"Tavanul puterii" – 1855 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
GPGrigore Popovici
Grigore Popovici, țăranul-rapsod din comuna Rădășeni, și-a lansat al doilea volum de poezie. Sub titlul "Poezii patriotice și pamflete în clocot", poetul octogenar își revarsă nemulțumirea față de peisajul politic al începutului de mileniu. Mare parte din titlurile celor 90 de poezii și pamflete sînt sugestive pentru mesajul pe care Grigore Popovici îl transmite cititorilor: "Simptomele României", "Balada FNI-ului", "Moțiunea de cenzură", "Balada unui politruc", "Parada medicilor", "Pamfletul votului din 2004" etc. Născut în 1923, Grigore Popovici a fost un elev foarte silitor, chiar un autodidact, însă, pentru că tatăl său a fost membru în Partidul Gărzii de Fier, a fost fie nevoit să renunțe la școală. Năzuințele sale de a continua liceul și formele superioare de învățămînt s-au spulberat. După participarea la cel de-al doilea război mondial, deznădejdea autorului a fost amplificată de calvarul comunist. "Inspirat de dezastrul țării, am început să aștern pe hîrtie versuri contra...
3 poezii, 0 proze
GCGeorge Coșbuc
George Coșbuc (n. 20 septembrie 1866, Hordou, comitatul Bistrița-Năsăud, azi Coșbuc, județul Bistrița-Năsăud — d. 9 mai 1918, București) a fost un poet român din Transilvania, membru titular al Academiei Române din anul 1916. George Coșbuc s-a născut al optulea dintre cei 14 copii ai preotului greco-catolic Sebastian Coșbuc și ai Mariei, fiica preotului greco-catolic Avacum din Telciu. Copilăria și-o va petrece la Hordou, în orizontul mitic al lumii satului, în tovărășia basmelor povestite de mama sa. Primele noțiuni despre învățătură le primește de la țăranul Ion Guriță, dintr-un sat vecin, despre care Maria Coșbuc auzise „că știe povești”. De la bătrânul diac Tănăsucă Mocodean, Coșbuc învață a citi încă de la vârsta de cinci ani. Poetul și-a început studiile la școala primară din Hordou, în toamna anului 1871, pe care, din motive de sănătate, le întrerupe după clasa I. Din toamna anului 1873, pentru clasele a II-a și a III-a, urmează cursurile școlii din Telciu, comună mare pe Valea...
102 poezii, 0 proze
Tavanul puterii
de Silviu Somesanu
Ceața se lipește de frunzele copacilor pe frunte nu lasă urme. Ochii se lovesc ca de un zid înțelegem cum vor să o despice. Orologiile nu mai suportă rămân în urmă, timpul de astăzi se grăbește fără...
Cai ascunse: O veste ingrozitoare
de George Olah
\"Timpul se joaca mereu cu noi, fara a ne lasa un moment de liniste. Nu putem trai in trecut, din amintiri, pentru ca in curand acestea nu vor mai exista. Nu putem trai in viitor pentru ca vom fi...
Cadere din podul casei Usher
de Dragos Angelescu
Aseara ardeau in valvatai peretii mintii mele. Din cauza unei stari febrile se aprinsese imaginatia. Apoi, candva, pentru ca pierdusem timpul pe undeva pe unde erau si pompierii, am auzit un zgomot...
Dintr-o răsuflare
de Laura Cozma
Copilul închide ochii și sare. Căpița de fân e un piept cald de mamă. Acoperișul, trambulina cea mai înaltă ascunde sub poalele-i roșii saci de tărâțe făină și nuci cerge de cânepă cu bobi albi și...
Despre sfinți
de marius nițov
Privea tavanul alb, o bucată de cer din care au plecat toate făpturile protectoare, că uneori chiar întreba dacă nu era păzit de fericire, inclusiv îngerii. În limbaj teologic, fapta asta era...
Umbre pe tavan
de Valentin Boeru
Umbrele inundă tavanul mișcându-se amețitor. E dimineață și de afară pătrunde în răcoarea curată din cameră zumzetul albinelor plecate după treabă. Ciripitul vrăbiilor aflate în dispută veșnică...
Morfitul
de Cantoriu Alex
„Explozibilul cel mai puternic nu este toluenul, nici bomba atomică ci ideea omenească”. Grigore Moisil 2012, Undeva prin Decembrie Orașul Meu Ora 06:15 Îmi simțeam picioarele reci. Ochii deși grei...
power off
de Vasile Munteanu
sting televizorul și cu ochii în tavanul alb pe care memoria proiectează chipuri înregistrate reflex caut o motivație evenimentelor cărora indirect le-am fost martor: politicienii sunt foști...
Adevarata cale
de Cîrciu Alexandra
Stau tolănită în pat si privesc fix tavanul întunecat al camerei, mă plictisesc îngrozitor. Gândul îmi zboară către clipele fericite, petrecute împreună, dar acum el e departe. Poate și el se...
Normalitate
de adrian G
Din umbre începe să se contureze tavanul atât de cunoscut al camerei. Am deschis ochii rapid, fără să forțez nici un alt mușchi al feței, iar acum ochii mi se obișnuiesc cu întunericul. Imediat după...
Cartea lui Rafael XXIII
de Ionut Acrudoae
XXX Cezara deschise ochii și privi tavanul cenușiu și pătat. Pânzele de păianjen din colțurile camerei formau insule de viață parazitară, însă Cezara părea că ea însăși infestase această lume. Cezara...
cântec de corazon
de Fluerașu Petre
vom elucida misterul cu ajutorul iubirii îți mulțumesc pentru că mă faci să mă simt singur tot mai puternic Nicaragua zâmbește în spatele unui val maroniu pretutindeni uragane nimic nu se încălzește...
Jeleu de sânge
de Cătălin Ionașcu
Mi-e grea dimineața Când mă trezesc din disperarea Zilei de ieri; Istovit de puteri Mă joc parcă singur printre cadavre Uitând iluzia-ntre dualități macabre. Parcă diferența om-lup Ar mai conta Când...
copilul din flori
de LaurA MusaT
Abia mă trezisem și mi se părea că tavanul este mult mai sus ca de obicei, că albastrul peretelui din stânga făcuse rocada cu orange-ul din dreapta. “Mai e camera mea?!” mă întrebam ca un om care...
Șfârșit
de Vasluianu Ec.
În patul de fier stă și zace acum Piciorul stâng nu vrea Să-l mai vadă pe cel drept Mâna dreaptă de după masca de urs sângerănd Bătăile inimii au încetat demult Furnicile au invadat felia de pâine cu...
Amor de bucătărie...
de Matei Danut Alexandru
Într-o bucătărie cu mobilierul demodat, Pe-o masă, cu capacul dat, Sta și privea tavanul paientat, O margarină, care venea de la săpat! Arsă de soare, și palidă c-a transpirat! Ofta și sufla din...
Murdar albastru
de Novicov Mihai
Notele plangeau in surdina Au trecut ore...zile parca Batranul priveste fix in tavan Parca asteapta atingerea vietii Un fluier cioplit din nori Incearca a-i evada din stransoare Sa se alatureze...
Repetarea și clișeul
de Alexandra Ghita
Simt că înnebunesc într-o lume de hârtie. Totul se rupe. Se aud decibelii puternici și recunosc, îmi este frică. Într-o cameră cu pereții din hârtie lucioasă te vezi în umbre înșelătoare, parșive. Mă...