Căutare

Ivan Andreevici Krîlov (n. 13 februarie 1769, Moscova — d. 21 noiembrie 1844, Sankt Petersburg) este cel mai cunoscut fabulist rus. Fabulele sale ridiculizează racile morale ale epocii, în versuri libere, într-o limbă populară, presărată cu proverbe și zicatori. Cartea înțelepciunii poporului” - acesta e numele pe care N.V.Gogol l-a dat operei lui Krîlov - creatorul fabulei naționale ruse. Consacrând genul alegoric al fabulei cu specific național, Krîlov a adus un suflu nou, democratic, în literatura rusă, care, la sfârșitul secolului al XVIII-lea și la începutul celui de al XIX-lea, pășea într-o nouă fază a dezvoltării sale. Pe tărîm literar se dădea o luptă aprigă între tendințele realiste din ce în ce mai puternice și dogmele rigide ale clasicismului. Pe de altă parte, adepții curentului sentimentalist și ai romantismului pasiv, conservator, capitulau în fața noii orientări, aceea a realismului consecvent și integral. I. A. Krîlov a ridicat pe o treaptă nouă aceste tendințe...

2 poezii, 0 proze

Felix SIMA

Studii de biblioteconomie - București, 1971 A debutat cu poezie în \"Luceafărul\", în 27 septembrie 1969 Colaborări: \"Amfiteatru\", \"Argeș\", \"Astra\", \"Ateneu\", \"Flacăra\", \"Glasul națiunii\" (Chișinău), \"Plai românesc\" (Cernăuți), \"Ramuri\", \"România literară\", \"Săptămâna\", \"Tribuna\", \"Vatra\", \"Viața Românească\", emisiuni radio și TV Cărți publicate: • „Cineva mai tânăr”, București, Editura Albatros – 1978 (premiul de debut al Editurii \"Albatros\") • „Înfriguratul fierbinte”, Craiova, Editura Scrisul Românesc – 1980 • „Cartea de pământ”, Slatina, Editura Scrisul de Mână – 1992 • „ Tu să-mi spui de unde vii și ce poezii mai știi”, Râmnicu-Vâlcea, Ed. Conphys – 1993 • „Ridică-te, negură”, Râmnicu-Vâlcea, Ed. Conphys – 1994 • „Cu un fir de ghiocel aș putea să scriu la fel”, Râmnicu-Vâlcea, Ed. Conphys – 1995 • „Din Țara lui Anton Pann”, coautor Dragoș Serafim, Râmnicu-Vâlcea, Ed. Conphys – 1996 • „Case de piatră”, Râmnicu-Vâlcea, Ed. Conphys – 1997 • „Poarta...

8 poezii, 0 proze

maior alexandra

"CRED ÎN IUBIRE. Cred că numele cel mai frumos și mai nălțător dat Lui Dumnezeu este Iubire. Cred că iubirea nu poate exista fără comuniune, fără dialog, fără a te deschide altuia. Cred că iubirea trece prin cruce. CRED ÎN CREDINȚÃ. Cred că numai credința în Dumnezeu alungă din sufletul omului nesiguranța și oferă speranță și optimism. Cred că omul se poate realiza pe deplin atunci când se încrede în Dumnezeu și se poate împlini cu adevărat atunci când îl iubește pe aproapele asemenea Lui Dumnezeu. Cred că numai credința în Dumnezeu îl conduce pe om la fapte concrete de iubire. CRED ÎN SPERANȚÃ. Cred că speranța este sora mai mică ce se ține de mână cu credința și iubirea. Cred că speranța îl ajută pe om să privească departe, să depășească obstacolele și să se ridice după ce a căzut. Cred că cine nu speră se poate asemăna cu un bătrân care a pierdut totul, chiar dacă este tânăr." - Pr. Daniel Bulai ici_pici_sweet@yahoo.com

11 poezii, 0 proze

Adrian Vancica

Acolo Acolo unde nu era nicio speranta, acolo unde nu era NIMIC Eu am sadit un strop din mine, si am intrins aripi spre INFINIT. Acolo in pustiul inefabil, in care nici-un vis nu a AJUNS Dilema metafizica a lumii, indescriptibil jalea m-a PATRUNS. Acolo unde stancile au nume, acolo unde nu-i pacat sa CREZI Acolo unde spaimele sunt zane, acolo te gasesti si-apoi te PIERZI In labirintul iluziei desarte, se nasc in voie ale lumi PLACERI Pentru ca eu sa pastoresc in voie, dilemele-ti de maine si de IERI. Acolo unde viata nu-i perfida, acolo unde mortii isi ZAMBESC Printre nisipuri miscatoare, te caut in zadar si-ti spun ca te IUBESC Acolo nu e timp de amagiri desarte, acolo nu a fost NIMIC Eu, ANONIMUL serilor de basm, din tine ma cobor si ma RIDIC!

1 poezii, 0 proze

Nicolae Dimachi

Vornicul Nicolae Dimachi (1777-1836), prietenul și colaboratorul lui C. Conachi, a scris o comedie în versuri (Sfatul familiei) și un număr de poezii păstrate parțial în manuscris. A ridicat, împreună cu soția sa, Pulcheria Miclescu, în anul 1819, Biserica „Sf. Nicolae” a Curtii Boieresti Dimachi-Arghiropol, ca paraclis al reședinței fondate în secolul al XVIII-lea, la câțiva metri nord de biserica veche cu hramul ,,Sf. Voievozi” din secolul al XVII-lea (c.1690). A murit la 16 octombrie 1836. Operă: Sfatul familiei – comedie în versuri Lună, lună, te văz lună O adunare de trii cocoane

1 poezii, 0 proze

Evie Lowe Stella

Dragă tată, Din nefericire aseară am ajuns acasă la D. abia pe la opt, când ușa de la intrare scârțâie dacă încerci să o sugrumi. Am lăsat-o baltă și Mai bine îl omor pe D., ceea ce am și făcut. Mai departe nu m-am mai deplasat prin apartament decât în genunchi. Sub patul lui am găsit o cutie de confetti resigilată artizanal, cu scotch. Apucând-o cu mâna stângă, am încercat pentru prima oară în viața mea să eructez zgomotos (in memoriam, probabil). N-am reușit. Am căscat. Fără poftă. Benzile adezive s-au rupt, capacul s-a ridicat. Sinceră să fiu, în momentul ăla mi se părea că adevărata succesiune e cu totul alta. Mâinile Mele au plonjat înăuntru și-am văzut că pe Degetele Lor Lipicioase se înghesuiau aceleași confetti roșii care burdușeau și Sângele Sărmanului D. Am scormonit mai departe și aha: pe fundul cutiei era o scrisoare, adresată mie (de aici încolo, apa din cadă s-a tot revărsat peste buza de fontă, Gâlgâind În Surdină). Am citit repede: era vorba despre același lucru, sunt...

3 poezii, 0 proze

Anghelina Tiberiu

Bucurestean pierdut printre muntii cavernosi si umpluti pana la refuz cu fiinte, ridicati inca dinaintea existentei. Ma uit prea adesea in mine cautand un raspuns pentru cei din exterior, uitand mereu ca viata este doar imitatie... pentru ca asa cum a trait primul dintre oameni asa vor trai toti: cu stiinta mortii si frica neexistentei. Contact: http://tezeu.wordpress.com/ at_tezeu@yahoo.com at.tezeu@gmail.com

27 poezii, 0 proze

Lorenzo de Medici (zis il Magnifico)

1449-1492 Descendent al familiei de bancheri mecenați Medici, nepot al fondatorului Academiei neoplatonice din Florența, Cosimo, “Părintele Patriei”, fiu al lui Piero dei Medici și al Lucreziei Tornabuoni, Lorenzo de Medici, supranumit Magnificul, a moștenit mai mult de la bunic decât de la tată iscusința în conducerea treburilor de stat și receptivitatea față de artă și față de tot ce e frumos. De foarte tânăr a făcut studii cu iluștri învățați, împletind învățătura cu instruirea politică și călătoriile în peninsulă. După moartea tatălui său ajunge în fruntea statului florentin, pe care îl va conduce cu abilitate timp de 23 de ani. Acești ani constituie perioada cea mai strălucită din istoria Florenței pe care el a ridicat-o la nivelul de model al civilizației Renașterii și al culturii umaniste. Politician de geniu și diplomat neîntrecut, a fost totodată și un om de o vastă cultură și un mare protector al literaturii și artelor. De prețuirea și sprijinul său s-au bucurat cei mai mari...

2 poezii, 0 proze

Emil Cioran

Emil Cioran (n. 8 aprilie 1911, Rășinari; d. 20 iunie 1995, Paris) a fost un filozof și scriitor român stabilit în Franța. Emil Cioran s-a născut la Rășinari, județul Sibiu. Tatăl său, Emilian Cioran, a fost protopop ortodox și consilier al Mitropoliei din Sibiu. Mama sa, Elvira Cioran (n. Comaniciu), era originară din Veneția de Jos, comună situată în apropiere de Făgăraș. Tatăl Elvirei, Gheorghe Comaniciu, de profesie notar, fusese ridicat de autoritățile Austro-Ungare la rangul de baron. Astfel, pe linie maternă, Emil Cioran se trăgea dintr-o familie din nobilimea transilvană. Prima lui carte apărută în 1934 în România, Pe culmile disperării, a fost distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitați și premiul Tinerilor Scriitori Români. Succesiv au apărut: Cartea amăgirilor (1935), Schimbarea la față a României (1936), Lacrimi și Sfinți (1937). Cel de-al doilea volum, Schimbarea la față a României a fost autocenzurat în ediția a doua aparută la începutul...

87 poezii, 0 proze

Ridică-te din nou…

de Musca Liviu Dumitru

Ridică-te din nou… Ridică-te din nou…chiar din cenușă! Deschide încă o dată…a sufletului usă! Salvează o lacrimă,pierdută în foc… Chiar dacă lacrimi,nu mai ai deloc Și ascunde-o în inima-ți ce încă...

cautand iubirea

de Florian Catalin

Căutând iubirea EXISTÃ! Și iată-mă … sunt în fața ușii … ușa care îmi deschide drumul spre libertate … să deschid oare această ușă? … dar unde mă aflu acum? … nu văd nimic … nu mă văd nici măcar pe...

ProzăAtelier

Visează...

de Filip Militeanu

Când umbra înserării peste oraș se-ntinde, Plimbându-te pe stradă, aleanul te cuprinde; În mintea-ți zbuciumată, în melancolic ceas, Un gând atunci se naște și-ar vrea să prindă glas; Atunci, în...

Ingerul fara aripi

de Bajenaru Bianca

De ce este dragostea adevarata cel mai frumos, cel mai inaltator, cel mai sublim sentiment uman? Pentru ca atunci cand iubesti, tu nu mai contezi, ierti, cedezi de fiecare data fara sa iti mai pese...

Atelier

Povestea lui IT

de Ioan Stoenica

\"E așa gălăgie aici... frunze cad... păsări... un râu... Doamne... o ciocănitoare... o veveriță... nu știu cum ar putea cineva să trăiască în pădure\" își spuse It strecurându-se printre tufișurile...

ProzăAtelier

Lipsită de ocupație

de Lilith

Te-am tot despuiat până când M-am trezit goală într-o pădure defrișată În locul căreia s-a ridicat un mall. Privește-mă, împiedică-te… hai, ridică-te Și mai uită-te odată. Ce vezi? Spune-mi și mie...

poem fidel

de qasman

Speranța-n oaie n-a murit Așteaptă ciobanul să-i vie Cu fluier de os înverzit Cînd se ridică din glie S-o mîne spre cîmpii de baladă Cu curcubee în zare Cu izvoarele line la poale Iar el cu...