"Soarta ca un apus…" – 14861 rezultate
0.02 secundeMeilisearchAlexandru Misiuga
Supranumit și tartorul soacrelor datorită epigramelor dedicate acestora, Alexandru Misiuga este un simbol al bistrițenilor, reușind să facă multe lucruri pentru aceștia. Din lumea fără de dor, baronul va veghea peste urbe. Va fi mereu cu noi, iar istoria locală îl va înscrie în cartea ei de aur. A făcut atât de multe pentru noi: a construit mituri, a făcut hoteluri, a imortalizat pe marii noștri scriitori în piețele centrale. Personal, mi-a fost ca un maestro, care mi-a dat multe povețe în cei aproape 10 ani de presă. Soarta face ca în aceste zile o boală să mă țină în casă. Nu voi putea fi alături de baron pe ultimul drum, însă voi fi alături de el prin rugăciuni. Mi-ar plăcea să-l întâlnesc pe baron, într-un bust, undeva în central istoric. Așa va rămâne pentru generațiile viitoare ca pildă a omului care a luminat pentru oameni. Până în ultima clipă. Vineri, de la ora 13.00, la Capela de pe Tarpiului bistritenii se intalnesc pentru ultima data cu baronul. Se duc patriarhii...
5 poezii, 0 proze
Iluta Elena
Data in care mama a dat dovada de mare inconstienta: 2 august 1989. Data in care mai mult ca sigur soarta va neutraliza fapta inconstienta a mamei: nu se stie. Mai mult de atat nu va pot amagi decat cu ceea ce urmeaza. "Invat" intr-un liceu bunicel din Bucuresti. Am pus in ghilimele "invat" deoarece sunt de parere ca ar trebui sa sa gaseasca un alt cuvant pentru a descrie activitatea desfasurata in licee. Prima poezie de pe aceasta pagina coincide cu prima poezie scrisa. A fost ca un experiment...n-am luat nimic foarte in serios, dar acum incepe sa-mi placa.
18 poezii, 0 proze
Cătălin Precup
Cătălin Cosmin Precup, artist vizual, născut în '81 la Tîrgu Mureș, absolvent de Liceu de arte, apoi studii universitare și postuniversitare la Universitatea de artă și design din Cluj-Napoca, în prezent trăiește și activează în București. Trebuie spus de la început că nu mă interesează etichetele și că nu fac mare deosebire între actele creației, fie că e vorba de pictură sau de poezie. În acest sens se poate zice despre pictura mea că e o poezie vizuală. În general, textele pe care le creez sunt fie transpuneri ale unor idei pe care nu le-am pictat sau desenat și care capătă prin scris o expresie și o formă mai adecvată, fie sunt (ca) niște prelungiri/corespondențe/completări/replici, cîteodată combinîndu-se, la propriu, cu imaginile. Din această cauză, dar și datorită faptului că lucrez ca un alchimist, scriu sporadic iar de multe ori revin, retușez, reciclez, finisez, arunc (poemele de aici vor avea aceeași soartă, în curînd, mai ales că au cam îmbătrînit), demersul putînd părea...
8 poezii, 0 proze
Marcela
Se intreba oare cineva cine sunt?! Nici macar eu...Totusi sa trecem la treaba. Biografia?!-Arhiva prafuita de agonia timpului Uitata pe coltul unei buze uscate A vrajitoarei batrane - Soarta. Eu - nascuta atunci si inca nu decedata, Insir biografia unei vieti inca virgine. Bantuie pe ici-colo si dincolo cineva, Ce isi doreste sa traiasca frumos. Fericirea o imaprte cu suferinta Se bucura de fiecare nota din muzica clasica Dansata in armonia vocii lui Pavarotti. Adora natura,linistea,haosul Adierea vantului ii produce extaz. Raza de soare o incalzeste ca iubirea de mama Luna ii asculta secretul noptii Norii spulbera gandurile adunate Si fulgerul o trezeste la realitate. Apa dulce de izvor ii amorteste buza. Iubeste viata, uraste moartea Simte durerea prin muzica Exprima sentimentul prin vers Iubirea o transforma in note muzicale Note intregi,doimi,patrimi,pauza mai lunga Si din nou pe scara portativului O patrime si-o doime isi face loc. Bataia inimii e un semn ca traieste. Respecta...
1 poezii, 0 proze
corvin-cristian neacsu
un om printre altii, o soarta si-atat, cateodata un zambet...uneori avocat. si arar, visele mele incearca sa traiasca in afara mea. ce le pot face? capastrul de le-as pune, m-ar feri de indiscretii in mine insumi, dar asa, poate ca peste veacuri stramosii mi-ar cere socoteala ca nu am indraznit sa le las sa tropaie in voia lor. si printr-o definitiva si irevocabila hotarare am decis dupa ani si ani de sovaiala minora sa accept inevitabilul. de-acum incolo, alea jacta est...
9 poezii, 0 proze
Stanescu Ionut Cristian
Urasc felul in care sunt etichetat dupa cuvinte. Urasc prietenia celor ce vor de la mine numai guma de mestecat. Urasc profesorii care predau intr-un stil de fals interes pentru soarta elevilor. Il urasc pe dirigintele care n-a vrut sau n-a stiut sa se apropie de inima nici unui coleg de-al meu. Urasc sistemul social care impune puterea banilor ca valoare morala. Urasc institutia pedagogica ce poarta numele de scoala pentru ca urmareste o dezvoltare “multilaterala” uitand ca ar trebui sa fie o institutie psiho-pedagogica. Urasc indoctrinarea la care sunt supus eu si cei pe care ii urasc. Imi urasc parintii pentru ca ma iubesc neconditionat contrazicandu-mi ura. Pentru ca vor sa dau tot ce mai bun din mine. Pentru ca incearca sa nu ma lase sa gresesc. Pentru ca m-au nascut si crescut intr-un mediu iubitor. O urasc pe ea pentru ceea ce a devenit. Pentru ca am iubit-o. pentru felul in care isi musca buza de jos dupa ce o sarutam. Pentru felul in care suvita ei rebela cadea intre buzele...
5 poezii, 0 proze
Raul Joil
Raul Joil - pe vremuri, sub pseudonimul Raul Iulian, poet suprarealist - n. 25 aprilie 1904, Iași, d. ? a fost un scriitor român avangardist. A colaborat la revistele unu și XX - Literatură Contimporană. Traducător de marcă (a tradus sute de cărți din limba franceză) s-a aflat în echipa de conducere a Editurii de Stat pentru Literatură și Artă. alaături de el se mai aflau câțiva oameni care nu își pierduseră încrederea în soarta culturii. Printre cei în atribuțiile cărora se afla și redactarea cărților de literatură universală erau profesorul Alexandru Balaci, Olga Zaicik, Dumitru Hâncu, după un timp, Dumitru M. Mazilu. Ei au văzut în editarea operelor complete ale marilor scriitori o formă de salvare a conștiinței culturale. din memoriile unui scriitor, despre Raul Joil "Peste șefia de secție a lui Niculae Gheran, a apărut, la un moment dat, aceea a unui alt șef, presupun că „șef de serviciu”: Raul Joil. Noul șef, un bărbat de 30-35 de ani, promovat, fără-ndoială, tot din activiștii...
4 poezii, 0 proze
Dan Sova
Nascut intr-o familie cu pretentii intelectuale si materiale, ale caror asteptari nu trebuiau spulberate, in cele din urma am dat gres. De atunci vad lumea doar in alb si negru, amgindu-ma insa pentru a ma mentine. Cum am avut si inca am tot ce imi doresc, deja devenit banal, iar in urma socului, am scos capul de sub paturica...incepand sa scriu doar in urma impulsurilor revenite din trecut. Accept critici insa nu inseamna ca trebuie sa si raspund...ce simt scriu. Acum imi risipesc linistit viata la liceu. Nu scriu pentru nimeni, ci simt nevoia sa si impartasesc...doar un egoist trecator care nu da doi bani pe cei din jur si nici nu asteapta altceva de la ceilalti: "O secunda mai puternica decat o viata de om";"Viata omului nu e afara, ci inlauntru, in suflet..Ce-i afara e indiferent...nu exista..numai sufletul exista. Cand nu va mai fi sufletul meu, va inceta sa mai existe tot restul...restul";"Si totusi restul hotareste soarta sufletului meu..Si restul depinde de alt...
3 poezii, 0 proze
Pteancu Laura
Ne nastem frunze pe acest pamant. Cu timpul dobandim scoarta, radacini, flori care se nasc si mor in liniste sau in disperare. Intotdeauna in buzunarul cel mai minuscul si mai intunecos pastram un vis, ca un bob de mazare intr-o pastaie.
46 poezii, 0 proze
ion maria
1976: i-am stricat Craciunul mamei, ca doar nu era sa o las sa se distreze.. ..o copilarie de vis, adica am visat cu ochii deschisi mai tot timpul.. la un moment dat: m-am trezit ca eram mare, la propriu, problema.. nu mi-a placut acum: sunt tot mica, acolo in inima mea-un coltisor de iubire pentru tot ce exista si nu a fost nascut traiesc: pentru copacii ce infloresc primavara, pentru verdele din iarba, pentru soapta clipei ce va fi fost sa fie, sa descopar nonsensul, paradoxul ma fascineaza si strig in mine cand il prind in pumn, sa-i dau drumul nu vreau sa pot
1 poezii, 0 proze
Soarta ca un apus…
de catalin ioan vega
Am ars ura și iubirea Ultimului condamnat Pe ultimul drum Neputința și speranța Aruncă plasa gândurilor Fără de moarte, iluzoriu Prăpastia ta o crești La răsăritul nopții…
Rugul din temniță
de ion pascal vlad
Uneori, am impresia că nu știu multe despre mine însumi! Voi știți chiar totul despre voi? Voi știți, întotdeauna, cum veți reacționa într-o situație limită? Vă puteți controla, în permanență,...
Rugul din temniță
de ion pascal vlad
Uneori, am impresia că nu știu multe despre mine însumi! Voi știți chiar totul despre voi? Voi știți, întotdeauna, cum veți reacționa într-o situație limită? Vă puteți controla, în permanență,...
Ultimul jurnal
de d. c.
Motto: Când spui “SIDA”, spui “vise ruinate”, sau mai degrabă incantezi cu respirația sacadată un “ce-ar-fi-putut-fi” sumbru. Ultimul jurnal (ca o amintire în curs de stingere) Prima noapte “dă-mi...
Pasărea Spin În Îmbrățișarea Ultimei Petale
de Sorana Petrescu Felicia
În câmpul gol, cuprins de valuri de întuneric, m-am lăsat ușor, în cădere liberă, pe un nor de iarbă albastră. Fremăta, sărmanul, de durerea purtării greutății mele într-însul. Și împreună cu vântul,...
Prea multe povești
de Mihail Valentin
Prea multe povești Am scris foarte multe povești, Foarte multe iubiri am cântat, Foarte multe legende sau vise Ce cuprind adevăr și minciuni… Totul a fost frumos- și fericit, și dureros… Un timp...
Poeme suparate rau-Ed.Conphys 2003
de George Tarnea
EGLOGA EROULUI NECUNOSCUT Sunt un român nehotărât, Þin bunăstării de urât, Eternității de prepuț Și dau mereu din lac în puț, Apatic ca un bolovan, Mă pune soarta paravan La fel de fel de-ncurcături...
Sfântul I
de Luca Tiberiu
Sfântul I A fost demult ca în legendă, A fost atunci un sfânt cler Ce-a adus iubire din Cer , Dar oamenii prea orbi să vadă , Si prea necredincioși să creadă, L-au chinuit si l-au lovit Până când...
Meniu
de Adrian Roditis
Am fost ales arbitrar,de soarta sufletului meu,ingemanandu-ne,contrastand,precum doua rime potrivnice,sprintare,artagoase carora le sta atat de bine impreuna. Ma proiectez pe bolta,printr-o foaie de...
haihui
de Macovei Costel
îmi caut locul. știu că m-am născut mai întâi așa, ca un zbârnâit subțire, subțiiire, de aer întins pe cordar iar apoi mai împlinit, împletit, unduit peste cuvintele toate descântate și uitate de...
