Poezie
Sonet 156
E tot orasul
1 min lectură·
Mediu
E tot orașul ca un stup de-albine!
Mă bâzâie claxoane; niște duri
Bondari cu jeep, polen de-njurături
Culeg din praf când depășesc pe șine,
Iar pietonul răstignit pe muri
De ceară, sub tsunami, își revine;
Frânez (fac brazdă), să feresc jivine
Comunitare, stoarse și-n călduri.
Ambuteiaj. Sirene. Către Pache
Protopopescu se grăbește VIP-ul.
La umbră de chipiu, Celibidache
Îi nivelează drumul. Prind tertipul
Și îl urmez pedant. Îmi vede chipul
De fraier. Iau amenda. Tot un drac e!
5.III.2008
001688
0