"Rani si sange" – 20141 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
PRpop romeo
Sa te topesti de iubire in tot si sa devii izvor de iubire divina ce susurul in noapte-si canta; Sa cunosti adesea durerea prea marii duiosii; Sa fii ranit si imbatat de intelegerea iubirii; Sa sangerezi de bunavoie si bucurandu-te; Sa te trezesti in zori, cu inima mereu inaripata si sa inalti, plin de recunostinta, multumire pentru inca o zi de iubire; Sa te odihnesti, coplesit de beatituine, la ceasul amiezii si sa cugeti la extazul iubirii; Sa te intorci impacat si debordand de fericire acasa la ora amurgului, Si apoi, sa dormi inaltand in inima o ruga pentru fiinta iubita, iar pe buze sa ai un cantec de lauda. din Despre iubire - de Kahlil Gibran adiemusmagic@gmail.com
869 poezii, 0 proze
ivan ion ovidiu
Mă simt ca un uliu însetat de mine. Mă mușc, îmi curge sângele, degeaba. Durerea e prea mică Mă mușc încontinuare, îmi rumeg pripria-mi carne, Sângele îmi alunecă pe haine, nu mai contează, Încerc să aflu ce e durerea. Nimic nu ajunge să mă facă să uit, totul mă doare, Sufletul îmi e rănit, e zgârâiat acolo unde nimeni nu poate ajunge. Corpul nu mai înseamnă nimic, e doar un morman de carne și oase. Ce gust bun are sângele! Sufletul meu e doar un coș de gunoi plin de sentimente, Greutatea iubirii mă copleșește, nu mai fac față plăcerii de a ma scrijeli. Vreau gheare de uliu să pot ucide viața din mine, Vreau cioc de vultur să-mi pot smulge urechile și ochii, Să nu mai aud, să nu mai pot vedea ploaia de ură și de ignoranță ce mă udă. Cuvintele nu mai au viață, viața nu mai are cuvine. Totul e doar imaginația mea, viața nu exista, nimic nu e real, Doar durerea face totul vizibil. Ura îmi înțeapa neființa, infinitul devine vizibil. Ura se masoară în momente de singuratate, Viața se...
2 poezii, 0 proze
Catalin Oprea
nascut in Bucuresti, initial am pendulat intre cele 2 bunici ale mele, foarte simpatice in felul lor, una in Bucuresti, cealalta in Brasov, dupa care am urmat scoala 56, liceul mihai viteazul (cu accent pe l final), facultatea de automatica si chiar un master in afaceri comerciale. scriu poezii din clasa a patra. am scris poezii in principal din nevoia de a-mi potoli sentimentele de nebunie in dragoste, ratacirile, patimile.. poezia a fost pentru mine o cura, o dezintoxicare.. o rana sangeranda.
1 poezii, 0 proze
GRGeorge Ranetti
n. 19 octombrie 1875, Mizil, Prahova d. 25 mai 1928, București Poet și publicist, părintele revistei Furnica, colaborator la Moftul Român, Zeflemeaua, România, Epoca, Lupta, Pagini Literare. A semnat cu pseudonimele Romeo, Tarascon, Gh. Biciușcă, Jorj Delamizil, Chiriac-Napadarjan, Contele de Tekirghiol, Prințul Ghiță, Coco, Cyrano, Sandernagor sau Ghiță Delagambrinus. Volume De inimă albastră (1899) Strofe și apostrofe (1900) Ahturi și ofuri (1901) Eu râd, tu râzi, el râde (1903) Franțuzomania (1904) Scrisori din Italia (1904) Romeo și Julieta la Mizil, Săracu’ Dumitrescu!... (1907) Schițe vesele (1908) Matache Pisălog (1914) De atunci și de-acolo. Versuri ușurele scrise-n clipe grele (1921) Poezii (1924) Domnișoara Miau (1926) De inimă albastră. Dom Paladu (1928) Madam Strakinidy (1928)
6 poezii, 0 proze
CMCarmen-Elena Munteanu
Ma numesc Carmen, dar prietenii imi spun Amy. Sunt dintr-un orasel din N-E tarii, Roman. Momentan sunt studenta in Iasi, la Universitatea "Al. I. Cuza", Facultatea de Litere, Departamentul de Jurnalistica si Stiintele Comunicarii, in anul III. Sunt o fire incapatanata, dar care iubeste adevarul, plimbarile in aer liber sau prin ploaie, linistea. Ador sa citesc si sa scriu. In anii precedenti am facut cateva cursuri de teatru si de pian, dar micul meu oras nu mi-a dat prea multe sanse de a ma lansa. Imi place ceea ce studiez acum si sper ca intr-o zi sa ajung acolo unde mi-am propus... este o promisiune pe care mi-am facut-o, in primul rand, mie... iar pe langa aceasta dorinta, sper ca intr-o zi sa pot tine in maini propria-mi carte... mai multe despre mine puteti descoperi din textele pe care am sa le trimit.
9 poezii, 0 proze
OEOncioiu Emanuela
Nu fac nimic la intamplare, traiesc frumos, am sufletul plin de rani si cicatrice, care infloresc uneori, apoi se usuca, ard si ma trezesc iar cenusa fierbinte. email: la_mara_68@yahoo.com
6 poezii, 0 proze
VEVarlan Adriana Elena
Am vazut prima data lumina zilei pe 30 octombrie 1985.Dupa 6 ani si jumatate am cunoscut omul care m-a invatat cel mai de pret mestesug...scrisul si cititul...La liceu mi-am urmat vocatia si am terminat filologia.La facultate am fost nevoita sa caut altceva si astfel am ajus sa invat ceva total diferit si anume economie.Si totusi am fost, sunt si voi ramane cred ca mereu pasionata de literatura si de istorie.Poetul meu preferat,dupa Eminescu,este Bacovia,iar dintre cei contemporani sunt o fana inraita a lui Ion Tudor Iovian. Odata scriam mult...Si acum scriu...Pacat ca realitatea mi-a manjit sufletul si a lasat rani adanci ce ma impiedica sa fiu ce-am fost odata...
2 poezii, 0 proze
Valentin Georgescu
Sunt un drum fara sens. Nu incerca sa ma urmezi, ai sa ma impacientezi si te voi rani. Nu incerca sa speculezi…ai sa ramai profund dezamagit de finalitatea mea circulara. Nu incerca sub nici o forma sa ma iubesti. Ar fi cea mai mare greseala a vietii tale! Nu incerca sa minti. Chiar daca vei reusi, te voi crede… Incearca sa accepti, sa critici, sa vezi, sa SIMTI! Atunci vei putea sa-mi spui ce vrei de la mine…
2 poezii, 0 proze
TATakashi Arima
Takashi Arima, unul din cei mai mari poeți ai Japoniei de azi, s-a născut la 17 decembrie 1931, la Kameoka, Kyoto. Poetul face serioase studii de economie la Universitatea Doshisha, luându-și licența în 1954. Deși atras de științele exacte, tânărul intelectual japonez începe să scrie poezie mai ales după terminarea celui de-al doilea război mondial, un eveniment istoric care a marcat profund societatea niponă, lăsând răni adânci în sensibiltatea oamenilor. La începutul prodigioasei sale cariere literare, avea să fie influențat de Mitsuharo Kaneko, un cunoscut poet al epocii, traducător al lui Emile Verbaeren și prieten cu Robert Desnos. Devine în curând membru al unei grupări poetice moderniste de la Kyoto, publicând poezii și eseuri mai ales în revista Gendaishi(poezie contemporană).
26 poezii, 0 proze
IGILIE GRIGORE
-nascut CIORANI -profesor istorie -autor:-tristete fara leac -la poalele golgotei -adameva -un lup scarbit -cand Dumnezeu a fost Copil -contemporani cu apocalipsa -si gradinile iadului sunt verzi -om in Rai Rai an om iar ân om , în Gradina Maicii Domnuluiu -Pana mea - singur pe contrasens -cand tu vei fi o baba si eu un sfinx- nepublicabila, - pământul de pe suflet - nu trebuia decât o pasăre să fie, - Amartrocinții, - colț de rai și colț de iad - Răgălie
136 poezii, 0 proze
Rani si sange
de Andrei Dumitrescu
Sunt rani si sunt sange. Sunt ranile si sunt sangele pietrelor lumii. Sunt puroi si sunt durere. Sunt puroiul si sunt durerea aschiilor copacului lumii. Sunt lumina si bezna. Sunt lumina intrebarilor...
Inima mea cea nouă...
de Calancea Eugenia
Cred că e foarte neplăcut și nedrept Să-ți ia prin surprindere inima din piept. Apoi te trezești fără a fi anunțat Că inima ta e la cine nu a meritat. M-am întâlnit cu el într-un bar, Inima am reușit...
Eroul
de budurisan florin adrian
Eroul... inlemnit de figura aspra a preaslavitului sau rege si idol, refuza sa-si desclesteze oasele inrobite de rani si durere...continuand sa onoreze pozitia ingenuncheata a unui adevarat cavaler...
Vals în contratimp
de Sânziana Dobrovicescu
Sunt într-o cameră goală, cu geamuri sparte și podeaua zugrăvită în mii de lovituri și lacrimi în zadar vărsate. Te văd și te aud cum pleci prin întuneric. Sunete hilare ne îmbrățișează trupurile...
Rușine vouă oameni de nimic!
de Danut Gradinaru
Rușine vouă oameni de nimic; voi ce-ați furat încrederea de sine! De v-ați vândut nu prețul este mic. Pământul, azi, degeaba vă mai ține. Rușine vouă ce-ați trădat un neam, o vatră părintească și o...
Înviere
de Nincu Mircea
În țara orbilor chiorul era bufonul regelui. Iar regele îl iubea foarte mult pentru că îl făcea să râdă cum nimeni altcineva nu o putea face. Poveștile bufonului chior despre ceea ce vedea cu...
Utopie
de Nincu Mircea
În țara orbilor chiorul era bufonul regelui. Iar regele îl iubea foarte mult pentru că îl făcea să râdă cum nimeni altcineva nu o putea face. Poveștile bufonului chior despre ceea ce vedea cu...
Patimile Mantuitorului...
de Elisabeta Branoiu
\"Astăzi s-a spânzurat pe lemn, Cel ce a spânzurat pământul pe ape\". \"O, Taină! Chipul deșertării este neștiut. Felul zămislirii, negrăit! Cuvântul cel mai presus de fire, chipul robului...
seară cu denisa în tine
de Elena Mladinovici
azi porți în ochi cărămizi de fiecare dată când mă privești sângerez și mă închid în mine lasă-mi sufletul templu nu-l pângări cu mâini străine fremătând în brațe păgâne ți-ai pierdut credința...
Balada ofițerului necunoscut
de Octavian Sergentu
Suntem încolonați în vis și-n tunică Și aspirăm la libertate și lumină Purtăm în inimi scurta noastră soartă Pe Dumnezeu și o țară întreagă. În epoleții răzbate povara luptei, Onoarea e notată în...