"Se scaldă" – 21361 rezultate
0.01 secundeMeilisearchVictor Titiu
Dacă vreodată treceți printr-un sat așezat la câțiva kilometri de Lechința lui Ion Vlasiu și la alți câțiva de Vaideiul lui Ion Horea, aproape de Ludușul lui Traian Furnea și nu foarte departe de Giulușul lui Eugeniu Nistor, sat tânăr cu mulți copii care tot la șapte pietre aruncate-n apă se scaldă și pescuiesc, care caută cu înfrigurare locul unde curcubeul iși pune piciorul pe pământ, care fac tăcerea sa cânte și își îngrădesc pădurea cu urmele pașilor, care învață sa citească în cartea cu vise, convinși că nicăieri nu e mai bine ca acasă, fiți siguri că sunteți în satul meu și vă poftesc la mine unde semințe de bostan sunt din belșug iar pâinea și sarea nu se termină niciodată. Fiți, deci, oaspeții mei dragi!
24 poezii, 0 proze
gabriela ungureanu
M-am nascut in Toplita, judetul Harghita. Am copilarit impreuna cu fratele meu mai mare Mihai, si o gasca de prieteni in acelasi oras. M-am scaldat in dragostea scumpilor parinti de la care am invatat ca viata e o lupta, iar noi putem invinge. Gandul la orasul de munte mi-e starnit de amintirea cizmulitelor in carouri rosu cu alb care-mi purtau pasul spre cladirea uriasa si rece, unde in ciuda tristetii de a ma trezi a nimanui, rasuna zglobiu glasul tinerei educatoare. Apoi imi aduc aminte tenesii ce-mi grabeau pasul pe trotoarele orasului prafuit, genunchii si coatele pline de julituri provocate de neastamparul fetei tunse baietoi, care visa "la mai mare". Evadarea mea, era "departe", care la vremea respectiva se concretiza in hoinareala la munte, pe dealuri, la lacul din satul bunicii si cand nu gaseam mai mult, in imaginatia mea. Copilaria mea a insemnat zambet si tristete, speranta si dezamagire si permanenta cautare a acelui ceva, care intr-o zi il voi gasi si nu il voi mai lasa...
15 poezii, 0 proze
MSMihaela-Iuliana STANCU
DESPRE VOLUMUL "RE-VERS" Mihaela-Iuliana Stancu este o pascaliana trestie ganditoare ce-si inalta subtiratica ei coloana de simtire sub o bolta a varstei ,cand tulburata de vartejuri si patimi solare,cand strabatuta de adierile aromiroare si misterioase ale noptii. Vrajita de indepartate chemari bacoviene sau blagiene,Mihaela ramane un teritoriu poetic insemnat cu pecete razesasca de stapanire.In versurile ei suple, topite in valurile ritmice si simetric distribuite ale unei respiratii lirice proprii,ea canta si descanta,cheama si blesteama,doreste si dojeneste,se daruie si se naruie cu gratia si resemnarea unei fatalitati feminine asumate.Poezia ei adolescenta este un scaldat continuu intr-un lac vrajit,incarcat cu nuferi de trairi si intelepciune nascuti in dulcele namol al iubirii si tasniti apoi floral si candid spre cer. Autenticitatea scriiturii poetice a Mihaelei Stancu sta in simplitate ,fluiditate,lipsa aproape totala de artificii moderne si vulgaritati postmoderne.Este un...
18 poezii, 0 proze
Florica Rus
|Florica Rus 13 clasa a7-a AS VREA... As vrea... Sa pot zbura Pe cerul intunecat Sa patrund intr-un loc de neuitat. Sa patrund intr-un vis de aur Strabatut de izvorul fericirii Tesut de pliul nemuririi. Deasupra lui sa reflecteze Mirajuri feerice sa nu-nceteze. O lumina rupta din stele Sa se scalde in izvorul fericirii mele. Sclipiri de soare In flori ilustre, Sa-mi umple inima de fericire Si-un luceafar intre stele Sa se scalde in izvorul fericiri
38 poezii, 0 proze
MLMario Vargas Llosa
Mario Vargas Llosa este un scriitor peruan născut în 1936 la Arequipa (Peru) și a copilărit în Bolivia împreună cu mama și bunicii materni, închipuindu-și că tatăl lui e mort și că fusese un erou. În realitate, la cinci luni după căsătorie își părăsise soția însărcinată și avea să-și revadă fiul abia zece ani mai târziu, când Mario se va întoarce în Peru. Între 1950 și 1952 urmează cursurile unei școli militare din Lima – experiența descrisă în primul roman, Orașul și câinii (1963). În 1955 se căsătorește cu o mătușă, provocând mare scandal în familie, și divorțează de ea în 1964, pentru ca, un an mai târziu, să se căsătorească cu verișoara lui, Patricia. Între timp, lucrase în Franța ca profesor de spaniolă și ziarist. După o tinerețe în care se apropiase de comunism, ia distanță față de Fidel Castro, ba chiar îl acuză pe Gabriel Garcia Marquez, odinioară prieten, de servilism. Călătorește, predă la universități din America și Europa, devine scriitor celebru prin forța epică,...
11 poezii, 0 proze
NKnizar kabbani
Nascut in 1923, absolvent al Facultati de Drept din Damasc, in 1945, N. Kabbania optata pentru o cariera diplomatica, ocupand pana in 1966 functia de consilier cultural in ambasadele siriene din Egipt, Turcia, China si Spania. El publica primul volum de poezii in 1944: " Inserarea mi-a spus". Apoi "Parfumul iasomiei de Damas". In 1952, apare " Tineretea unui san". Poet al cauzelor sociale, el publica in acelasi an un poem care determina un scandal: "Paine, hasis si luna".fapt unic, Parlamentul sirian se intruneste pentru a judeca scrierile lui Kabbani, calificat ca: "ateu provocator, nedemn sa reprezinte tara sa in strainanatate". In 1967, publica o auto-critica a lumii arabe. Cand i s-a reprosat duritatea cu care i-a critat pe arabi , el spune:"akher el daa'al kay","este cauterizarea prin foc". Inlatura imaginea traditionala a femeii arabe si inventeaza un limbaj nou, cu multe imagini preluate din lumea copilariei. A publicat peste 30 de volume. A murit la 1 mai 1998 la Londra, din...
2 poezii, 0 proze
LFLeon Feraru
Leon Feraru (pseudonim al lui Leon Enselberg; 1887, Brăila - 1961, New York) este un poet, traducător și istoric literar. Provine dintr-o familie de condiție modestă (tatăl era fierar, de unde pseudonimul). A urmat școala primară și Liceul „Nicolae Bălcescu" în orașul natal. Este licențiat în litere și drept al Universității din Montpellier. Debutează în revista „Lumea israelită" a lui S. Grossman. Mai tânăr prieten și colaborator al lui D. Anghel, a publicat împreună cu acesta câteva poezii (Halucinații, Orologiul, Vezuviul) sub pseudonimul Ola Cânta, în 1913 părăsește România, stabilindu-se în cele din urmă la New York, din cauza unor scandaluri xenofobe, ca acela stârnit de reprezentarea piesei Manasse de Ronetti-Roman. Feraru păstrează și după emigrare contactul cu revistele din țară, cărora le trimite reportaje, impresii, poezii. După un stagiu de conferențiar la Universitatea din Toronto, devine profesor de limbi și literaturi romanice la Universitatea Columbia din New York...
1 poezii, 0 proze
Jeanne Neis Nabert
Jeanne Neis Nabert, (1883-1969) est un écrivain français du début du XXe siècle. Elle est la fille du Dr. Pierre Nicolas Christian Néis, médecin à Pont-Croix (Finistère) et de Laure VEILHEIN. Elle est née le 5 mars 1883 à Pont-Croix. Ses premières œuvres sont des poèmes : "Humble Moisson" (recueil préfacé par Anatole Le Braz) et "Silences Brisés" qu'elle signe Sijenna. (anagramme approché de son nom). En 1908, son second recueil reçoit le prix Archon Despérouzes de l'Académie française. La même année, elle épouse le philosophe Jean Nabert, 1881-1960 ; ils auront deux enfants (Madeleine et Claude). En 1925, Charles Dullin monte une pièce en trois actes dont l'action se situe à l'Ile de Sein : "La Lame sourde". Jeanne Nabert publie ses écrits de janvier à mars 1926 dans la Grande Revue sous la signature de Jeanne Neis. Elle fait scandale dans les années 1930 avec son livre "Le Cavalier de la mer", prix du premier roman en 19313. En effet, son roman dont l'action se situe à Pont-Croix à...
108 poezii, 0 proze
ESEne Stefan
Optimistul: –Eu știu că ești sătul de mine, Aceeași voce prea subțire, Ce scârțâie pe scăriță Pană sus la muzicuță... Da` n-am ce să fac, NU tac, că-s pui de dac, și pac, plac! Și mâine, când n-oi mai vrea să vorbesc, Parcă-n inimă-ți clipesc... Neutrul: –Da! Eu, pe el, îl vreau! Să-mi cânte l-aspirator, Mor! de plâns, când ia ficatul, Și spală de noroi păcatul... Optimistul: –Ca’așa-i în poker, sa iei asu’, la-nceput Ca dup-aia să spui: „Mut!”... E și-un final de catapult. Neutrul(menținând sinfonia aprobării): –De când așa ceva am vrut! Pesimistul: –Da` nu-i bine, că numai ține: Același om, cu alta poantă, Aceeași inimă curată, Același sictir valabil, Și-altă-ntorsătură de scalpabil! Resemnatul: –Nu-i la fel, să vorbești cu-n pix și-o hârtie Vreo două ore la beție... Furiosul: –Nu!... Stop! Mai taci odată! Că nu poti vorbi de lumea toată... Și filosofia ta-i cam’lată! Și se zbate, adormită, Și-a ta găină-i coc-codăcită! Paranoicul: -Da! așa e, că-i o glumă Și-o glumă va ramâne,...
7 poezii, 0 proze
stoica se
am hartie si creion
3 poezii, 0 proze
Se scaldă
de Dimitrie Bolintineanu
Vedeți voi la umbra plină Unor sălcii ce se-nclin Pe această mare lină Un corp dulce ca un crin? E-o ghiaură, albă, jună, Ce se scaldă, o vedeți? Venerea ieșind din spumă Cu cosiți de aur creți. Unde...
Ochii se scaldă
de Silviu Somesanu
Se dă zvon de înverzire ierburilor şi frunzelor, seva învierii vine pe raze calde de soare, înfloresc toţi copacii, îmbobocesc florile, văd ademenite albinele de nectarul din corole, ochii se...
Imaginea se scaldă în lumină
de Maria Prochipiuc
am fost acolo de fiecare dată zădărnicind rugina clipei incendiată de albul înțelepciunii priveam lumea prin prisma trecutului cu mirosul de verde în susur de izvoare ecouri de sonete coboară dinspre...
În ochii mei se scaldă imagini
de Silviu Somesanu
Se lasă seară și peste sufletul meu înnorat, gândurile odihnesc în firida memoriei, n-au răbdare să ardă și zboară. În ochi mi se scaldă imagini străine de tot ce înseamnă sânge aprins. În piept...
Aprilie se scaldă-n unde
de Amanda Spulber
Spre lacul vălurind molatic Se-apleacă sălciile-n șagă, Torc mâții răsuflarea vagă Din aerul primăvăratic. Țes pânza liniștii, suavă, Din firul mătăsos, alene; La clipocitul printre gene Amiaza se...
Ochii tăi se scaldă-n cer…
de Musca Liviu Dumitru
Ochii tăi se scaldă-n cer… Ochii tăi se scaldă în cer, Albastru în suflet se scufundă, Sclipind în aripă de înger, În infinit să se ascundă. Când plângi cu rouă printre aștri, Pe boltă se aprind noi...
cel care se scălda în sare
de Marius Grama
căderea nopții vine uneori ca o secure sau ca un plasture pe beregata luminii îmi înșurubez palmele în inima ei și caut ziua în care l-am întâlnit pe cel care se scălda în sare
Ochii tăi se scaldă-n cer…
de Musca Liviu Dumitru
Ochii tăi se scaldă-n cer… Ochii tăi se scaldă în cer, Albastru în suflet se scufundă, Sclipind în aripă de înger, În infinit să se ascundă. Când plângi cu rouă printre aștri, Pe boltă se aprind noi...
În borșul fără piper/Doar musca se scaldă-n el
de Mihai Cucereavii
“Dar nu avem piper sau neam de sare…” Piperul?...sarea??? de Loredana Elena Cristea Se stinge focu-n vatră, Când nimeni nu-i acasă. Nici câinii nu mai latră Și nu-i nimic pe masă, Doar șoarecii...
Umbrele noastre parcă se mai zăresc
de ILIE GRIGORE
Luna se scăldă în apele reci ale mării, sufletul meu, străbătându-l fiorii, tânjește să bea soare din inima ta prin pâcla-nnegrită, se agită în zbor pescăruși, zarea pare zidită, fără ferestre și...