Portretul lui Portretul lui Fior L. Gri. Te deum

Luminița Suse, căutarea înălțimilor o regăsesc în multe din versurile tale, ți-e la îndemână, dar aici e atât de aproape de sufletul meu: \"pasărea intră la loc în mine plutesc
întotdeauna am avut zborul
la îndemână
și brațele lui
arcă\".

luminița, tu ai un stil înalt constituit, din perspectiva unghiului de vedere al creatorului între tendințele spiritului și fantasmele intelectului. acest poem definește personajul prin ideile pe care le are, prin reflecțiile morale și filosofice. mai pronunțată fiind prima categorie. mi-a plăcut acest fel de a gîndi altfel lumea prin comuniunea dintre spiritul uman și albul imaculat în plină expansiune după limitele privirii, precum și libertatea zborului.
un moment am avut doar a menționa. deși sunt separate prin amplasarea în versuri, dacă-i să citești rapid versurile 10-11, se simte stridența în \"inimă_mă arunc\". oricum e ceva strict relativ. dacă-i de făcut o scurtă pauză între versuri, totul e super ok.

este magnific. cu drag,

Vă mulțumesc pentru păreri. Katy, ai dreptate.

iasomia se agata de bradul verde pana i vor creste aripile albe iar porumbelul sta la mrigine de fereastra prividu-ma.
nu cumva ai fost tu pe aici in dimineata aceasta cu vreun mesaj divin sau ai venit sa iei un ram de maslin din curtea casei mele?
la multi ani luminta suse
cu stima

si eu apreciez finalul prin imbinarea zborului ca atribut propiu, cu al arcei ca atribut al sustinerii, al transportarii prin aceasta lume
Lumina in aceste zile alaturi de cei dragi.
setafn