"Sonet 15" – 10696 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
WSWilliam Shakespeare
William Shakespeare (n. 23 aprilie 1564- d. 23 aprilie 1616) a fost un dramaturg, poet și creator de sonete englez, care este considerat a fi cel mai mare scriitor al literaturii de limba engleză. Ca dramaturg, a scris câteva dintre cele mai puternice tragedii și numeroase comedii. De asemenea, a scris 154 de sonete și numeroase poezii. Dintre acestea, unele sunt considerate drept cele mai strălucitoare opere scrise vreodată în literatură, datorită priceperii lui Shakespeare de a depăși narațiunea și de a descrie cele mai intime și profunde aspecte ale naturii umane. Se crede că majoritatea operei a scris-o între 1585 și 1613, deși datele exacte și cronologia pieselor de teatru atribuite lui nu se cunosc cu precizie. Influența exercitată de Shakespeare asupra vorbitorilor de limba engleză din întreaga lume se reflectă prin recunoașterea imediată a unor citate din piesele lui Shakespeare, titlurile operelor bazate pe fraze din Shakespeare și numeroasele adaptări ale pieselor sale. Alte...
210 poezii, 0 proze
MSMaurice Scève
Maurice Scève (1501-1564?), représentant le plus illustre de l\'école lyonnaise, est né à Lyon, entre 1500 et 1505, dans une famille bourgeoise qui joue un rôle honorable dans la vie de la cité. Son existence reste mal connue. Il reçoit une solide formation intellectuelle. Peut-être devient-il docteur en droit. Vers 1530, il est en Avignon attaché au vicaire de l\'Archevêque. En 1533, il prend part aux recherches qui tentent de retrouver le tombeau de la mythique Laure, la dame que Pétrarque avait aimée et chantée dans son Canzoniere, morte en Avignon lors de la peste de 1348. Il y découvre un sonnet qu\'il attribue à Pétrarque. Cette trouvaille lui vaut la célébrité, et les félicitations du roi François Ier, lui même grand amateur de poésie pétrarquiste. De retour à Lyon, Scève fréquente les cercles cultivés et connaît les milieux néo-latins où s\'épanouisse le sodalitium lugdunense. En 1535, Scève fait la connaissance d\'Étienne Dolet et lui donne à imprimer son premier ouvrage, La...
6 poezii, 0 proze
JTJacques Tahureau
Jacques Tahureau Écrivain français (Le Mans 1527 – v. 1555). Il prit part aux guerres d\'Italie ; de retour en France, il se lia d\'amitié avec J.-A. de Baïf et se familiarisa, grâce à ce dernier, avec la doctrine et la pratique de la jeune école de la Pléiade. Il mourut l\'année même de son mariage, en 1555. Il avait, en 1554, édité un recueil de poèmes pétrarquisants, les Sonnets, Odes et Mignardises amoureuses de l\'Admirée. Mais ce sont les Dialogues, publiés après sa mort en 1565, qui constituent la part de son œuvre la plus originale. S\'inspirant du philosophe grec Démocrite, il s\'y livre, au nom de la raison, à une critique systématique et impitoyable de toutes les « folies » humaines : après celle de l\'amour (à quoi est consacrée la plus grande partie du Premier Dialogue) vient celle des diverses impostures dont se sont rendus coupables au cours de l\'Histoire les nobles, les hommes de loi, les médecins, les astrologues, les alchimistes, et, pour finir, ceux qu\'il appelle...
1 poezii, 0 proze
GMGuy Lévis Mano
Guy Lévis Mano, né le 15 décembre 1904 à Salonique en Turquie, mort le 25 juillet 1980 à Vendranges dans la Loire, était un poète, traducteur, typographe, éditeur français. Il fut de 1923 à 1974 sous le sigle GLM un éditeur de poésie. Il est connu aussi sous le pseudonyme de Jean Garamond. Typographe par passion, imprimeur et poète, il compose lui-même et imprime des ouvrages et des plaquettes sur des papiers de grande qualité, avec plusieurs tirages dont certains sur des papiers de couleur pastel unie. Ses ouvrages sont fréquemment illustrés par des dessinateurs et des peintres aujourd'hui célèbres. Il attache un grand prix au choix des caractères, à la mise en page - en harmonie avec le support papier - et à l'illustration, ce en quoi il est un éditeur innovant. Il est également traducteur de poètes étrangers, espagnols notamment. Poète lui-même, son œuvre, qu'il édite tout au long de sa vie, est profondément marquée par cinq années de captivité en Allemagne comme prisonnier de...
1 poezii, 0 proze
PQPedro de Quirós
(Sevilla, hacia 1590 - Madrid, 1667) Pedro de Quirós, poeta español. Profesó en el convento de Clérigos Menores de dicha ciudad hacia 1624. En 1659 fue nombrado propósito del colegio de su orden en Salamanca y reelegido en 1665, pero el mismo año pasó a ser visitador general de la provincia de España. Escribió versos latinos y castellanos. Su obra poética se conserva en el manuscrito Poesías divinas y humanas, que contiene sonetos, canciones sacras, romances, madrigales y una excelente Égloga al Nacimiento de Cristo. Su soneto A Itálica y el madrigal Tórtola amante fueron publicados por primera vez por Amador de los Ríos en 1838, y desde entonces aparecen en todas las antologías. En sus versos utilizó un lenguaje popular enriquecido por un cierto conceptismo.
1 poezii, 0 proze
FCFélix Lope de Vega y Carpio
Félix Lope de Vega y Carpio (n. 25 noiembrie 1562, Madrid — d. 27 august 1635) a fost un scriitor spaniol, considerat unul din cei mai importanți poeți și dramaturgi ai „Secolului de aur” al literaturii spaniole. Volumul mare al operelor sale îl încadrează între cei mai prolifici autori ai literaturii universale. Numit „Phoenixul ingeniului” de către unii și „Monstrul Naturii” de către Miguel de Cervantes, Lope de Vega a fost creatorul „formulei” teatrului clasic spaniol, operele sale reprezentându-se și în actualitate în cadrul festivalelor de teatru clasic. Este de asemenea unul dintre marii poeți de expresie spaniolă și continuă să influențeze tineri scriitori. Este autorul a 3000 de sonete, 3 romane, 4 nuvele, 9 epopee, 3 poeme didactice și a sute de comedii (1800, conform lui Juan Pérez de Montalbán); a cultivat toate speciile literare, cu excepția nuvelei picarești. Atât viața, cât și opera lui Lope de Vega au fost caracterizate de o exuberanță extremă. A fost prieten cu Quevedo...
36 poezii, 0 proze
MLMarc de Papillon de Lasphrise
Marc Papillon, seigneur de Lasphrise, dit aussi le Capitaine Lasphrise et parfois nommé Marc de Papillon, né près d'Amboise vers 1555 et mort vers 1599, est un poète baroque satirique et érotique français. Biographie Issu d'une famille méridionale appauvrie par les guerres, orphelin de père, il s'engagé très jeune dans les armées catholiques. Il fait de nombreux séjours à la Cour avant de se retirer à Lasphrise, près de Tours, vers 1587. Amoureux peu soucieux des tabous et des conventions, il reste le poète des Amours de Théophile, composées en l'honneur d'une religieuse [1], et de L'Amour passionnée de Noémie, composé pour une cousine, Noémie-la-Tourangelle, remarquables par leur ton libertin. Il y montre un souci de recherches formelles, ainsi qu'un goût prononcé pour le jeu avec la langue, comme ce sonnet « en langage enfançon » et cet autre « en langue inconnue » qui commence ainsi : Cerdis Zerom deronty toulpinye, Pursis harlins linor orifieux... Il est aussi l'auteur d'une...
1 poezii, 0 proze
ICIon Crânguleanu
Ion Crânguleanu, pseudonimul lui Ion Avasilinei, (n. 28 martie 1937, după unele surse 1940, Cosula, Botoșani - d. 15 august 2003) a fost un poet și prozator român asociat în anii \'80 cu neoproletcultismul. A scris și literatură pentru copii. Soția lui a fost Daniela Caurea, poetă decedată în urma cutremurului din 1977. Opere * Anotimpurile Griviței, Colecția Luceafărul, Editura pentru Literatură, București, 1962 * Lumina de dragoste, Editura Tineretului, București, 1964 * Bucurii pentru copii, Editura Tineretului, București, 1966 (cu ilustrații de Albin Stănescu) * Minus durerea, Editura pentru Literatură, București, 1966 * Emoții la trapez, Editura Tineretului, București, 1967 * Un cățel ca vai de el..., Editura Tineretului, București, 1968 (ilustrații de Albin Stănescu) * Ritmuri române, Colecția Columna, Editura Militară, București, 1969 * Sonete mute, Editura pentru Literatură, București, 1969 * Traversarea nedreptății: Elegii și imnuri, Editura Mihai Eminescu, București, 1970 *...
3 poezii, 0 proze
MCMihai Codreanu
Mihai Codreanu (n. 25 iulie 1876, Iași - d. 23 octombrie 1957, Iași) a fost un poet român, membru corespondent al Academiei Române (1942). A fost director la Teatrul Național din Iași (1919-1923); profesor și rector (1933-1939) al Conservatorului de Artă Dramatică din Iași; director la revista "Însemnări ieșene". Debutează în lumea literară cu versuri în "Lumea ilustrată" (1891). Volumele sale de poezii sunt: "Diafane" (1901), "Din când în când" (1903), "Statui" (1914), "Cântecul deșertăciunii" (1921), "Turnul din fildeș" (1929), "Statui. Sonete și evadări din sonet" (1939). Este cel mai prolific sonetist român.
24 poezii, 0 proze
IFIon Frunzetti
FRUNZETTI, Ion (n. 20 ian. 1918, Bacău - d. 11 sept. 1985, București), poet, eseist și traducător. Este fiul Anei (n. Pandele) și al lui Const. Frunzetti, ofițer de carieră. Face școala primară la Târgu Ocna (1924-27), timp în care ia lecții de desen de la pictorul Stavru Tarasov, iar ceva mai târziu de la N.N. Tonitza; urmează liceul în diverse orașe, în funcție de mutările de garnizoană ale tatălui: Galați (unde îi este profesor de franceză Anton Holban), Oradea (timp în care, în 1933, publică epigrame în revista locală "Flori de crâng" și apoi un sonet, în "Adevărul literar și artistic"), Timișoara, Focșani. Colaborează la revista de avangardă "13" din Focșani; sonetul Nevroză e distins cu premiul întâi la concursul inițiat de redacția revistei (1934). Ultimele 2 clase de liceu le urmează la Timișoara (bacalaureatul în 1936), publicând poezii și în câteva reviste de aici: Crai nou, Colț de țaraă, Fruncea. Se înscrie la Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din...
1 poezii, 0 proze
Sonet 15
de Cristian Vasiliu
Divulg, cu o parafă, diagnoza, Pe milogeala bleagă dintre rime Decolorate șleampăt de-anonime Figuri ce nu-și îngurgitează doza De vanitate, în remarci sublime, La timpul potrivit și-achită gnoza Cu...
Sonet 150
de Cristian Vasiliu
Degeaba pui zăgazuri de silă și de sânge, În nopțile de iarnă, la geamuri și la uși; Sigiliul resemnării tăcute îl voi frânge Cu un sărut și-n tine eu am să-mi fac culcuș. Din camerele goale am să...
Sonet 151
de Cristian Vasiliu
În Martie – o scurtă aritmie: Pe pajiștea retinei trec lăcuste Cu salt seducător, cu toc și fuste; Și-n urma lor culorile învie. Prin parc, pe stradă și-n autobus te Atacă-n zori, la prânz și la...
Sonet 152
de Cristian Vasiliu
Ianuarie – torturi de frig. În noapte, Răstălmăcit de umbre, prin fereastră, (Ca zeii-americani sculptați pe creastă) Un chip vetust se-acoperă cu lapte. Îngheață lent în jur tăcerea vastă, În...
Sonet 153
de Cristian Vasiliu
Aprilie – o horă de petunii; Miresme moi și calde ce îmbată În dimineți de miere câte-o fată Și toți băieții ce-o privesc ca hunii. Se umflă ziua; plouă câteodată Și-apoi iar soare. La-nceputul lunii...
Sonet 154
de Cristian Vasiliu
Her ankle softly torment on the chest Released my wings so sharpen and so thin Into the breath of spring from east to west And the enchanted world that lies within. Two flowers blink and misty rivers...
Sonet 155
de Cristian Vasiliu
Ai scris sonete și primeștii ovații?; Din palma ta de cerber vor s-adune Un cârd de gâște bob de-nțelepciune?; Și vin să-ți facă noaptea trepanații Prin blugi, madone? Vax!, căci versul bun e Doar...
Sonet 156
de Cristian Vasiliu
E tot orașul ca un stup de-albine! Mă bâzâie claxoane; niște duri Bondari cu jeep, polen de-njurături Culeg din praf când depășesc pe șine, Iar pietonul răstignit pe muri De ceară, sub tsunami, își...
Sonet 157
de Cristian Vasiliu
Se-mbujorează florile-n pervaze; Ciocnesc în grupuri, zâmbete, amicii Și-n clipele de-odihnă-ale Furnicii, De 1 Mai, în miez, orașul treaz e. Pe malul zării, val de artificii; Din Orient, în vela...
Sonet 158
de Cristian Vasiliu
Pe fruntea mea cu poduri de aramă Trec lungile cohorte de cuvinte Spre vârful unde ochiul tău cuminte Se stinge de mirare și de teamă. N-aduc pe tâmple zeci de jurăminte, Nici lamentații și nici...