"Scuturare" – 6649 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
GDGeorge Dumitrescu
S-a născut la 22 aprilie 1901 în satul Cocioc-Ilfov. Face liceul la Ploiești. În ultima clasă liceală debutează și în volum, cu Poezii, 1915-1919. Absolvă Facultatea de Litere din București. A fost asistent universitar, profesor de liceu. Timp de patru ani (1925-1929), a condus revista \"Ritmul vremii\". Își ia doctoratul în litere cu o teză despre poezia lui Panait Cerna. S-a manifestat sporadic și ca istoric și critic literar, dar a publicat mai ales poezie, pentru care a și fost premiat de două ori, de către Academia Română și Societatea Scriitorilor Români. A murit în București, la 31 octombrie 1972. Lirica sa se înscrie în linia minoră a spiritului sentimental și intimist, în descendența lui Iosif și Anghel, fără contacte vizibile cu spiritul modern care bântuia literatura interbelică. Rămâne un elegiac confesiv și discret, dând naștere uneori unei sensibilități aparte, notabile. Dintre volumele sale de versuri amintim: Primăveri scuturate, București, 1924, Cântece pentru madona...
3 poezii, 0 proze
Rosu Alina
sunt nascuta intr-o f frumoasa seara de mai intr-o peroada cand timpul avea f mare rabdare cu oamenii si cand parintii mei isi doreau cu disperare o fetita .o data cu nasterea mea trandafirii albastri si-au scuturat petalele moi peste trista patura a amintirilor.cu trecerea timpului in locul trandafirilor albastri au rasarit niste trandafiri rosii dupa care au rasarit tot mai multi trandafiri albi care au rezistat pana azi.
1 poezii, 0 proze
TAtodor adrian
Rebut Cu tălpi demonice calc tărâmul surpat intr-o clepsidră Pe mâini, nisip dinspre apus, moment nocturn Mă scutură o stea lățită în galaxii spumoase De-o daltă anonimă, eu răzvrătit în turn. Mă zbat între lățimea clipei prea devreme, prea nepotrivit Închis în sensul lamentabil, în turn, un ger satanic Ferestre dezgolite, să pot privi un interior Și bat ploile dezgustător în turnul falnic. Un trup cristalin se ascunde cu un etaj de-asupra mea Și bate sacadat în pragul tavanului meu Își revendică turnul ce l-am închiriat Și mulțumit mă roagă să mă abat de la traseu. Mă-mpiedic de o stâncă, se cutremură peretele dinspre nord Când ies, un curcubeu m-atinge violent La capăt e comoara, îmi spun, dar n-ajung prea departe De-odată-n jur doar turnuri, doar turnuri de ciment. Se clatină pereții spre care obosesc s-ajung tărziu Și mă târăsc pe cotul stâng, pe dreptul, pe amândouă Se-nchide nisipul spre răsărit cu o oră întărziere, Uitasem, s-a schimbat ora, cu un secol sau cu două.
60 poezii, 0 proze
ISIuliana Serban
M-am născut pe 2 iulie 1977, la Tulcea. Am început să scriu în 1997, din nevoia de a găsi o parte din adevărul despre mine și despre ceilalți oameni și de-a le împărtăși și lor ce-am găsit. Un poet a zis odată că "oamenii sunt răspunsuri care-și așteaptă întrebarea și se sting pentru că ea nu mai vine". Am vrut să-mi găsesc întrebarea... pe a mea și pe cea pe care trebuie s-o pun celorlalți. Tot din 1997 fac parte din clubul "Nouă ne pasă!", cea mai frumoasă și sinceră experiență cu oameni care mi s-a oferit în viață. Din 2000 sunt profesoară de informatică la Colegiul Național "Cantemir-Vodă" din București. Încerc să le ofer unor adolescenți motivația de a-și construi o viață frumoasă și scuturată de fals și convențional. În 2002 am publicat un volum de versuri, intitulat "Drum spre a fi".
100 poezii, 0 proze
ADAlin Stelian Dobre
00 00 00 Dialog cu Dumnezeu: -EU sunt Inceputul si Sfarsitul. Tu cine esti sau ce esti? -Eu sunt Singur pe Lume,sunt cel fara Inceput si fara Sfarsit. -Cum poti tu, un muritor sa nu ai Sfarsit? -Pentru ca eu sunt numai Suflet.Cand Sufletul se va desparti de trup asemeanea unor pasari carora le-au fost distruse cuiburile,el va colinda prin lume nelinistit,neinteles si trist, isi va gasi o noua casa si inca una si inca una...la nesfarsit. -Tu nu ma iubesti pe Mine? -Ba da te iubesc cum l-am iubit si pe tatal meu. -Tu nu ma iubesti pentru ca nu vei aduce rod pentru mine,tu esti copacul neroditor, esti cel blestemat . -Doamne, si eu am in gradina mea multi pomi neroditori si ii ud in fiecare zi si am grija de ei ca si de cei cu rod. Cand vine primavara si ciresii si visinii neroditori infloresc si totul e un colt de rai, dar din cauza raului din lume ei se scutura iar fericirea ia locul tristetii. -Frumusetea vietii voastre este data de faptul ca moartea va poate lovi in orice clipa. Daca...
9 poezii, 0 proze
Scuturare
de Alex Popp
de-acum s-a copt buboiul în această aventură pe care v-o povestesc în cuvinte meșteșugite pentru că mi-e frică sau mai știu eu ce să las adevărul să iasă aprins de sub pardesiu a venit vremea să...
scuturare
de Vasile Munteanu
zornăie primăvara lanțuri/de/flori femeie condamnată pentru: canibalism alcoolism beatitudine incestuoasă scutură seara lumina alb-astră peste lumânările gratiilor se topesc pereții șoarecii păduchii...
Scuturare
de florin Vasilescu
Se scutură pământul de păcate, Mai moare câte unul din mișei, Foșnesc iubirile uscate Printre bărbați, printre femei. Ici-colo, vezi câte-o lumină, Te prinzi de ea ca înecatul Și, invocând mila...
Scuturare
de Cosmin Brehoi
Scutură-te de mine și du-te înapoi în lume sau du-te pe marea întinsă cu spume de val mișcător să te plâng și să te dor, ci pleacă să nu rămâie marea nesărată de ochiul meu lucios și sferic în care...
Scuturare de gânduri
de Cristian Vasiliu
Mă duce iar umbra cu gândul la soare Și focul se prinde în lemn a supliciu; Cuvântul mă sapă și toamna mă doare Cu frunzele moarte pe-alei, la ospiciu. Prin palmele strânse ca site funeste Pe ochi și...
Scuturarea pomilor
de Nichita Stănescu
-Scoală-te și coboară-te de pe cracă, urlă la mine luptătorul, -Coboară cât mai iute cu putință, și i-ați și cântecul: ia-ți-l! -Mai lasă-mă să dorm, mai lasă-mă, l-am rugat, mai lasă-mă puțin cât un...
Scuturarea de lucruri
de George Pașa
Mă scutur de apatie ca de o moarte lentă. Atâtea fumuri înnodate, sfoară a târziului, de parcă lumea s-ar fi oprit într-un punct indecis, și de-acolo pornesc razele unui viitor depășit! Aceleași...
exerciții de sinceritate - scuturare de patimi
de Mihaela Popa
hai să dezlegăm împreună cuvinte spunea privirea mea de copil metafora purtătoare de suflet a crescut lumea a devenit confuză haisălegămîmpreunăcuvinte
jurnal apocrif 32
de Mihai Leoveanu
stai în vânt într-o scuturare a cerului vine piază-rea la furnalul umbrei ia culoarea ceții și forma nimicului și-și bate joc și-ți dă de lucru pe buza gropii Dumnezeu își face turul pocnind dintr-un...
Fulgi de zahăr ars
de Alice Diana Boboc
Iarna s-a dat peste cap Cu o scuturare de gene și a scăpat într-o avalanșă de cuvinte prinse pe vată de zahăr Mi-e frig mă spăl cu zăpadă pe mîini dar mă usuc cu fulgi de omat prinși de streșini cu...
Dacă ași învia
de Turtureanu Ileana Maria
daca ași învia dimineața bătaia vântului s-ar contopii cu scuturarea florilor, lacrimile de soare ne-ar îmbia iubirea, ploaia ne-ar umple corabia sufletelor, sporindu-ne fericirea numai daca ași...
doar eu am avut de trăit
de Ottilia Ardeleanu
de partea cealaltă n-a fost nimic atât mă doare scuturarea florilor de corcoduș atât mă doare sufletul păsării decapitate cu trupul fără viață cum și sufletul meu ca o zi anunțată cu ploaie doar eu...
simfonie pentru \"gunoieri\"
de FLOARE PETROV
Transă, meditație, iluminare asiduă încercare de scuturare de eliminare a cohortelor de stupefacții, uneori caut în mine reacții să nu mai vreau nimic de la viață. Alteori din toate stuporile mă...
Sarabandă în fum de țigară
de Alice Diana Boboc
Sarabandă printre fluturi. Și-au dat întâlnire printre milioane de aripi Și se salută prin scuturarea culorilor Toți au măști Și tunele de străbătut în timpul lor. Insectarul îi așteaptă cu viziuni...
Cântec de trecere
de Negru Vladimir
ne mușcăm numai scoarța bântuită de mirodenii si gesturi ritualice cu degetele rescriind epiderma dintr-un anume respect pentru chipul divin al trupului locuit ne ieșim din piele prin ochi ca...