"Senzație din trecut" – 15377 rezultate
0.03 secundeMeilisearchVictor Croitoru
Victor Croitoru - un autor trecut prematur în lumea umbrelor (3 iunie 1951 – 24 august 1994), despre care aflăm că a fost o figură insolită a boemei băcăuane, în perioada ei de glorie „ateniană” si că a fost elogiat la debutul său în revista „Luceafărul” (2 august 1975), de criticul G. Dimisianu, care observa în poemele încredintate tiparului „o senzatie de preaplin sufletesc, de tumult lăuntric abia stăpînit, de comprehensiune în limita exploziei”. Destinul său ar fi fost cu totul altul dacă manuscrisul volumului încredintat Editurii Albatros, în 1976, ar fi urmat cursul firesc spre publicare si nu ar fi alimentat cimitirul sertarelor cu „refuzati” de asa-zisele exigente propagandistice ale cenzurii, pe seama căreia puteau fi puse însă si năravurile balcanice ale redactorilor. Victor Croitoru nu seamănă în poezie cu nici unul din poetii Bacăului, de ieri sau de azi, a fost un solitar si un singular, iar retrospectivele culturale destul de numeroase în urbea lui Bacovia merită să-l...
21 poezii, 0 proze
roxana
Scenariu scris în graba... În jurul tău aceleasi discutii, aceleași roti zgomotoase, multime plictisita și senzatia de sufocare binecunoscuta… Imaginea îti aminteste de aglomeratia din statia de autobuz pe care ai parasit-o cu trei minute în urma. Timpul se transforma într-o asteptare cumplita. Astepti rabdator… gasesti că orice ar fi mai bun de facut acum… Asteptarea asta te intristeaza cumplit... Astepti, nestiind sigur ce ar fi mai potrivit. Intreaga existenta, viața toata îti pare cateodata o asteptare incerta… Scenariu fals, spectatori obositi… O vanzatoare de flori în primul rand, un iluzionist plictisit ascuns undeva, în randul al doilea, în spatele soferului adormit; lânga el, o trecatoare frumoasa. Îti intorci privirea spre cortina care aduce întunericul. Seara, plimbări lungi printre aceleasi chipuri, calatorii care incep și se sfarsesc aici… Astazi ești regizorul în masura să critice ultima repetitie. Continui să astepti, sperand că maine piesa va avea succes. Noapte… În...
7 poezii, 0 proze
BCBartolo Cattafi
S-a născut la Barcellona (Messina) la 6 iulie 1922. A urmat studii de drept fără a-și exercita vreodată profesia, dar menținându-se tot la fel de distant față de orice ambianță literară. A călătorit în Europa și Africa, rămânând însă totdeauna fidel peisajului messinian. Debutează editorial cu placheta Nel centro della mano (1951), după care au urmat: Partenza da Greenwich (1954); Le mosche del meriggio (1959); Qualcosa di preciso (1961); L\'osso, l\'anima (1964); L\'aria secca del fuoco (1972); La discesa al trono (1975); Marzo e le sue Idi (1977); L\'allodola ottobrina (1979). A murit la Milano la 13 martie 1979. Acest poet ce „se preface pentru a supravieții printre morții trufași/mai mult mort decât viu”, a învățat bine lecția poeziei metafizice montaliene și a depășit-o; în fragmentarea impresiilor desprinse din pânza realului el țese cu o lentă plictiseală tragică câteva pete, câteva „dâre” ale propriei existențe ce se colorează brusc în roșu și dau strania senzație că extincția...
0 poezii, 0 proze
Andrei Valter
(...)acel lucru la care se gândea Henriette când arunca dintr-o dată racheta din mână, când scăpa lingura în supă sau când zvârlea deodată cărțile de joc în foc (...) mai spunea că senzația era copleșitoare și că o aștepta mereu, dar că nu venea niciodată când o aștepta (Opiniile unui clovn)
2 poezii, 0 proze
Ovidiu Manciu
In poezia mea, am incercat sa imbin magia din mahala cu raceala mecanismelor, sufletele mutilate cu miscarea monotona a utilajelor. Poezia mea nu e un strigat de eliberare, ci o constatare a senzatiei de claustrofobie care exista in fiecare dintre noi. Presiunea societatii devine tot mai puternica cu fiecare zi ce trece si consider ca e de datoria poetului sa o redea prin metafore intr-un mod original (nu neaparat placut) celui care citeste, in speranta ca o sa trezeasca anumite reactii emotive.
3 poezii, 0 proze
Ssilvana
De ce zilele, oamenii, omoara sufletul din noi?...Mereu in lupta cu senzatia de singuratate..visez, iubesc, ard, gandesc(prea intens)...uit sa traiesc...si mor in fiecare zi cate putin...
12 poezii, 0 proze
AAana andone
Am vazut lumina zilei intr-o frumoasa zi de toamna,intr-o familie modesta de la margine de Bucuresti.Copilaria mi-am petrecut-o la bunicii din partea mamei,intr-un sat prosper de pe malul Mostistei.Acolo am invatat sa fiu atenta la tot ce ne inconjoara,de la firul ierbii pana la cerul instelat si sa prefac totul in senzatii,dezvoltand o anumita sensibilitate si o inclinatie catre vis si poezie.In gimnaziu obisnuiam sa scriu intr-un caietel "scrisori pentru fluturi si pietre",obicei pe care il am si acum atunci cand inima se revarsa. Drumul in viata mi l-am hotarat de cand eram foarte mica si obisnuiam sa ma joc " de-a scoala".Asa ca mai tarziu nu a fost deloc intamplator faptul ca am urmat cursurile Liceului Pedagogic din Bucuresti si apoi ale Facultatii de Istorie din cadrul Universitatii Bucuresti.Se implinesc 20 de ani de cand scoala imi e si casa si rai si iad in acelasi timp. Imi doresc ca lumea sa fie mai buna,mai luminoasa si mai plina de iubire si poezia e o cale...
144 poezii, 0 proze
CCCiprian Ciuciu
(...) Ceea ce e deopotrivă fascinant la Ciuciu este că proza lui poate fi ușor dramatizată, lejer dramatizabilă, fără să dea senzația de scenariu premeditat, el face ieșirea rostirii în act; povestește un act; povestește un act de mimică chiar; teatrul devine în subtext ca suport tehnic de înțeles compulsivul necesar afișării personajului. Există un fir roșu care străbate prozele scurte ale lui Ciprian Ciuciu, o problemă a comunicării pusă altfel, același falling down care este vădit alimentat de un filon patologic cît și de o hipersensibilitate pe care autorul o pasează personajelor sale. La bun exemplu Gregor Samsa nu se mai metamorfozează în gîndac ci trăirile lui și le substituie posibilelor trăiri ale nefericitei viețuitoare de pămînt, parca amintind de proaspăta abordare hollywoodiana din „Armata celor 12 maimuțe” sau „Girl interrupted”. Ce mai aduce prozatorul debutant este plasarea simbolurilor pe post de recursuri de stil și de manieră. El îi conferă personajului atributul de...
62 poezii, 0 proze
Ioana Cristina Popescu
Scrisul este un hobby ce m-a urmarit de cand sunt mica. Prima si de altfel singura mea poveste - nepublicata vreodata, am scris-o cand aveam 9 ani si avea caini drept personaje. Poet preferat - Bacovia. Consider ca este unul dintre putinii poeti care exploreaza culmile tristetii atat de apasatoare. Atata de explicita este senzatia de dezolare in poeziile bacoviene, incat practic ai putea-o palpa. Admirabil... Unul dintre scriitorii preferati este Edgar Allen Poe, ce in povestirile lui reuseste sa mentina tensiunea si suspansul pana aproape de final. Il consider un autor greu previzibil si din acest motiv il respect foarte mult. Alte hobby-uri - muzica, lectura
3 poezii, 0 proze
Mihail Dumitru
Sunt un barbat cum esti si tu, cum suntem cu totii, cu calitati si defecte.Ce motivatie si ce scop am?Atatea intrebari si atat de multe raspunsurii. Dileme si lucruri banale se reunesc într-o singura fiinta, un trup, o minte. Ce reprezint in aceasta lume? Poate ca forta de munca, poate cheia perpetuarii speciei, cu siguranta un nebun, opusul femeii, poate un scop, un visator dar cu picioarele pe pamant, poate un vis, un aparat de senzatii tari.Dar cel mai important: sunt un om. Un om care face totul sa aiba totul. Poate ca nu am totul pentru ca m-am nascut in niste conjuncturi nefavorabile. Dar fac totul ca sa am totul. De ce? Pentru ca simt ca pot! Pentru ca nu-mi place monotonia, si nu-mi place ca cineva sa fie mai bun ca mine. Chiar daca aparent las garda jos uneori si devin vulnerabil, astept un atac; ma sterg de praf si invat din greseli, devenind tot mai putenic cu fiecare esec. Nu sunt multumit niciodata de nimeni si nimic. Intotdeauna exista ceva mai bun. Momentele de...
5 poezii, 0 proze
Senzație din trecut
de Diana Todea
M-am trezit azi cu senzația că vin din trecut, sunt într-o nebuloasă din alt timp, aș vrea să teleportez simțurile mele în viitor, unde x și y sunt doi iubiți pătimași, din minerale să curgă...
Palisada
de Sorin Coadă
Devenise obișnuită ieșirea pe fereastră în aerul parfumat de regina nopții. Se asigura că este singurul care nu doarme și se strecura ca o umbră în lumina lunii, călcând menta din fața casei. Își lua...
Umbra din trecut
de Florin Opran
Umbra din trecut Pe marginea peronului băncile gemeau de vuietul matinal al călătorilor plictisiți. În curgerea apăsată a minutelor anunțate de orologiul uitat de ani al gării se găsea mereu timp...
Stări apuse din trecut
de Băbăruși Cristian
Amintirea acelor vremuri de mult uitate s-a scurs deja pentru mine. Sunt un băiat la locul meu și nu mă interesează acum decât prezentul. Dacă am avut excese de furie ori gelozie în cap, e ceva...
senzație de verde
de Ela Victoria Luca
acum știi las umbrele împachetate discret vei trece într-o zi să le porți înainte de o îngropare le vei descânta cu inima unui sfânt ce ți-a lăsat trei răscruci din trecut de la o vreme nu mai iubesc...
Distrez toți sfinții din altar
de Mirela Văleanu
Este un violet intens și dens în jurul meu, (așa-l percep acum) Nu sunt nebun, e doar culoarea furiei ce o adun de prea mult timp, și-o tot adun. Aș zugravi cu ea toți strugurii din vii, să fac din...
Iulia Elize, un vis ”cu sirene” și o carte augmentată, probabil ca un vis care apare din nou
de Iulia Elize
Nume carte: Iulia Elize - ”Un vis cu Sirene, O poveste ”augmentată”, scrisă mai ieri de Iulia Elize” Autor: Iulia Elize Număr pagini: 219 pagini alb negru Format paginație: A5 (format clasic) Tema...
Telepatie (7) - Mirajul Listelor
de Vlad Solomon
Epilog Au trecut câțiva ani de când am scris episodul precedent. Ceva m-a oprit să-l continui, poate același impuls care m-a provocat să o caut pe C., într-o lume mică, dar cu atâtea poteci...
Doar 17 ani
de Mihalcea Alexandra
Zile de 17 ani... pleaca destul de repede din viata mea. Macar o traiesc si eu cum pot, viata este defapt un moment mai lung, o perioada de timp nedeterminata de noi pamantenii, niste fiinte care...
Oh, esti!
de Dorotea-Laura Ianc
Pentru că sunt genul de persoană care devine obsedată din prima clipă, care râde, zâmbește, dar 99% din aceste ocazii tragice nu simte că ar trebui să facă asta. Pentru că sunt cea mai ipocrită...