De ce zilele, oamenii, omoara sufletul din noi?...Mereu in lupta cu senzatia de singuratate..visez, iubesc, ard, gandesc(prea intens)...uit sa traiesc...si mor in fiecare zi cate putin...
Visez ca zbor,
Chiar daca stiu ca aripile-s frante:
Incerc sa urc spre imensitatea unei vieti
Adanci ca cerul,
Scuturandu-mi aripile
In incercarea de a scapa de teama...
Nu, nu mi-e
Adun fulgii de zapada din parul tau
Adun stropii de ploaie din ochii tai,
Culeg chiar si roua diminetii de pe buzele tale,
Dar veninul din suflet
Nu pot sa ti-l adun...
M-am nascut intr-un loc de unde nu mai am prea multe amintiri. Ce-mi amintesc, e o fetita neastamparata zburdand pe dealuri, inhaland frumusetea naturii, cuprinzand cu privirile universul copilariei
M-am nascut intr-un loc de unde nu mai am prea multe amintiri. Ce-mi amintesc, e o fetita neastamparata zburdand pe dealuri, inhaland frumusetea naturii, cuprinzand cu privirile universul copilariei
Vreau sa te strang in brate
Dar constiinta nu ma lasa;
Bratele mi le intind inspre tine
Intr-o rugaciune muta
Si ochii ma dor
De puterea privirii ce o tes in jurul tau.
Iar
Lasa-ti lacrimile sa cada
Pe obrazul meu ars de soare,
Sa-l inunde, sa se piarda
In ochii mei, umbriti de foc.
...De focul "ploii" din sufletul meu,
...De focul privirii patimase ce ma
Te privesc si ma intreb din ce colt de lume ai rasarit.
Odata in visurile mele am vazut un extraterestru
Si, totusi, arata mai uman ca tine:
Nu avea gura asa ispititoare
Si nici ochii
Dispari! De ce-ti place sa existi
Stiind ca traiesti degeaba?
Mori, dute!!
Nu mai are nimeni nevoie de tine!
Ai fost folosit si uzat pana la ultima picatura
Si farama de
Sti, intrebandu-ma ce-i fericirea
Am privit, rotindu-mi ochii in jur.
Simteam radacinile copacilor infipte in mine
Si mugurii rasarindu-mi in priviri;
Iar frunzele din parul meu,
Sunt zile in care ma trezesc dimineata cu speranta in suflet...cu un soi de bucurie, bucurie ca a mai trecut inca o zi si va mai trece inca una...Zilele trec, trec atat de incet uneori, le simt cum
Inca o zi banala...si toamna,toamna aceasta care se lasa incet peste suflete, peste ganduri, peste trairile mele interioare...Traiesc o stare de amorteala atat de intensa incat nici nu mai stiu sa
S