Se scaldă
de Dimitrie Bolintineanu(2005)
1 min lectură
Mediu
Vedeți voi la umbra plină
Unor sălcii ce se-nclin
Pe această mare lină
Un corp dulce ca un crin?
E-o ghiaură, albă, jună,
Ce se scaldă, o vedeți?
Venerea ieșind din spumă
Cu cosiți de aur creți.
Unde bea cu voluptate
Corpul ei amăgitor;
Ea o sparge și o bate;
Face spumă din picior;
Iar prin spumă, capu-i dulce,
Coperit de păr bălai,
Pare luna, vrînd să culce
Dupe codri ninși de plai.
Apa face garofițe
Peste corpu-i răpitor
Și ii soarbe din cosițe
Aurul strălucitor.
Când pe undă se zărește
Dreaptă, coama-i tresărind,
Când pe spate s-odihnește
Ca o pavăză d-argint.
Grațiele o-nconjoară;
Dulcile dorinți d-amor
O preurmă, turm-ușoară;
Peștii mici o înconjor.
Singurile ei vestminte
Este apa de cristal,
Iar amorul, ca-ochi fierbinte,
Stă sub flori ascuns pe mal.