Si daca nu`ti convine eu n`am sa plang ! Ma Urasti? Problema Ta. Ma Copiezi? Nu`mi Ajungi Nici Pana La Picioare. Ma Iubesti? Ce Bine.Si Eu Pe Tine… Un Sfat? Nu Te Lua De Viata Mea. te-am Amagit? ScZ.N`a Fost Cu Intentzie. te-am Insultat? Foarte Bine.Meritai. te-am Jignit Cand Nu Era cazu? Iarta`ma… Ma Invidiezi? Incearca Sa Fi Mai Bun…Ce Te Intereseaza? Ai Zis Ce`ai Vrut? O Sa Si Ascultzi Ce Nu Vrei. Ca Sa te Multzumec? N`o Sa Ma Schimb Never` Rau? Cu Cine Merita. Tzi-am Zis Ca Te Iubesc? Am Fost Sincer… Bunul Meu Simtz? Depinde De Al Tau…. Copilaros? Da.Pentru Ca Asha Vreau. Matur? Cand Vreau. Prietenii Mei? Cei Mai Tari Oameni.Vrei Sa`mi Fi Prieten? Demonstreaza Ca Meritzi… Te Urasc? mi-ai Dat Motive. Ignoranta? Cand Nu Vreau Sa Vorbesc Cu Tine...
3 poezii, 0 proze
GBGeorges Brassens
Georges Brassens, né à Sète, Hérault, le 22 octobre 1921, mort à Saint-Gély-du-Fesc, Hérault, le 29 octobre 1981, est un poète auteur-compositeur-interprète français. Il mit en musique et interpréta, en s’accompagnant à la guitare, plus d'une centaine de ses poèmes et ceux d’autres poètes dont Paul Fort. Il enregistra de 1952 à 1976, 14 albums. Il reçu le Grand Prix de poésie de l'Académie française en 1967. Il est l’auteur des chansons: Les Copains d'abord, Chanson pour l'Auvergnat, Bancs publics, La Mauvaise réputation, Je me suis fait tout petit, L’Orage, Dans l’eau de la claire fontaine, Les Trompettes de la renommée, Supplique pour être enterré à la plage de Sète, La non-demande en mariage, Mourir pour des idées et, sur un poème d’Antoine Pol, Les Passantes. Georges Brassens est né dans un quartier populaire du port de Cette (le nom de la ville ne sera orthographié Sète qu’en 1928). Dans la maison familiale[1] il est entouré de sa mère Elvira, de son père...
8 poezii, 0 proze
scripcariu alin
te iubesc si iubirea mea o va aduce vantul pana la tine...ma iubesti si iubirea ta o va aduce ploaia pana la mine!
7 poezii, 0 proze
be
Te caut cand ma caut!Si fara tine am,doar zambetul de gheata al celei fara hram!
5 poezii, 0 proze
PCPerdaica Andreea Claudia
Gadeste-te la mine ca la o stea desprinsa din tine si dusa in intunericul fara fund.
30 poezii, 0 proze
Te Deum
de Ionut Demetrescu
Sunt inca treaz, si gandul mi-e plin De rugi desantate , cantate in gol... Silabe murdare... .Cu dreapta ma-nchin Ca sa tin pasul cu vaietul sterp Cu imunul de slava barbar si meschin. Cum ai putea...
te deum
de Maria Nicolescu (Balan)
pe oameni ajungi să-i cunoști doar în momentul acela din urmă când îți lasă frenetic respirația în palme - un abur pe care li-e greu să-l mai poarte luându-ți în schimb certitudinea că pământul e o...
Portretul lui Portretul lui Fior L. Gri. Te deum
de Luminita Suse
desculță pe margine de fereastră cu genunchii la piept a câta oară frigul îmi țese rochie albă de noapte de la umeri până la orizont ninge cu bumbac criogenic tâmplele lui ucid nesomnul în poală...
Lupta cu ingerul
de Jacques Prevert
Nu te duce. Totu-i dinainte aranjat meciul e trucat si cand o s-apara el pe ring invaluit in fulgere de magneziu vor intona asurzitor un TE DEUM si-nainte chiar de te-a scula de pe scaunul tau ei au...
De 1 Decembrie
de Ana Urma
haijin veteran – bernă pentru tricolor un ciot de cireș vestonul ținut de câteva medalii – onorul din jilț Te Deum în zori – înalț o rugăciune pentru țara mea
craigh na dun
de Ioan Grigoraș
„femeia este muzica rătăcită în carne” Emil Cioran când te voi pierde să-ți amintești că undeva în ungherele inimii mele împietrite plouă o să-ți traversez gândul într-o fracțiune de secundă ca o...
ne despărțim
de Virgil Titarenco
umbrele degetelor mele răsfiră vîntul promisiuni deșarte amăgesc nisipul rece al mării nu vei fi iubită niciodată niciodată îi șoptesc dar nu vei mai suferi frigul îngînă un te deum nesfîrșit în...
rapsodia culinara
de Felix Onofrei
ananasul despicat in aurii litere de-o șchioapă, nucile râșnițate exact ca-n vechea rețetă, dulcea miere, stafidele pline de soare, afrodisiacă ambră alături de colțare cu iubire generează Te...
Sanctuarul lui Asklepios
de Luminita Suse
acropolis kalimera Hestia își maculează genunchii în ace de pin Argestes răscolește azalee sălbatice noi doi urcând mână în mână ostatici voluntari ai aparatului foto bolnavi de ruine și rodii aici...
Sihastrul
de Emil Iliescu
Molcom tremură apa pe pietrele de munte O crudă anatemă se zbate printre sfinți Anahoretul palid, cu pletele cărunte Azi își botează trupul în apa din părinți Acvilă-i imperială ce stă pe vârf de...