Poezie
Umbrele noastre parcă se mai zăresc
1 min lectură·
Mediu
Luna se scăldă în apele reci ale mării,
sufletul meu, străbătându-l fiorii,
tânjește să bea
soare din inima ta
prin pâcla-nnegrită,
se agită în zbor pescăruși,
zarea pare zidită,
fără ferestre și uși,
scoici azvârlite pe mal, descompuse,
răspândesc un miros infernal,
stelele-s toate apuse,
pașii lăsați pe nisip sunt stingheri,
noi doi suntem acum doar păreri,
valurile-ngână un cântec pierdut,
despre mine și tine-n trecut,
briza adie în aer la fel ca un duh,
poticnindu-se-n stuf,
ce târziu s-a făcut,
parcă timpul s-a rupt în bucăți,
iar noi suntem demult
niște morți
numai umbrele noastre se mai zăresc,
lipindu-se parcă de univers
00211
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ILIE GRIGORE
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 103
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
ILIE GRIGORE. “Umbrele noastre parcă se mai zăresc.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ilie-grigore-0018186/poezie/14191794/umbrele-noastre-parca-se-mai-zarescComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.