"Spre nepăstrare" – 20363 rezultate
0.01 secundeMeilisearchflorian abel
-Nascut intamplator si definitiv la 27-11-1962, ca cetatean al planetei, de nationalitate etnica, din care tara n-am plecat niciodata, spre cinstea mea si nepasarea compatriotilor. -Mort in mai multe randuri, cea mai lunga moarte - in cadrul unei casnicii de 15 ani, renascut de curand, cu o mare uluiala cum ca viata a mers inainte, ca lumea exista, traieste si scrie, chiar si fara mine, deci, se poate! -Executat tot felul de munci, de la cele de jos pana la cele si mai de jos, in afara de cele pentru care am fost calificat. Evolutia spiritual-politica: -'62 - '89, mai nimic, descoperit poezia, certitudini mare viitor, speriat, fugit. - '89 - sperat - '90 - '92, vazut sarle functii conducere, dezamagit - '92 - '96, scarbit - '96 - '2000 - scarbit in continuare - '2004 - renuntat a mai spera, rezumat la a-njura - '2008 - descoperit Agonia, redescoperit scrisul abelflorian@yahoo.com mess: cronopy_fi
188 poezii, 0 proze
Gabriel Negoescu
cazand spre inalt isi plange condorul singuratatea
3 poezii, 0 proze
VDVrancianu Diana
Privesc spre cer si zambesc intunericului... Privesc spre intuneric si surad cerului. (Scuze pt lipsa semnelor diacritice :D )
7 poezii, 0 proze
muresan florin
...alerg spre tinta
4 poezii, 0 proze
DCDumitru Ciprian
in cautarea drumului spre...viata...
22 poezii, 0 proze
ACAlexandrina Chelu
Fiinta mea este conceputa spre a crea, spre a aduce pe fata oamenilor un zambet si o speranta. Nimic nu-mi doresc mai mult decat fericirea pe chipul celor dragi - asta ma face fericita.
5 poezii, 0 proze
ILIrina Luz
Sunt in drum spre maturitate.
3 poezii, 0 proze
Maftei Florentin
Evadare (tablou blitz spre un îndemn) Astăzi vremea însorită și al vremurilor caier M-au pornit, din cremenire, dând tribut un fel de vaier După luni de amorțire și noian de supărări, Teamă aspră de prigoană și pericol de-amendări! Cea mai de ales ocoală e spre râul ce îl știu; Scurt îmi asuprii căluțul, bicla-n rol de bidiviu, Înspre *Hatia Domnească, unde stiu eu o răstoacă De era cuibar de pește, lăng-a mănastirii toacă. Ierburile ce-mi lipsiră din timpuri de ghiocel Îs noian de albastrele, cimbrul si-n tufiș acel Fir măcriș cu frunza acră, lăstărișul din zăvoi Ține mura-n înflorire, ne asteaptă, cred, pe noi. Greieri în concert-orchestră masacrând tăcerea luncii, Cucul, numărând strigarea, îmi menește restul muncii, Iar o cucă mai blajină, din aval, un straniu capăt Mă avertizează cinic c-am trecut spre-al vietii scapăt. O înjur si-i strig: „cucoaie, nu mai arde-n glas furii, **Probozenii, or blesteme, că vei răguși-n Florii! Și, oricât, zeloasă cioară, tu încerci ca să mă sperii...
20 poezii, 0 proze
SShalom!
M-am născut odată,spre sfârșitul unui anotimp sau mai bine zis la ingânarea dintre două anotimpuri...vara si toamna....Poate a fost o zi ploioasă sau o zi calduroasă....nu mai stiu....si nici nu conteaza ....dar stiu că Dumnezeu în bunătatea LUI, atunci a scris în Cartea Vieții și numele meu.....am luat ființă într-o lume în continuuă degradare dar nu cu scopul pentru a mă degrada împreună cu ea ci cu scopul de rămîne vertical în Cuvântul Aceluia care mi-a dat viață!!!
1 poezii, 0 proze
AA.V.
Am deschis ochii spre lume într-o oarecare zi de luni. Desi m-am nascut cu acordul parinților, am plans în semn de protest fata de cruzimea cu care am fost "integrata" în respectabila societate. Am urmat scoala generala fara prea multe proteste și m-am trezit în liceu.Mi-am petrecut cei 4 ani de "liceana" visand și aspirand la titlul de studenta fara sa fac insa nimic concret pentru ca visul sa devina realitate. Am ajuns și studenta, am fost și absolventa și acum, ironia sortii, sunt salariata...Toata viata mea de pana acum s-a desfasurat cu acordul parintesc cu care am si intrat în viata. Spre mirarea mea înca traiesc, deci atat.
1 poezii, 0 proze
Spre nepăstrare
de Eugen Galateanu
Acolo unde mate te scoală din morți Acolo unde mai e puțin și se face lumină Acolo unde greața se ridică ca un nor roz Deasupra orașului de câini jupuiți pe două picioare Acolo unde aluneci, încet,...
”High tech”...
de Daniel Aurelian Rădulescu
… natura, inspirată în bronhii, caldă ca o cataplasmă pe cornosul derm, sau rece în felieri ca de înfipte lame până la oasele ieșite fiare înspre afară, privită în lăcrimat de ochi zdrobiți de raze...
Nepasare
de Dedu Alina
Ceață. Și fum Și stropi de ploaie. Ploaie amară de sudoare. Trece trenul. Prin fumul gros Călătorii aleargă Spre nepăsare. În ceața deasă, O mână întinsă Cere îndurare. N-o vede nimeni! Zi de toamnă...
Neincetatul neinteles
de Dana Surubariu
Merg spre nepasare, neconvinsa Si nu stiu ce voi castiga, pierzand, Intre acum si niciodata sta intins Firul pe care pendulez, sperand. O lume generoasa si spontana, vreau, Dar forta care rasplateste...
Toamna
de NIMENI
Nu pot face pasi Spre nepasare Sufletul mi-e prizonier Tacut ... Umbra care am fost Incet dispare Intr-un viitor ajuns trecut ... Timpul mi-e pustiu Aproape galben Bate vantu frunzele de nuc De...
Ritm Amorf
de Andreea Chilut
Ritm amorf. Condus spre nepasare De-un soc ivit, Din tanara dorinta, Strapunge hula buzelor, Cu o secunda… Spune-mi ce sti... Ce dor… Ce buza.. Ce nor… Ce strop.. De ce canti… Cu buzele tari Al tau...
Mai stii Costele?
de Catalina Stanescu
Mai stii,cand iti rostogoleai Privirea ,peste cuvintele mele mototolite? Le pipaiai lacom cautandu-le forma, Pe muchia frazelor transparente Si-mi taiai aripile de fiecare data Cand incercam sa-mi...
are viață
de Roxana-Adina Stroilescu
spune-mi că nu-i ridicol să aștept cursuri de zi, ca o gestație când toate rătăcirile se îngrămădesc într-un aer bârfit cu episoade ieftine și pantaloni dungați am greșit trebuia să scriu cu literă...
Rătăcire
de Constantin Rusu
Stropii de ploaie sunt sferici și reci, nu seamănă cu lacrima de dor, lumea e multă dar parcă pustie, aruncată spre nepăsare ușor. Stropii de ploaie pe clape de pian, lacrimile triste pe strune de...
rugă inutilă 1
de Emil Cioran
„Doamne ! dezleagă-mă de mine, că de miresmele și miasmele lumii m-am dezlegat de mult. Spre o căință plină de cîntec înalță-mi cugetul și nu mă mai lăsa vecin mie, ci întinde-ți deșerturile tale...